Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) ÎNECA
Rezultatele 101 - 110 din aproximativ 234 pentru (SE) ÎNECA.
... El a fugit de mă-sa. Abătut, O-ntreagă zi pe lunci el s-a pierdut Și la iubita lui el se gândea, Și la cuvintele ce le-a zis ea: Eu voi iubi pe unul dintre toți; Din pieptul mamei tale, dacă poți Să ... a rupt de ea, Dar o iubea nebun, el o iubea Mai mult acum fără-nțeles Vorbea cu sine, și gemea mai des; Și se-ngrozea de gândul că-ntr-o zi Această fată-l poate birui. Să-și piardă mama-n chip atât de laș, De doua ori să ... simțea venind cu pas de pas Pe urma lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând Și-atunci, d-atâtea gânduri abătut, Împleticindu-se, el a căzut În drum, ținându-și talismanul strâns La piept. și-un glas amestecat cu plâns A răsărit atunci înduioșat ...
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... Negrea, zâmbind, răspunde: Ai cârja bătrâneții La sfaturi, iar în luptă ai brațul tinereții. Și, ajungând cu toții la Racova devale, O cruce luminoasă le se-arăta în cale. Așa, cu mic, cu mare, apărătorii țării, Ieșiți ca frunza-n codri la vântul primăverii, Din văi adânci se urcă, din piscuri se cobor, Trec râpile în salturi, trec râurile-not Ș-aleargă-n neodihnă, voinicii, cât ce pot La glasul țării scumpe ce-i cheamă-n ajutor ... cer: Ajută-mi, o! sfinte Dumnezeu! III - TABĂRA LEȘEASCĂ Pe-o culme prelungită ard mii și mii de focuri Ca stele semănate în numeroase locuri. Se pare că tot cerul căzut e pe pământ Și c-au rămas în urmă-i un haos, un mormânt, Atâta întristare și-atâta-ntunecime Împrăștie ... a zilei viitoare! Ostașii pretutindeni formați în dese grupe Frig boi întregi, rup cărnuri ca lupii flămânziți, Desfundă largi antale, beau lacom fără cupe, Se ceartă, râd în hohot și urlă răgușiți. Ca dânșii, câini de lagăr la praznic luând parte, Schelălăiesc sălbatic, rod oasele deoparte, În mijlocul orgiei turbate ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la sfinții și întocma cu apostolii împăraț Constandin și Elen
... putea să povestească smereniia lui cea mare? Cine va putea să scoață la arătare creștinătatea lui cea desăvârșit și cugetul lui creștinesc, pentru ca să se învrednicească dumnezeeștilor făgădueli, pentru ca să se împărtășască bucuriei cei nespuse a împărăției ceriului? Căci când au răsărit în lumina aceștiia și au lăsat brațele cĂ©le părințești eșind din ... a ședa întâi toț părinții și nu în scaun nalt, împărătesc, ci în scaun scund și prost. Ajungea, ca un blagocestiv împărat să poruncească să se zidească besĂ©rici, să se rădice case de rugăciuni și alte zidiri plăcute lui Dumnezeu. Iar ca un smerit ce era însuș să pogoriia din scaunul lui cel înalt și ... toată adunarea credincioșilor, toate cĂ©tele oamenilor, cari dimpreună sărbează și prăznuesc pomenirea lui, să călătorească cu îndrăzneală sfântă pre calea mântuirii, pentru ca să se învrednicească dumnezeeștilor făgădueli, pentru ca să se facă părtași cereștilor bucurii și fericirilor celor de pururea. Învață, drept acĂ©ia, pre cei bogați, pentru căci fiind el prea bogat făcea comoară în ... stăpânirea sa, creștinătatea, pentru ca domnind el să împărățească dreptatea, pentru ca să ție cu slobozenie bunătatea, să nu aibă obraz strâmbătatea. Și așa să se ...
Constantin Stamati - Țăranii și pâraiele
... Constantin Stamati Nemaiputând să rabde țăranii Pagube și jafuri multe, Ce le făcea în toți anii Pâraiele ce curg din munte, S-au dus să se tânguiască, cerând milă și dreptate La râul acel mai mare, În care curgea pâraiele toate; Deci plânsoarea lor era foarte însemnătoare, Căci pâraiele rupsese țarini ... cu cei mari împart drept pe jumătate.â€� Această pildă o înțelege Cugetul dregătorului celui făr’ de lege, A căruia avuție ca fumul se risipește... Și măcar testament de lasă să s-împartă la săraci, Din ce-au răpit jumătate, dar Domnul nu primește, Pomană din bani străini, măcar ...
Ivan Andreievici Krâlov - Țăranii și pâraiele
... Constantin Stamati Nemaiputând să rabde țăranii Pagube și jafuri multe, Ce le făcea în toți anii Pâraiele ce curg din munte, S-au dus să se tânguiască, cerând milă și dreptate La râul acel mai mare, În care curgea pâraiele toate; Deci plânsoarea lor era foarte însemnătoare, Căci pâraiele rupsese țarini ... cu cei mari împart drept pe jumătate.â€� Această pildă o înțelege Cugetul dregătorului celui făr’ de lege, A căruia avuție ca fumul se risipește... Și măcar testament de lasă să s-împartă la săraci, Din ce-au răpit jumătate, dar Domnul nu primește, Pomană din bani străini, măcar ...
... La... de Dimitrie Bolintineanu Ce distanță infinită! Câte râuri, câte mări, Te despart, a mea iubită, D-ale mele sărutări! Însă sufletu-mi se duce Către tine ne-ncetat Și pe sânul tău cel dulce Doarme dulce legănat. Eu prin vis te văz tot jună, Cu-ochii plini d ... cine îmi va spune O, suav și dulce dor! Dacă-n sânul tău cel june Nu s-a stins ai tău amor? Căci se zice c-o iubire În al femeilor sân, Trece ca o fericire, Ca un zefir pe un crin! LA... (2) Când o floare în durere ...
... a doua zi se miră cum de firele sunt rupte, Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte - Ea zâmbind și trist se uită și șopotește blând din gură: - "Zburător cu negre plete, vin' la noapte de mă fură." III Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă ... sa, isvorul, Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. Ți de s-ar putea pe dânsa cineva ca sa o prindă, Când cu ochii mari, sălbatici se privește în oglindă, Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă Cum că ... noaptea lângă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil!" IV Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: - "O, rămâi, rămâi la mine, tu cu viers ... cu durere, suspinând o drăgostește. Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o cheamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet la el se ...
Mihai Eminescu - Călin (file din poveste)
... a doua zi se miră cum de firele sunt rupte, Și-n oglind-ale ei buze vede vinete și supte - Ea zâmbind și trist se uită și șopotește blând din gură: - "Zburător cu negre plete, vin' la noapte de mă fură." III Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă ... sa, isvorul, Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. Ți de s-ar putea pe dânsa cineva ca sa o prindă, Când cu ochii mari, sălbatici se privește în oglindă, Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă Cum că ... noaptea lângă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil!" IV Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: - "O, rămâi, rămâi la mine, tu cu viers ... cu durere, suspinând o drăgostește. Pleacă gura la ureche-i, blând pe nume el o cheamă, Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă, Spăriet la el se ...
... dă fiori, ș-o gură... Cum râde de copilăros! O fi știind cât de frumoasă-i? Un liliac orbit de lună, În zbor, de strășini se lovește. Visez? Cine-a venit să-mi spună Că ea-ntr-o vagă așteptare Se primblă singură pe-afară? La vremea asta să nu doarmă?... Sunt basme nopțile de vară! Se poate gândurile mele S-o fi atins, și ea-n neștire, Ca de o vrajă tulburată De-această rază de iubire, Să fi ieșit să ... mea caut-aiurea O fluturare de batistă... Mi-s ochii înecați de lăcrimi, Și trapul cailor stârnește Un nor de praf; în juru-mi totul Se-ntunecă, se-nvălmășește. Pustie, nesfârșit de lungă, S-așterne vremea înainte, Și de pe-acum încep să-mi pară Povești aducerile-aminte; E-atâta fericire-n urmă ... Mă văd în larma de la școală, Pierdut, neînțeles de nime, Cercând neliniștea-mi ascunsă Și dorul să mi-l pui în rime. Viața mea se-nstrăinează De tot ce se petrece-afară, Și s-adâncește, visătoare, În calmul nopților de vară... O, am să-ți scriu adesea, mamă, Scrisori nebune, de prin stele, Căci știu ... ...
... obosit! Nu e stea, nu e nici lună! Vântul suflă, cerul tună, Apa saltă clocotind, Și în neagra depărtare De lumină nici o zare Nu se vede strălucind! Călătorii, visând moarte, Sub asprimea relei soarte Au plecat frunțile lor. Înlăuntru toți grămadă Ei s-așteaptă a fi pradă Unui ... Peste podul răsturnat, Și-n a mărei crunte larguri Arunc pânze și catarguri, Tot ce vântul a dărâmat! Un om singur se zărește Și la moarte nu gândește În acel minut cumplit. Lupta vasului e mare, Iar pilotu-n nepăsare Stă la cârmă neclintit, Și-n furtuna ... limanul vesel pare Îmbătând de fermecare Pe sărmanii călători. Iată vasul în ferire! Călătorii cu grăbire Sar pe malul înverzit. Viața lor este scăpată; Ei se duc!... dar cine cată La pilotul ostenit? Turin, 1859 Note ↑ Contele Cavour (1810 - 1861) a fost prim-ministru al Piemontului și un ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... patru, mor toți plini de zile, Dragi tineri, cai ageri, și mândre cămile. Și tot nu s-arată cetatea de vise... Merindele, zilnic, în trăiști se sfârșesc... Prădalnice zboruri de paseri, sosesc... S-aruncă pe leșuri cu ciocuri deschise, Cămile, cai, oameni, cad, pier, se răresc... Doar negrele paseri mereu se-nmulțesc Și tot nu s-arată cetatea din vise. Cetatea din vise departe e încă, Și vine și ziua cumplită când el, Rămas din toți ... flăcări, zac roșii movile... Nainte — în lături — napoi — pestetot, Oribil palpită aceeași culoare... E-aprins chiar pământul hrănit cu dogoare, Iar ochii se uită zadarnic, cât pot Tot roșu de sânge zăresc pestetot Sub aeru-n flăcări al lungilor zile. Și foamea se face mai mare — mai mare, Și, zilnic, tot cerul s-aprinde mai tare... Bat tâmplele... — ochii sunt demoni cumpliți... Cutremur e setea, ș ... pocit, Plecat șchiop și searbăd pe drumul cotit Pe când șovăiește cămila ce-l poartă... Și moare emirul sub jarul pustiei Și focu-n odaie se stinge și el, Iar lupii tot urlă pe-ntinsul câmpiei, Și frigul se ...