Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VIOARA MARE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 70 pentru VIOARA MARE.
George Topîrceanu - Cocostârcul albastru
... Topîrceanu 1921 Cu prilejul intrării dlui Mihail Sadoveanu la Academie. Răsună cobza și vioara, Fac gospodinele pomeni... Ce chef la noi în Viișoara, Ce praznic mare-n Rădășeni ! Chiar Hanul-Boului învie ! Iar jos, la Crâșma lui moș Precu, E-atâta zvon și veselie De parcă azi se lasă secu ! La ...
... urmă-i urlă a urei aiurare, Zâmbind, când să-l sfâșie cei răi se învrăjbesc, Așa de sus țintește ș-atâta e de mare, Încât cuprinde totul: ceresc și pământesc! El vede armonia din lumile eterne, Pricepe nesfârșitul ș-al totului mister; Materia în față-i se fierbe și ...
George Coșbuc - Nuntă în codru
... pornit și-n deal și-n vale, Și chema-ntâlnind pe cale Lumea la ospăț. — "Ce-i tu, soro?" — "Ce să fie? Nuntă mare-n crâng ! N-ai văzut tu veselie De când ești și porți un nume. Și-am plecat trimeasă-n lume, Oaspeții să-i strâng." â ... — Ia-nchinați-mi cu paharul, Să-mi mai vie glas. Mă-ntrebați de nun? Ei, nunul, Soare-ntr-adevăr: Dumnealui, mă rog, păunul ! Nună mare-a fost găița , Stete-acasă păunița , Că-i murise-un văr. — "Pop-aveau?" Tu, maică sfântă ! Stai să mai vorbești? Știi pe ... o coțofană Și-un cârstei bălțat . Pitpalacul , nene,-n strană ! Iar cădelnița de aur O ținea jupânul graur Dascălu-nvățat. Dar să vezi ! La socru mare Zgomote din zori: Pițigoiu -ntr-una sare, Steag pe casă șoimul suie. Gheunoaia bate cuie Ca s-anine flori. Iar prin cuhnii sfat și vorbă ... mese-aștern prosoape Și dau lavițele-aproape, Cane-aduc cu vin. Dar te miri tu, prin pahare Cine le turna? Cucul sur, că-i meșter mare La urat și-nchinăciune, E proroc și-ți știe spune Tot ce-o fi și-o da. Cântă-n cobză-acum buhaiul Cel cu gâtul ...
Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona
... decît toți bancherii : avînd poate mari calități de artă, mie, unuia, acest portret nu-mi spune nimic... Prefer pe boierul din zilele lui Ștefan cel Mare : e măreție în el, e tradiția care vorbește. Da, pe boierul acesta evadat dintr-o compoziție mai mare aș vrea să-l văd la locul lui, în tabloul istoric la care pictorul lucrează încă... În platoșa lui, Mihai privește hotărît și impune. Acestea ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... seara întuneca vîrfurile copacilor, dezlega umbrele din ramuri și le împrăștia pe drumuri, ștergea contururile florilor, amesteca laolaltă culorile. Sus, întîile licăriri sfioase se arătau, mare și orbitor luceafărul apărea, scînteietoare constelațiile își arătau punctele lor de foc în locul obișnuit, imens șerpuitorul drum al robilor se strecura printre norodul de ...
... la începutul vremurilor. Același și divers, fie ascuns îndărătul ochilor noștri sau după colțurata imagine a unei stele, metamorfozat în flacără sau în mare de jăratec, în rază sau scînteie, el tot Hefaistos este, fiul strălucitorului Zeus și al mult geloasei Hera. Eu l-am iubit ca unul căruia ...
Ștefan Octavian Iosif - De cântece Parisu-i plin...
Ştefan Octavian Iosif - De cântece Parisu-i plin... De cîntece Parisu-i plin... de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție De cîntece Parisu-i plin Ca marea de sirene, Și nu mai pleacă cei ce vin Pe țărmul mîndrei Sene. La Napoli, grădinele Nu știu ce e zăpada, Și-n golfuri mandolinele Îngînă serenada. Suspină țitera-n Tirol Cînd în tăcerea sfîntă Vreun orb moșneag în capul gol Pe prispă stă și cîntă. Zănatec țipăt de viori E-n veselele ciarde, Cîntarea asta-ți dă fiori Și tremură, și arde... Dar creadă cine cum o vrea, Cum crede să-și aleagă ; Nu-s doine ca în țara mea Pe lumea asta-
George Topîrceanu - George Coșbuc: Țiganii
... de George Topîrceanu Dorm câmpiile-n lumină. Peste pacea lor senină Cade soarele-n apus. Un convoi s-arată-n zare... Crește-ncet pe drumul mare Și cum vine tot mai tare Pulberea se-nalță-n sus. Vin țiganii!... Fără veste Pe la porți răsar neveste, Satul se deșteapt-acum â ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... culte și severe, pentru cari nimic nu era străin cu desăvârșire. Cel mai tânăr era de douăzeci și unu de ani. Slab, palid, cu capul mare și tuns mărunt; ochi negri și vii, gene lungi și lucioase. Nervos și totuși stăpân pe mișcările lui sufletești. Cel mai neîndurat analist în viața ... aceleași cuvinte, ce dovezi pot să vă dau că le înțeleg? - și cu toate acestea mi se pare falsă calea pozitivismului. Se vede că un mare adevăr, la trecerea sa din natură în noi, nu se supune la aceeași lege generală. Și nu e adevăr care să fie perfect identic în ...
... despart Ardealul, Codrii vechi și plini de noapte, Luncile cu mii de șoapte. Râzi cu hohot la privirea Neguroșilor Buceci? Uite-acum cât ești de mare, Uite ce frumoasă ești! Tu, sălbatico-ntre fete, Iată sate-acum în zare, Prahova, să fii cuminte! Ține cumpăt la cuvinte, Stăi și pune-ți ... cu ele, Să nu-ți scoată vorbă-n țară Că tu ești crescută rău! Iată satul! E Azuga. Tu auzi acum întâi Dulce vuiet de vioară Haid,-iubito, haid cu fuga, Să jucăm și noi chindia! Cum te-aprinde veselia Și cum joci tu de ușoară, Și-ai voi să tot ...
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf
Ştefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf Cavalerul Olaf de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Epoca , 5 martie 1898 I Doi bărbați de-un ceas așteaptă La biserică, în poartă; Rege-i unul, gîde-i altul, Haine roșii ambii poartă. — După cum aud eu, slujba Cununiei e sfîrșită. Regele s-a-ntors spre gîde: — Stai cu barda pregătită ! Orgă, clopote... Norodul Dă năval din catedrală: Lung alai; în mijloc mirii Strălucind ies la iveală. Firavă, nespus de tristă, Fiica regelui privește; Vesel și semeț e Olaf: Gura-i rumenă zîmbește. Cînd spre-ntunecatul rege Gura-i rumenă-și îndreaptă: — Ziuă bună, tată-socru ! Moartea astăzi, știu, m-așteaptă. Rege, pîn’ la miez de noapte Mai amînă-mi ceasul morții; Vreau să-mi văd banchetul nunții, Danțul la lumina torții. Lasă-mi viața pîn’ ce cupa Cea din urmă voi goli-o. Lasă-mi viața, lasă-mi viața Pîn’ la danțul de adio ! Regele s-a-ntors spre gîde: — Viața-i fie-ngăduită Pînă azi, la miezul nopții — Stai cu barda pregătită ! II Stă Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui ...