Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru STARE DE PLÂNS
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 193 pentru STARE DE PLÂNS.
Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba
... hârca morților, Umblau să stingă focul. O babă, ce oroarele Uscaseră în lume, Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. III S-aude un zgomot de pași pe aproape, Cum calcă strigoiul când va să dezgroape O tânără fată... Colo... Ascultați! Să fie satana cu ochii de focuri? — ,,Hei! Cine să calce în negrele-mi locuri, Se-ntreabă bătrâna... aici nechemați!..." Ea zice, și-n umbră un om se arată Cu ... să-ți mai placă, nimic să dorești! VII Așa vorbi bătrâna Și Mihnea tremură. Iar naiba, ce fântâna O soarbe într-o clipă Și tot de sete țipă, La dreapta lui zbură. El are cap de taur Și gheară de strigoi. Și coada-i de balaur, Și geme cu turbare Când baba tristă pare; Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urâte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și ... strâmbe râte Cu care de pe stâncă Râm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbilioane De flăcări infernale, Călări toți pe cavale Cu perii vulvoiați. Și mii de mii
Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată de zi zare. Minvana Oh, sufletul meu!... Armin De ce simte oare Inima tristețe și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa de o creangă cântărețul trist. (Către arfă) Fii pentru a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit! A ta răsunare Sună ... mări departe l-au și urgisit. Sara, dimineața, Sub stejar Minvana lăcrimând gândea... Și ei cu dulceață Numai izvorașul din deal răspundea. Dar în zadar plânge Al său sorț amar; Cântărețul dulce Nu va aștepta-o de-acum sub stejar. Toamna pe răcoare Un vântișor sara stejarul clătea, Și a sa suflare Se juca prin coarde, iar arfa tăcea, Primăvara ... Ca-n etern să poată Cu Armin trăi... Atuncea deodată Și arfa răspunse că așa va fi. „O, dragilor strune! Sunați... iată, ceasul cel de-apoi sosi, Căci amărăciune Floarea vieții mele ...
Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul
... dimineții vântișor eu simt. Minvana O, nu, ți se pare, Pîn’mâini este mult, Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana O, nu, se clătiră Pe crengi păsărele, de se cigălesc. Armin Iată de zi zare. Minvana Oh, sufletul meu!... Armin De ce simte oare Inima tristețe și-mi vestește rău? Deci apoi își leagă Arfa de o creangă cântărețul trist. (Către arfă) Fii pentru a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit! A ta răsunare Sună ... mări departe l-au și urgisit. Sara, dimineața, Sub stejar Minvana lăcrimând gândea... Și ei cu dulceață Numai izvorașul din deal răspundea. Dar în zadar plânge Al său sorț amar; Cântărețul dulce Nu va aștepta-o de-acum sub stejar. Toamna pe răcoare Un vântișor sara stejarul clătea, Și a sa suflare Se juca prin coarde, iar arfa tăcea, Primăvara ... Ca-n etern să poată Cu Armin trăi... Atuncea deodată Și arfa răspunse că așa va fi. „O, dragilor strune! Sunați... iată, ceasul cel de-apoi sosi, Căci amărăciune Floarea vieții mele ...
Alexandru Macedonski - Vioristul
... Alexandru Macedonski - Vioristul Vioristul de Alexandru Macedonski Nu l-ați cunoscut! Prin lume a trecut ca o nălucă, Înclinat pe-a sa vioară cu un dor ... palid la lumina unei lampe, Chipul îmi aduse-aminte serafimi din biblici stampe, Ș-ascultai zburând prin vifor cântecu-i expirător, Ca un freamăt lung de aripi dintr-al îngerilor zbor; M-atrăgea o simpatie tainică spre a-l cunoaște, Și păstrându-i amintirea printre alte scumpe moaște, Întâmplarea ... plângea și se plângea! Dorul ca să aibi o mumă trebuie să fie mare Dacă locul să i-l ție însăși arta nu e-n stare. Într-o zi pe-a sa vioară îl găsiră mort; mereu Cât l-am plâns știu numai eu, Și pe piatra funerară, după ... a înscris: ,,E trist în lume ca să n-aibi nici o ființă, Nici un suflet să-ți asculte cântecul expirător, Nici un freamăt lin de
... întinde, Și trista lui cătare în rugă se aprinde Văzând că nu-l vedeți; Și tremurându-i barba, spre ceruri mormăiește; Când sania din urmă de ziduri îl strivește; Voi treceți și râdeți! Nebunilor ce sunteți! Vă pare că e o glumă Un cap strivit de ziduri, un om ce se consumă De foame și de frig! Vă pare că e glumă când cruntă disperarea Și țintă către ceruri; - vă râdeți voi de starea Victimelor ce strig: ..................................... ..................................... III Când o căldură dulce, samururi, catifele, Sub draperii bogate de stofe, de dantele, V-adoarme p-un divan; Când mii lumini ascunse în lampe colorate Resfrâng și vă-nmulțește-n oglinzile-ardicate De jos până-n tavan; Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă, În reverențe intră ușoară și frumoasă Ca și un îngeraș, - Și după ea un june ... c-aveți mijloace, vă iartă avuția Să-i faceți fericiți; Oare gândiți atuncea că poate-n altă casă Au doi bătrâni o fată, tot astfel de frumoasă, Dar e trăită rău; Și plâng, căci mâine poate copila o s-apuce O cale... n-au de hrană; și viața este dulce, C-așa va Dumnezeu. IV Când cina vă așteaptă în sala de mâncare, Și-n giurul vostru vase cu flori mirositoare Vă-mbată ...
... din luna trecută noiembre 15 cu No. 654, avem onoare a vă repeta cu insistență rugăciunea ce v-am făcut în privința lemnelor de încălzit necesare școalei de fete No. 1 din această urbe, care se află în lipsă de căldură suficientă pentru studii pe timpul de iarnă, mai ales așa de aspră cum este cea actuală, încât elevele sunt incapabile a mai scrie cu mânile înghețate, și chiar profesoarele sufăr neputându-se dezbrăca în ... distr. X... No. 4599 - 15 decembre D-sale d-lui primar al urbei Z... urgentă. Domnule primar, Astăzi 15 decembre făcând inspecțiunea reglementară la școala de fete No. 1 din urbea Z... am fost întâmpinat de doamna directoare Aglae Poppesco împreună cu doamnele profesoare Areti Ionesco, Sevasti Ionesco și Aristi Poppesco, care toate s-au plâns de starea de mizerie în care a ajuns școala din cauza lipsei de combustibil, pe care îl refuză onor. primărie locală, pe care în nenumărate rânduri au rugat-o prin adrese oficiale, care se văd la dosar, dar ... sale d-lui revizor școlar al distr. X... urgentă. Domnule revizor, Doamna Aglae Poppesco, directoarea școalei de
Veronica Micle - Pasăre cu pene albastre
... Veronica Micle - Pasăre cu pene albastre Pasăre cu pene albastre de Veronica Micle Pasăre cu pene albastre, Martoră iubirii noastre, De-i sfârși cântarea ta, N'asculta ce-mi spune mie, Dragul meu, căci cine știe Dacă mâni nu m'a uita. Râule cu ...
Constantin Stamati - Însuși în singurătate
... Constantin Stamati - Însuşi în singurătate Însuși în singurătate de Constantin Stamati Însuși în singurătate, Strig, mă vaiet, cine-aude? Inima mea, ticăloasa, Mii de dureri o cuprinde. Moarte, a mea mângâiere, Ce zăbovești de nu vii, Să mă mântui de durere, Să scap de nenorocire, De osândă-ngrozitoare, De-o jalnică chinuire, Nenorocire mai mare? Numănui nu pot să spui Duioasa mea întâmplare. Nu găsesc om cu simțire, N-am prieten credincios Să-i ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... râzătoare cu pasul legănat Lioara, mândră fata lui Stâlpeș Împărat. Mai dis-de-dimineață ca alte dăți ea lasă Chilia și-așternutu-i cu cergă de mătasă Și perini moi, scoboară pe prag întraurit Și trece prin pridvorul de marmoră, cioplit, Cu barda și se duce de-a dreptul la portița Gradinii și-apoi intră cu zâmbet copilița Pe-o aripă de ușă, că-i ușa cu zăvor Și două aripi are de-argint strălucitor, Cioplit ciudate-n formă de aripi de bălaur. Pe moale iarbă calcă papucul ei de aur, Și stropii mari de rouă, sub pașii ce se plimb, În mari mărgăritare și salbe mari se schimb. Pe largi cărări, ce-n umbră de pomi cruciș se taie, Copila trece blândă și pletele-i bălaie Le-alunecă pe vântul frumoasei dimineți, Iar vântul le resfiră mai late și mai ... Și-n taină el sărută tot părul dalbei fete, Când tremură de dragul frumoaselor ei plete. Pe cap Lioara poartă cununi de bărbănoc, Și frunze de smaralde și flori de siminoc Ea poartă; pe vestmântu-i țesut cu măiestrie Din fire lungi de
Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie
... — ș-o iubește Deocamdată, dintre toate, într-un chip deosebit... Însă nu disprețuiește nici pe Mimi — o nebună Ce știind ca să-ndrăgească, de nimica nu e bună... Nici pe Liza, nici pe Mița, nici pe Ana — unguroaică Care poartă sânge roșu sub o piele de nemțoaică. Toate fetele sunt bune, și a cărnii exploatare Să-nzecească capitalul într-un singur an e-n stare. III Zoe — fată mai brunetă — la fereastră alergase... Ea, pesemne, c-auzise sunetul de clopoței, Căci o sanie în curte pe zăpadă-alunecase, Și intrară în odaie câțiva tineri derbedei Erau patru — între care, un vlăjgan scăpat de ... clavirul ce-i zâmbește printre fildeșu-nvechit. Degetele-i deșirate calcă clapele sonore... Armonia se deșteaptă, lenevoasă, la-nceput, Visătoare ca fecioara cugetând în timp de ore, La bărbatul ce iubește fără ca să-l fi văzut. E melancolia dulce dintr-o tainică-adiere... E murmurul plin de șoapte al pârâului duios... E o voce ce șoptește, ca să-și uite de durere, Un refren din câte-un cântec simplu și copilăros. Însă, fiecare notă, e o perlă care scapă De
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... să simt, oare, vreo mulțumire, Când și lingușirea e deșertăciune? M-am silit să aflu a omului fire, Am aflat, vai mie! Vai de a lui soartă! Inima lui plină de mârșave pofte, Și de răutate fără de măsură. Căci el dușmănește atât pe-ai săi dușmani, Cât și pe prieteni și pe sine însuși; Dar ș-a lui cruzime e ... sunt înșelate de speranți deșarte, Și mult sfâșuite de dureri cumplite. Dar ce va fi oare după moartea noastră? Înțelepții lumii nu pot ști aceasta, De mormântul este finitul a toate, Sufletul de piere ca la animale. Sau zboară în ceruri, în lăcașuri sânte? Misterul acesta nime nu-l pătrunde. Atotcreatorul au făcut pe vierme, Ca pe noi ... pentru-a mea ureche, Când în trup odată se stinge viața, Și-n nerve se-ncheagă recele meu sânge. Va trece lumescul răsfăț de la mine, Vinul și nectarul Libanului dulce Nu vor fi în stare să-mi gâdile gustul; Bătrânețea pleacă la pământ grumazul, Pășesc cu-ntristare spre mormântul rece... Femei mult amate, a cărora brațe Au fost ... ...