Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PUNE CLOPOT LA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 107 pentru PUNE CLOPOT LA.
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... frunza pe zid șoptește, Iarba pe mușchi întreabă: "Aici cine m-a pus?' Zidul ca o fantomă dasupră-mi se lățește, Ca uriaș la spate-mi turnul se nalță-n sus. La locul lor stau toate, ca moartea neclintite, Gata să năvălească; umbrele mă-ncongiur, Trec și retrec, se primblă asupră-mi pironite; Pasări de noapte, cobe ... În vremele trecute unda-i a purpurat. Aci îmi stau de față eroii Rumâniei Din Câmpulung, din Argeș, din Iaș, din București, De la Traian și Negru, martiri ai vitejiei, Până la împilarea trufiei strămoșești. Ici glasul: Radu Negru! peste Carpați răsună; Viteazu-și pune tronul în locul strămoșesc; Orice rumân în preajmă-i subt steagu-i se adună Ș-își apără pământul cu braț, duh rumânesc. În capul unei ... p-oștirea rumânească, În muta voastră șoaptă câte-mi vorbiți acu! Mușchiul acesta verde ce vremea-l grămădește, Aste ierburi sălbatici ce în pustiuri cresc, La inima gemândă sânt laure ce crește, Deșteaptă bărbăția; din ochi robii vorbesc. Vitejilor războinici! frunza când vă suspină Și când astupat geme vântul pân boltituri ... ...
Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță
... ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i s-aprinsese o mânecă de la anteriu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lăcata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai ... bisericii. ― Chiu! popa-n biserică. O, muză! învață-mă să cânt tragicul acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgându-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză, numește numele acele ilustre a acelora care, pentru ... pus părintele Ermolachie pe aceea ca să citească blestemele sf. Vasile, oare-ar fi putută?î. El nu știa s-o citească. Versurile părintelui Ermolachie: LA UN PARPAGAI Pasăre cu mândre glasuri Nu ești tu de-a noastre nasuri. Ci de nasuri boierești, Parpagai, te potrivești. Căci ...
Ion Luca Caragiale - Camera din Stambul
... anunță o interpelare ministrului de justiție, în privința unui pungaș de cadiu din Tulcea, care a osândit pe un nepot al acestui deputat la plata unor datorii de bani. Ischiuzar-Mehmet. Interesul poartă fesul ! Calpuz-efendi. Cer cuvântul în chestie personală: m'a lovit la fes ! Președintele. Carnacsi ! Nu mai dau cuvântul nimenui. Uite, a venit Zăuc-aga, a cărui interpelare este la ordinea zilei. Poftim la tribună, ago: să te văz ! Zăuc-aga suie la tribună. Gianabet-Edin (către orator, care vrea să 'nceapă). Târziu te-ai sculat astăzi, ago ! O voce. A stat mult aseară la cafĂ©-șai-tan ! (risete și chef pe toate băncile). Gianabet-Edin. Lăsați-l să înceapă. Dă-i nainte, ago ! Zăuc-aga. Domnilor ! urcându-mă la ... crailicuri (risete și giumbușuri). Zăuc-aga. Lăsați-mă, domnilor, să-mi desvoltez interpelarea. (În timpul acesta, prezidentul moțăie, iar unul din secretari îl gâdilă pe la urechi cu un paiu subțire; prezidentul se apără cu mâna, crezând că-l supără vreo muscă. Toată Adunarea ride). Zăuc-aga. Domnilor ! de la facerea lumii sunt 5495 ani; dela Proorocul 1294; de ...
Ion Luca Caragiale - Parlamentare
... a lovit la fes! Președintele: Carnacsi! Nu mai dau cuvântul nimenui. Uite, a venit Zăuc-agĂ , a cărui interpelare este la ordinea zilei. Poftim la tribună, ago; să te văz! Zăuc-ag Ă suie la tribună. Gianabet-Edin (către orator, care vrea să-nceapă): Târziu te-ai sculat astăzi, ago! O voce: A stat mult aseară la cafe-saitan! (Râsete și chef pe toate băncile.) Gianabet-Edin: Lăsați-l să înceapă. Dă-i-nainte, ago! Zăuc-ag Ă : Domnilor! urcându-mă la ... o respinge sub cuvânt că motivul nu e destul de puternic. Zăuc - ag Ă (urmând): Am statornicit prin urmare datele istorice. Să trecem acum, domnilor, la partea constituțională a faptului. Mă explic. Ce sunt eu? O voce: Un zevzec ! Prezidentul trage clopotul și cheamă la ordine. Zăuc-ag Ă : Nu sunt mai mult decât un deputat, și ca atare nu pot lăsa suveranitatea națională să fie câtuși de puțin atinsă ... moțiunea lui Zăuc-agĂ . Votanți 140; unanimitate contra. Zăuc-ag Ă : Protestez energic ! Este scamatorie din partea biuroului! Să se mai voteze o dată! Se pune a doua oară ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... Mătură hambarele Prin toate colțurile Și, de-i găsi făioară, Să mi-o cerni În sitișoară, S-o frămânți În lăcrimioare Și s-o coci La țâțișoare, C-am să plec Din țară-n țară Ca s-ajung, Din sat în sat, Până-n târg La Țarigrad, La cinstitul de-mpărat, Și la el să jeluiesc Că nu-i chip să mai trăiesc. Și Voichița, d-auzea, Lacrămile Că-i curgea; Hambarele Mătura, Făioară Că-mi găsea, D ... Heisicol Tudor, Savalași Tudor, Pe la noi Ce-ai căutat, Averea cui Ți-ai lăsat? —Preacinstitule-mpărat, Mare rău m-a-mpresurat; La haraciuri Am fost pus Și la biruri Greu supus, Tot pe ani Cinci pungi de bani, Și pe lună, Pungă plină. N-am dat banii Cu punga, Ci-am dat sacii ... și pleca, Un vătaf cu el lua, Prin sangeacuri Că umbla, Zaharele Că strângea, Beilicuri Că punea, Mari averi Că aduna, Până mi se sătura. La doi ani și jumătate, Frige-l Dorul, Gândul Bate Să se-ntoarcă De departe Pân-acasă La mă-sa Și la
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... Iată, mări, se ivea, Ca alt soare strălucea Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! El pe cal încăleca Și cu mulți voinici pleca De la scara curții lui La biserică-n Vaslui. [2] Clopotele răsunau, Steagurile-i se-nchinau, Armăsarii spumegau, Frâiele și le mușcau, Iar poporul tot striga: ,,Să trăiești, măria-ta!" Când ... în silă Și movila brăzduind Și din gură chiuind: ,,Hai, ho, ța, ho, Bourean, Trage brazdă pe tapșan!" Cei panțiri descălecară, Pe român îl ferecară, La Vaslui îl aduceau Și la Domnul mi-l duceau: ,,Măi române, să n-ai teamă, Spune nouă cum te cheamă?" ,,Teamă n-am că sunt român! Teamă n-am, că ... află un deal gol numit Movila lui Burcel. Poporul însă îi zice Movila lui Purcel, și unii arheologi pretind că acest nume îi vine de la generalul roman Porcelus care ar fi tăbărât pe vârful ei. Balada ne spune adevărata origine a numelui dealului. ↑ Sub Ștefan-vodă cel ... și a cazacilor cu care a fost în luptă în tot cursul glorioasei sale domnii. ↑ Crâncena bătălie cu turcii de la
... și pulpile-s crăpate, Ea tremura ca frunza, căci frigul o străbate Prin carne până-n os. În turn ciocanul geme de zece ori în clopot; S-a stins de mult pe stradă chiar cel mai palid șopot Al buzelor, căci nimeni nu stă pe-aceste vremi În vânt ... pornirii unei mame Când apără cu viața pe fiu: Nici lumi întregi, Cu monștrii toți, nici arma cu sângele, nici regi, Cu lanț din tălpi la creștet, prin fier și aspre legi Nu pot să i-o destrame. Nebun s-aruncă dânsa din tot al ei avânt, Dar lunecă și cade ... pluta pe pământ. Au! cum nu cad pe tine, sălbatico, păreții! Tu mergi să furi; ești prinsă! În numele dreptății Te cer să vii, femeie, la casa judecății! Mă vezi tu cine sunt! Să fur! șoptește dânsa zdrobită de rușine, Dar astfel umblă furii? Privește-mă mai bine Și vezi că ... mă cu palma, Dar lasă-mă să merg! Dar legea nu cunoaște pe nimeni; e poruncă, Pe fur în timpul nopții în temniți îl aruncă, La chin. Sărmana mamă se zvârcole-n plânsori; La
S%C3%A1ndor Pet%C5%91fi - Ștefan Octavian Iosif
... și balade (1901 - 1902) Cântece Singurel ca un haiduc... Nu mai sun pe luncă flori... Boii stau în jug supuși... Dragă codrule, te las... Stau la Bălgrad trei fârtați... Frumoasa Irină Cântec de primăvară (Înfloresc grădinile) Novăceștii Mi-e dor Eroul de la Königgrätz Ruptură Pintea De cântece Parisu-i plin... Steaua Ielele La cules Visează codrul Apa morților Poezii (1902) Veselie Vară Domnu' profesor Cocoarele Eroică hotărâre Câmpiei Ideal Poveste Rozele Singur (Te simți mai singur astă-sară ... sânt... Veteranul Vierița După boală Spre ideal Meduza Imnul muncii Către lună După o citire din Eminescu... Înșiră-te margăritare Scrisoare lui Goga Lupta de la Baia Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt Când a fost să moară Ștefan La arme Credințe (1905) Când seara-n ceasuri de singurătate... Credințe... Melancoliei Spre primăvară Rugă Bolnav (1904) La fereastra spre livadă Cîntec (Singur și robit de jale...) (1904) S-a-nnoptat (1904) Pentru ce ne-am teme? (1903) Cîntec (Vezi, dragii ... Nocturnă Oglinda Sonete antimusicale Elegie Viziune telegrafică (Reminiscență) Wagnerism Vis Biblic Lui Eminescu Crai nou Cucoșul Indignare reciprocă Scrisoare Răsăritul soarelui Paiangul Lui Grigorescu Nuntă ...
Dimitrie Anghel - A. D. Holban
... amuțise în larma uriașă ce o fac luptele zilelor noastre, cu alte aspirații, cu alte idealuri, cu altă pornire de muncă. Arar doar, ca un clopot dogit, îl mai auzeam cînd mă abăteam prin Iași discutînd și aruncînd diatribe vehemente comesenilor lui de la glorioasa cofetărie a lui Tufly ; arar mai citeam cîte un articol imund prin vreun ziar, în care, ca o sepia mînioasă, își arunca ... bea, el vorbea. Nimănui nu-i era îngăduit să-l întrerupă, nimeni n-avea voie să emită o părere personală în fața acestui etern musafir, la care se uitau toți ca la o spaimă a vremii. La noi în casă era o veșnică perindare de oameni politici, oameni de afaceri, samsari și paraziți. Veneau boieri scăpătați, relicvii de neam cu apucături patriarhale ... incontestabil că, printre această lume simplă de burgheji blajini, acest om veșnic irascibil și vehement era o figură aparte. Pentru el se punea mînă de la mînă și se scoteau jurnale, ca Darabana , Capitala Bandei Negre , Patria , în care el putea să-și canalizeze prisosul de venin, combătînd "regimul nefast" al ... ...
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... Domn! De-s cu cerul asemănate -- Domn, Domn din cer! De sub nouri merg cu tunuri, Pe sub stele cu zăbrele, Pe pereți, porumburi verzi, La icoane mintă floare, Pe podele turturele, La ușori mărunchi de flori, La portiță hulubiță, Dar în mijlocul curților Șed mesele întinse, Scaune cu jilțuri puse, Făclii de ceară aprinse. Dar la mese cine șade? Șade Crăciun cel bătrân Și cu frate-său Ajun Și cinstesc, și măresc, De-amar greu să jeluiesc, Palmele și coatele De ... tineri juguiți, Pe fii dăruiți. Jos, mai jos, la cap de masă, Șade doamna Crăciuneasă Și cu sora Ajuneasă Și cinstesc, și măresc. Cură apa la Iordanu, De merg sfinții de se spală Și se-nchină la icoane. Dar stai, Doamne, să te-ntreb Când îi capul veacului, Sfârșitul pământului? Când va bate fiu pe tată, Fiică-sa pe maică-sa, Atuncea ... De dulceața pomilor, De mirozna florilor, De scursurile apelor, De sunetul frunzelor, De -ocăitul broaștelor, De șuierul șerpilor! Câte flori sunt pe pământ, Toate merg la jurământ, Numai lemnul Domnului Și cu spicul grâului Stau la poarta raiului. Cercetează florile, Unde li-s miroznele. III Trei crai de ...
Mihai Eminescu - Împărat și proletar
... nimica; ei cerul, voi dureri! De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară Când ai ce-ți trebuiește... Iar legi sunt pentru voi, Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară Când mâna v-o întindeți la bunuri zâmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! Atunci ... pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie îi atârna uscată - Moșneagul rege Lear. Uimit privea cezarul la umbra cea din nouri, Prin creți ai cărei stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții ... ce îmbracă o lume de amar: "În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; În orice minte lumea își pune întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian. Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima ... mai multe mor. Astfel umana roadă în calea ei îngheață, Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viață Și arătând la ...