Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PRESUPUNE CĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 70 pentru PRESUPUNE CĂ.
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... auzi Și s-or repezi, Și amar de tine Și amar de mine!" ,,Hai, murgule, hai Pe coastă de plai, Lasă colnicul Ș-apucă drumul Că ești cu Mihul! Lasă-n urmă-ți teamă, Că te iau pe seama Istor brațe groase, Groase și vânoase, Istuia piept lat, Lat ș-înfășurat, Istui păloșel Cu buza de-otel. Unguru-i fălos ... apucă drumul. ,,Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai La poiana grasă, Dumbrava frumoasă Cu iarbă-nverzită, Cu flori înflorită!" II Iată-n codru, iată, Că Ianuș deodată, Cum benchetuiește Și se veselește, Stă, încremenește, Pe gânduri pornește Că din când în când Aude sunând, Codrii răzbătând Un mândru cântic, Cântec de voinic Ș-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de ... iată, și iată Că Ianuș deodată Tresare și sare Și zice-n glas mare: ,,Voi, vitejilor, Haraminilor! [9] Ian stați ș-ascultați Ș-armele-apucați, Că eu cam auz Un glas de cobuz Printre frunzi sunând, Codrii dezmierdând. Deci voi vă grăbiți, Curând vă porniți Să-i ieșiți în cale Pe ... În secolul de mijloc oamenii războinici precum și caii lor erau coperiți cu cămăși de fier, numite zale; prin urmare, balada lui Mihu se poate presupune ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... belșug!... cum rar se vede chiar în orașele cele mai prospere - și mă gândeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că s-a scumpit traiul și că suntem amenințați de o criză agricolă? ce moftangii! Pe când gândeam așa, iacătă, dau piept în piept cu amicul meu Costică Parigoridi - care, contrariu felului ... De un ceas umblu să dau de un prietin... parcă toți au intrat în pământ! - Iată, m-ai găsit pe mine, îi zic eu. - Bine că te-am găsit, nene Iancule! Afurisit să fie repausul dominical! - Dragă Costică, recunosc, în adevăr, că un oraș mare în repaus dominical nu este așa de frumos ca în plină activitate; și mie-mi face aceeași penibilă impresie ca și ție ... Toți șase - oameni de condiție frumoasă în societate - ajungem, aproape bine dispuși, la Iordache, în Covaci. Sus, pe terasă... - Domnilor - zice Costică - trebuie să știți că, grație întâmplării fericite că v-am întâlnit, mi-au fugit din minte niște idei foarte negre... Dacă, adineaori, nu-ntâlneam pe nenea Iancu, mergeam, cum eram de plictisit, drept ... ...
... n-o putea face nemijlocit. Ea aproba numai aposteriori ceea ce el pusese în calculele sale apriori. Adesea-i venea greu de viață, nu pentru că trăise prea mult, ci pentru că ajunsese cu capătul pân' într-o vreme a cărei înțelegere-i lipsea. Nu că doar ar fi prețuit pe oamenii moderni, ori ar fi crezut în superioritatea lor spirituală. Cu drept cuvânt presupunea cum că ei nu au decât lustrul exterior al unei culturi pe care nici n-o înțeleg, nici nu știu s-o reprezinte — toți acești oameni ... numărat de ochiul Domnului și neapărat în existența sa: să piară și unul din lume și toată lumea se turbură și cade. De aici consecvența că tot omul poate fi influențat de o steauă, adică că o lume întreagă, cu popoarele ei, cu viața ei poate influența asupra unui individ omenesc, precum, iarăși, cine știe dacă pământul nu ăpoateî influența asupra ... numai atunci dacă oamenii insuflați prin mișcarea stelelor de Dumnezeu însuși se pun în fruntea lor și le prescriu destinele. Să nu creadă cineva cum că, în urma explicărilor vechilor teologi, el era geocentrist. Este drept cum ...
Vasile Alecsandri - Iordachi al Lupului
... dușmănești. Frunză verde porumbică! Drăgălașa de Marică Pe Iordache mi-l trezea Și din gură-așa-i grăia: ,,Hai, frate, la biserică De sfânta Duminică, Că de când ai pribegit Sufletul nu ți-ai grijit!" Iordăchel se întindea Și cu lene răspundea: ,,Mergi, Marico, dumneata, Că eu nu mă pot scula, Drumul lung m-a obosit, Calul greu m-a ostenit!" Iată, mări, cum vorbea Că fereastra se izbea Și cădea jos la pământ Fără suflare de vânt. [7] Ș-o icoană poleită Trăsnea făr-a fi lovită. Maria ... apucăm, Pe hanul să-l ridicăm Și foc Ieșului să dăm." Iordăchel nu-l asculta Și din gură cuvânta: ,,Ba, m-oi duce la domnie Că chiar domnul mă îmbie Și se jură că va face Tot ce-oi vrea ca să mă-mpace!" III Frunză verde de negară, Pe cel drum în zi de vară, Ce se vede ... La Ieși arde mare foc. Bate para prin Milești, Zbor tăciunii la Lățești, Scânteile-n Bărlănești, Până pe la Ciocănești, Și duc veste de-ngrozit Că Iordache a pierit Și că ...
Titu Maiorescu - Din experiență
... vreme va trebui să treacă numai cu acest inventariu elementar al constatărilor de fapt. Poate ni se va recunoaște (unii chiar ne-o vor imputa) că prin cele zise mai sus am redus cercetările psihologice, câte ne par astăzi posibile, la un rol așa de modest, încât nu ni se va ... acea adunare de material din experiența sufletească a fiecăruia. Se va vedea îndată (și aceasta e totdeauna un semn bun pentru valoarea materialului) că orice asemenea constatare are numaidecât aplicabilitatea ei practică, adică în prima linie ne înlesnește pentru o parte oarecare cunoașterea oamenilor, cunoaștere fără de care psihologia ... gândesc și ceea ce spun. Să înlăturăm și această greutate etică. Să presupunem, din contră, pentru a simplifica problema în prima ei stabilire, că avem a face cu doi oameni inteligenți, adică, în genere, capabili de a-și da seama despre cele sufletești, care prin ... din memorie, stau în fiece moment dat ascunse, nu încap în prea strâmta conștiință actuală, ci rămân în afară de lumina ei; și nu numai că stau ascunse pentru observatorul străin, ci stau ascunse pentru însuși individul care le are și care se miră adeseori singur de curioasele idei ce-i ...
Constantin Stamati-Ciurea - Carpații, Basarabia și un rezumat istoric asupra cetăților ei
... zăresc destul de lămurit contururile măgurilor munților Carpați, al căror șir se reazemă cu un capăt în Galiția, iar cu altul în România. Cu toate că după atlanturile geografice acești munți sunt izolați de Basarabia, eu am ferma opinie, că ramurile lor, cu un capăt dinspre sud sub gradul al 14-lea al înclinațiunii acului magÂnetic, trec de-a curmezișul Basarabia în ... forma despre dânșii. Și dacă adevărul este că toate planetele sistemului nostru solar au trecut prin aceleași faze ale dezvoltării, atunci nu mai încape îndoială că pământul nostru a trebuit să aibă munți și prăpăstii însutit mai mari decât ale lunii, care sunt și azi destul de considerabile. Încetând ... suprafeței globului terestru stă încă și azi sub influența forței distructive a apei, care nu suferă inegalitate de teren. Astfel vedem, de pildă, că o mare bucată din coasta Norvegiei este dusă prin apă în ocean, și că insula Helgoland nuÂmai cu anevoie va scăpa pe un timp oareșicare de mortiferele valuri ale apei, ce-i spală și pradă malurile. Acest proces ... ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Personalitatea și morala în artă
... numele și însemnătatea d-sale ne silesc să-i cercetăm părerile date la lumină. Și ni se cere asemenea analiză mai mult decât oricui, pentru că și noi am scris despre comediile dlui Caragiale, pentru că părerile autorului sunt în unele privințe protivnice părerilor noastre și pentru că autorul ia la vale unele idei ce ne sunt scumpe și pe care trebuie să le apărăm. Cititorii noștri nu ne vor bănui dacă ne ... la analiza unor fraze, argumentări, încheieri logice, așa de numeroase în micile articole ale dlui Maiorescu; căci citind scrierea noastră până la sfârșit, vor vedea că eminentul critic atinge chestii nespus de însemnate și prețioase. Începem cu articolul asupra comediilor dlui Caragiale. Am zis că într-însul sunt multe păreri, pe care nu le primim deloc, dar trebuie să mai adăugăm că sunt altele, cu care ne unim în totul, ba sunt și unele rostite chiar de noi în articolul ce am scris asupra dlui Caragiale. Și ... că ,,lucrarea dlui Caragiale este originală", si noi credem despre comediile lui ,,că pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi" și ...
... n mijlocul ei, iar frumusețile virgi - sau nevirginale trec pe lângă dânsul fără ca el să-și [fi] ridicat ochii. Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decât un gânsac , ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decât în siguranțele acestuia. Un semn că pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de dramuri de crier totu-i sigur.\\ E știut că regula pitagoreică din geometrie se numea puntea măgarilor . Puntea măgarilor pe care trebuie să treci în orice cugetare mai adâncă este : că nu putem pricepe lumea în sine, și că toată esplicarea ei este esplicarea unor reacțiuni a crierilor noștri și nimic mai departe. Lumea-n sine rămâne un problem înlăuntrul căruia se ... sună 'ntr-un fel, într-alt loc într-alt fel, dar o vioară samănă cu alta. Astăzi mă simt dispus să fac filozofie și bine că te-am găsit, nepoate, pentru că mie-mi pari un om neofenziv și care se miră, și mirarea este mama înțelepciunei. Eu căscam gura. Bătrânul se uită la mine și 'ncepe ... ca o fulgerare numai, dispar sau în parte sau în tot și stai ca înaintea unei minuni și te 'ntrebi ... așa ca omul care crezuse ...
Ion Luca Caragiale - Din foloasele tiparului
... i ț ă V. ... comerțant" D. Ghiță V. ... este un iubitor de lumină, care urăște foarte mult întunericul. E bine — cu atât mai bine că felinarele sus-numite nu au fost supuse la tortură; mai ales cum sticla nu prea rezistă; afară numai că fiind rea conductoare, ea și-ar putea bate joc de tortura cu electricitate. * Romanul, din Roman, ne dă următoarea notiță științifică: „Aflăm că s-au înaintat parchetului de către d. doctor Meixner mai multe buruieni otrăvitoare, precum: cupru sulfuric, alumen crud, pucioasa graninacia, boz, amestecătura de cretă și ... clasificație a elementelor ne face să ajungem! Romanul nu poate găsi emul în clasificația sa științifică decât poate în Cultivatorul, care susținea zilele trecute că mălura grâului este o... insectă, și că tot insectă e și răutăciosul criptogam perinospora infectans, de care se bolnăvesc cartofii. Se înțelege că tot atât de puțin sunt criptogamele insecte, cât sunt buruieni pucioasa și cuprul babei Pleșca. * Dar să lăsăm seninele câmpuri ale științei, pline de buruienile ... prin reproducerea peisagelor... distinse (des paysages distinguĂ©s) ale Sinaiei." Sfârșind capitolul întâi, autorul nostru declară că se mărginește a spune pe scurt ...
Ion Luca Caragiale - Politică și cultură
... moment dat, caută să fie fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul ar trebui să fie rezultatul natural al societății, ne pomenim că societatea trebuie să fie produsul artificial al statului. Statul improvizat, simțind că pășește în gol, are nevoie numaidecât de un razim pe ce să-și pună piciorul; îi trebuie neapărat o societate, pentru liniștea lui, pentru asigurarea ... ceva după nevoile ei, închipuiește el niște nevoi sociale cărora le decretează pe dibuite satisfacerea. El tot speră și nu obosește a spera că va face să rezulte de la dânsul o societate. Trebuie să mărturisim că statul acesta are aci o sarcină titanică, însă, deocamdată, nu chiar imposibilă. Cucerirea bunurilor naturale, perfecționarea păstrării și prefacerii acestora, multiplicarea schimbului, toate acestea cu ... nu în minister? Câte inteligențe frumoase și cu adevărată vocație artistică n-au fost înjugate la carul politicii, pentru care n-aveau vocație deloc? Poate că nici una din acestea, multe, puține câte le avem, n-a scăpat de acest jug, singurul care garantează sigur vreun succes și bogat ... statul, deși absoarbe pentru aparatul său politic toate inteligențele remarcabile — și, în lipsă de remarcabile, se mulțumește chiar cu mai puțin, — înțelege bine ...
Ion Luca Caragiale - Notițe risipite
... s-ajungă la mine — întâi prin a cofetarului și apoi prin a pictorului. Dar asta nu va să zică nicidecum că lucrarea era lipsită cu totul de calități; dinpotrivă. Am privit-o mult — peste putință să reprezinte cineva mai bine un cuib de rândurici de ... astfel, a trebuit să mă execut; și fiindcă n-aveam nimic precis de răspuns, am recurs la metoda aforismelor fantaziste. M-am prefăcut că mă gândesc adânc si, cu tonul celei mai sigure teorii, am început: - Amatorul lucrează de plăcere morală, si ce produce îi face totdeuna plăcere â ... fie așa. Amarorul nu cere să-și exprime în opera lui toată gândirea și simțirea: în orice producție, el își vede covârșită intenția. El vede că a exprimat mai mult decât a voit, a reușit, prin urmare, peste măsura dorinței. Artistul, din contra, în nici ... că el vrea să-și comunice toată gândirea și simțirea. Într-un cuvânt, artistul vrea să comunice tot și obține puțin, pe când amatorul vede că ... deosebești din chiar lucrările lor. Ceea ce pot spune eu cu siguranță (și privii încă o dată cu un zâmbet dulce cuibul de zahar) e ...