Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OM AL TIMPURILOR NOI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 367 pentru OM AL TIMPURILOR NOI.
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... a răspunsului atârnă de la direcția spiritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este literatura în înțelesul cel mai larg al cuvântului. Pe când în lumea noastră politică neliniștea a ajuns la culme și totul pare întunecat în confuzia unor tendințe lipsite de princip ... spre adevăr. Din acest punct de vedere, toți împreună merită o atenție binevoitoare. În fruntea nouei mișcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generația trecută, poetul Doinelor și Lăcrămioarelor, culegătorul cântecelor populare păruse a-și fi terminat chemarea literară. Și nici atenția ... publicarea Pastelurilor. În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit, sub soare un negru punt s-arată; E cocostârcul tainic în lume călător, Al primăverei dulce, iubit prevestitor. El vine, se înalță, în cercuri line zboară Și repede ca gândul la cuibu-i se coboară, Iar copilașii veseli, cu ... meșteșugite, extazieri și desperări de ocazie, pretutindeni concepția naturală și un aer răcoritor de putere și sănătate sufletească. Cu totul osebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pănă acum așa de puțin format încât ne vine ...
Petre Ispirescu - Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
... Petre Ispirescu - Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un moș și o babă. Ei erau săraci ... un sânge mohorât și cu rea duhoare. Gâlgâia ca dintr-o vacă. Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau să otrăvească pe Țugulea, feciorul moșului și al mătușei. Mergând ei împreună, Țugulea zise fraților săi: - Ia uitați-vă, fraților, de vedeți ce este, că nu știu ce mă dogorește. - Ce să fie ...
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou Un ajun de Anul Nou de Constantin Stamati-Ciurea Prin iscusința picturii decorative, a mecanicii și științelor fiziÂcale, producem noi pe scena teatrală în cadru mic minunatele ... de la un unchi bogat, în locul cărei răsări alta, îndoit de mare, de la o bunică. Mă voi duce la el, hotărâi eu, neavând timp de a mă răzgândi, și cu grăbire îmi luăi bagajul portativ de pe polița vagonului. Dar când m-am coborât pe platformă și ... prin cele mai mici descusături ale blănii, trecându-mi cu fiori de gheață pe după guler și mâneci și furnicându-mi tot trupul. Stătui câtva timp în nedumerire. Ce să fac? Unde să-mi aflu adăpostul? Apoi, plecându-mă, ridicai bagajul de lângă picioare cu gândul ca să mă duc la ... și eu o dușcă bună de holercă. Haide, haide, cotonogule! nu te da, că te ajung lupii! și el iară plesni din limbă, îndemnând din nou calul la fugă. Rămăsei confuz de indiferența moșneagului în fața sorții care ne aștepta. Căci trăgând cu urechea m-am încredințat că lupii ne ajung ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
... Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul de Dimitrie Bolintineanu Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut? Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut ... azurii, Și palida arabă, cu fruntea visătoare, Cu copta cu păr negru și brațe de ninsoare? Pământ ce fecondează în fiecare lună, Și nici un timp n-abate splendida sa cunună! În care frunza cade sub soarele de foc, Și alta vine-ndată de ține al său loc. Aice rar se-ntâmplă să fulgere, să plouă; Un cer senin și splendid adapă cu-a sa rouă Pământul ce rodește ... fie! Dar atuncea de ce tu întârzii Să faci o faptă mare, printr-însa să re-nvii? Și apoi, în grămada de nații ce compune Al lor mormânt de doliu și de destrucțiune, Ruină infinită, spăimântător mormânt, Să mergi s-arunci îndată al tău mizer pământ! O, suflet mare, mobil, o, spirit, cugetare, Nu ești sătul tu încă d-a ta prostituare În lutul ce te ... îi micșorează. Vedeți această sală ce timpul a lovit? Aicea fuse centru de tot ce-a strălucit. Locașu-ambițiunii, palatul cugetării, Al
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian. Impresiuni din sezonul anului 1858
... sfîșia condițiile contractelor, fără teamă de penalitate sau răspundere. Contractul antreprizei actuale, deși încheiat prin violarea obiceiului de concurență adoptat la noi de mai mult timp, conține însă condițiuni foarte favorabile pentru prosperitatea operei și satisfacerea amatorilor de muzică. Iată acele obligațiuni ce, voluntariamente, a luat asupră-i impresariul ... cu o bună rotație spre a nu osteni publicul cu darea unei opere de mai multe ori etc. Art. 25. Din testul muzical al operilor ce se vor da, nu se va putea retracta nimic fără consimțămîntul direcțiii superioare. Art. 26. Nici un artist sau artistă, corist ori coristă ... 5 (?). Abonamentul va fi obligatoriu pe șase luni, iar plata lui se va efectua pentru trimestrul întîi după trei reprezentări suspendate; iară pentru cel d-al doilea trimestru, înainte de cele trei reprezentări din urmă ale trimestrului I. Art. 34. Neîndeplinirea din partea antreprenorului a condițiilor prin care i ... octombriu; alții iarăși, că leÂau luat cometa Filimon. Noi însă o spunem curat că acele opere stau și pînă acum în magazinul de muzică al domnului Tito Ricordi de la Milan. Unde sunt costumele cele bogate și conforme cu operile? Publicul teatrului italian trăiește și poate mărturisi că de cînd ...
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
... Ultimele pagini de Dimitrie Anghel O, misterioasă și tainică pasăre cu nevăzute aripi, suflet, cum știi tu să renaști și să-ți iei zborul din nou ; Phoenix misterios, ce dreptate am avut să cred în tine, cînd am început să scriu primele pagini ale acestui volum ! Ca un Lazăr reînviat, mi ... ei, mi-a dat hodina după care rîvneam de atîta vreme. Una după alta, s-a înșiruit de-atuncea negrul norod al slovelor, și am început din nou să scriu, adunîndu-mi visurile pierdute. Spre bucuria celor ce m-au înconjurat cu simpatia lor, am început să cred din nou în mine ; și spre neplăcerea și pizma celor ce așteptau să-mi citească epitaful, mi-am pus toată rîvna și încăpățînarea să-mi scutur, din ... visurile și fanteziile ce le-am găsit pe hotarul acela întunecat de unde nu mai îndrăzniam să privesc nici înainte, nici îndărăt. Prietenos, cercul alb al lămpii m-a găsit de atunci în fiecare seară sub el și mă va găsi totdeauna, cît timp energia va dăinui în mine. Negre, subt lumina ei, mi se vor înșira gîndurile, ca într-un răzor miraculos ale cărui flori le culegi în
... cel dulce crude fiare se-mblânzeau. Însăși ruga de evlavie unei inimi credincioase Cătră Domnul se înalță pe aripi armonioase Ș-o simțire legănată prin al muzelor organ, Mângâietă, cursul trece pe al vieței ocean. Spre virtute versu-mbie, despre rele face ură, Fermăcându-ni adapă d-o înalt-învățătură. O, români, români ai Daciei, ce purtați un ... muza ție va urzi; O cunună cungiurată de-ale vântei line raze, Ce de foc, de fier, de timpuri, trainic soarta o păstrează. Când atunce al tău nume, nemurirei consfințit, Va luci la fiii patriei, chiar ca-n ceri un nou
Dimitrie Bolintineanu - Ana-doamna
... să se lupte cu tiranul rău. Oastea ne lipsește și ne vor supune... Să batem tiranii prin înțelepciune! Să le dam ce cere, dar p-al lor cuvânt C-or ieși îndată din acest pământ... Mai târziu, cu timpul, oști mai mari vom strânge Și-al lor jug cu fală și folos vom frânge!" Astfel le vorbește domnul cel mintos. Cei mai mulți suscris-au actul rușinos. V Ana, jună doamnă ... un vechi mormânt! Rupeți legătura care ne supune Și prepară țării ani d-amărăciune." Zice. Două lacrimi genele-i stropesc Și ca roua lină p-al ei chip lucesc. Sub aceste vorbe cu care-i răspunde, Bucuria-i dulce domnul îi ascunde — ,,Tu, ce jos în lume fraged am iubit ... dorești, Tot ce perzi odată, nu mai dobândești! Să cătăm în noaptea timpurilor stinse Faptele sublime, numele ne-nvinse! Căci tot ce mai poate, sub al nostru dor, Să ne mai consoale, e lumina lor. Astfel sub povara vârstei ce-l zdrobește, Cu trecutu-i dulce, cel bătrân trăiește, Și încins ... Strânge pretutindeni vălurile sale Și cu vijelia merge p-a lui cale. Însă numai domnul e răspunzător La străini de faptă-i; nu
... o zi, pe cînd se întorcea acasă obosit, întîlni la o răscruce de drum amorul, spre nefericirea moștenitorilor lui. Leiți îmbrăcați în aur, defilară din nou împărații și regii, strălucitor ieși alaiul de napoleoni, nălucitoare își arătară din nou fețele republicele, biruitor și clar se auzi din nou glasul cocoșului gal dezrobit, mătăsos foșniră pachetele de bancnote ce-și luară zborul, sfioasă se rostogoli și se dete de-a dura arama ... nimic, și întunerec iarăși s-a făcut. Și unde e întunerec, moartea mai degrabă își găsește drumul. Sătul și mulțumit, rămas singur din nou, harpagonul și-a închis obloanele așteptînd să-și închidă și ochii, și, nemaiavînd ce mînca, nici pentru ce surîde, și-a scos ... se așezară față în față, batiste încadrate în negru adunară o lacrimă, priviri avide și cercetătoare se furișară către enigma de oțel, așteptînd gestul definitiv al magistratului care va face să cadă pecețile. După zidul de metal dormeau speranțele, după fortificațiile acestea rezistente se ascundeau energiile acumulate, subt meșteșugitele lăcăți și ... rîdea gura aceasta fără buze la umbra lăzii în care stătuse închisă, veselă și batjocoritoare se împrăștia în sfîrșit mulțumirea celui ce aștepta de atîta ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ. Istoric, adică evolutiv ... să recunoască monumentalii șefi de școli, filozofice, artistice, științifice, că școala, ca instituție educativă a mulțimilor, nu are rostul mecanic, militarist și trivial al uniformizării gândului și al reglementării creerii, ci datoria mult mai modestă a dezanimalizării capetelor de sută și al procurării repezi a mijloacelor tehnice de lucru pentru capetele geniale. „Profesorulâ€� contemporan, dacă e de fapt un om superior, nu mai e ... care se bălăcesc zilnic; toate aceste întrebări, care singure pot justifica sechestrarea atâtor libertăți individuale în folosul binelui social, trebuie să preocupe pe întemeietorii unui nou așezământ oficial de cultură socială și de cultură creatoare. Dar mai ales la un popor încă în formare socială și națională, cum e al ...
... fluture de foc cu incandescente aripi, o fantastică ființă făcută dintr-o umbră de aur luminoasă, o ciudată ființă urzită din clare transparențe, un capriciu al naturii zămislit din fosforescențe și iradiări, o diafană imagine scăpată dintr-un creer de zeu într-un minut de fericită inspirație, că poți să alergi ... i o putere și el, un concurent, o mîndrie ce caută să se afirme necontenit și izbutise să le stîngă, reînsuflețit de mîndrie, ieși din nou, și, făcîndu-și scînteia fluture de foc, își întinse aripele și zbură urmărit de toată cohorta neputincioșilor, lăsînd din cînd în cînd să-i cadă ... goană începu de atunci, un vîrtej nebun, a întrecere fantastică a celor ce vor putea prinde o scînteie, un match neobosit al celor ce vor putea afla unde se va putea aciuia fluturul de foc ca să se poată odihni o clipă, al tuturor nevolnicilor, care îl vor putea surprinde într-un moment de deznădejde și de îndoială. Capricios, fantastic, nebun, plin de toane și de fantazie, neascultînd ... termale ca să dea putere timpurilor ramolismente, ori chintesență de volți ce stă să străfulgere o biată energie trecătoare, visătorul a ieșit din ...