Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NOTA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 236 pentru NOTA.
Nicolae Filimon - Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti
Nicolae Filimon - Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti, reprezentată în beneficiul d-lui G. Stigelli, primul tenore de Nicolae Filimon Abia apăru afișul teatral ce anunța reprezentarea operii Favorita pe scena teatrului nostru, și mulți din amatorii de muzică începură a-și face întrebarea daca opera anunțată este aceea pe care au scris-o Donizetti pentru Teatrul operii cei mari din Paris sau este vreo compozițiune ieșită din pana vreunui maestru fără reputațiune? Dar numele lui Donizetti se vedea de departe imprimat pe afiș și atesta că opera promisă este tocmai acea celebră compozițiune care de optsprezece ani încoace se bucură de cea mai mare favoare în lumea muzicală. Veni apoi întrebarea daca opera o să se cînte bine sau nu, daca punerea în scenă o să fie mai bine esecutată pe scenă decît cum este imprimată pe afiș și daca o să avem decorații noi și balet. „Dar astea nu se pot vedea decît la reprezentare“, răspunse unul dintre dînșii. „E necesariu ca să mergem la teatru să o vedem“, adăogă un altul. „Așadar, la teatru“, răspunseră toți deodată și se îndreptară ...
... loc, ca și când mi-ar fi fost ochii prinși de ademenirea ucigătoare a unei prăpăstii. Iar coardele vorbiră prelung și trist. O notă stângace sălta tremurând ca o umbră ce se mișcă fantastică într-o alee umbrită de tei negri în noapte. Noapte de vară! Cărarea se desfăcea ... negre ale teilor își lăsau dulcele lor mister ca un vis duios peste o serbare veselă. Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă ușoară sălta zglobie ca o rază de lună furișată prin frunzișul des al ramurilor. Ramuri întinse peste un drum de visuri! Drumul se umbrea mai ... n-a fost niciodată pridvor de biserică mai cu evalvie călcat decât pragul acelei portițe. Și coardele spuseră prelung și trist povestea înainte. O notă suavă se înălța lină ca o față de madonă melancolică într-un templu curios. Grădina era un templu, și madona avea ochi mari și visători ...
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 de Alexandru Beldiman Fragmente Informații despre această ediție Cuprins 1 [Invocația] 2 [Parada eteriștilor] 3 [Fărădelegile ienicerilor] 4 Note [Invocația] Ce necaz, ce osîndire, vai mie ! ce foc amar, Ce trăsnet și ce lovire, ce otrăvitori pahar. Cine-au socotit vrodată, cine-au putut pune-n gînd, Jalnica țării stricare s-o vază așa curînd? În ce stare, amar mie! te cutremuri cînd gîndești A lacrimilor năvală, chip nu este s-o oprești. Toată țara-i în picioare, om peste om dă fugând, O suflare nu întîmpini și să n-o privesti plîngînd. Sate, orașe, ținuturi, mai toate pustiile vezi; Ș-un norod în îngrijire, atâta încât nu-l crezi Povățuitoriu [1] nu crede, n-ascultă mîngăitoriu, Aleargă, neștiind unde, vor liman [2] , cer agiutoriu. Cine să-l povățuiască [3] , căci dregătorii n-au rămas, Cei mai îndrăzneți și vrednici din dregătorii s-au tras [4] Vai, ponorături [5] , prăpăstii, codrii cei înfricoșați Gem de duioasa oftare a celor înspăimîntați. Toți aleargă, cer ...
Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață
Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele româneşti:Prefaţă Prefață de Alexandru Odobescu ( Scene istorice din cronicele românești ) PREFAȚA EDIȚIEI DIN 1860 După titlul și după cuprinderea acestui mic volum, fieșcine va vedea c-am avut drept model frumoasa nuvelă istorică a domnului C. Negruzzi asupra lui Alexandru Lăpușneanu. Ca orce imitație, încercările mele sunt, negreșit, cu mult mai prejos de acel mic cap d-operă; în lipsa talentului, m-am silit cel puțin să păstrez, pre cât s-a putut, formele și limba Letopisițelor naționale, cu care, în dreptate, se poate lăuda mai vârtos Țara Moldovei; să adun datine, numiri și cuvinte bătrânești, spre a colora aceste două episoduri culese din cronicele vechi [1] . Faptele istorice ale unei țări sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu când traiul și ideile, obiceiele și graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul romanțelor istorice este, în parte, d-a ni le arăta; ăsta este și folosul lor instructiv. Cei ce pot mult izbutesc a caracteriza, într-asemenea scrieri ușoare, o epocă, sau o nație; cei cu bunăvoință, dar cu mai slabe mijloace, fac, ca mine, încercări! ...
Cincinat Pavelescu - Barcarola
Cincinat Pavelescu - Barcarola Barcarola de Cincinat Pavelescu Departe zările sunt clare Și luna-n valuri când tresare, Ce melancolic apa sună Pe lagună! Și pe când noaptea e senină, S-aude vag o mandolină, Ce risipește note-n zare, Note clare. Gondolierul cântă solo, Dar gândul lui e dus acolo Unde vibrează-o mandolină, În surdină. Și pe când vântul ia gondola Și moare-n zare barcarola, Ce melancolic apa sună Pe
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră
Cincinat Pavelescu - Muzică de cameră Muzică de cameră de Cincinat Pavelescu Într-un salon. E ora zece seara. Suspină ghetele de lac. Văd sânuri albe, mâini ca ceara, Rochi decoltate, domni în frac. Tăcere! Ora este gravă, Căci într-un colț a răsunat Un pian pe care stă o tavă, Și trei viori s-au acordat. Arcușul a-nceput domol, Atacă forte un andante Dintr-o sonată-n mi bemol De Beethoven ori Mercadante. Un bravo! stăruie mereu; Îl scoate sincer o duducă Ce-și poartă-al sânilor trofeu Spre domnul matur, cu perucă. Unii timizi abia suspină; Din nădușeala unui chel Minune! crește o verbină Pe-o coardă de violoncel. O văduvă în demi-doliu, Nu suferă violoncelu, Și, ghemuită p-un fotoliu, E tristă c-a pierdut cățelu,. Când contrabasul mizerabil Trimite-n sală câte-un la, S-aude-ncet un Admirabil! Rostit c-un glas de mahala. Cum ți se pare, scumpă doamnă? Întreabă grav, adânc și rar Un domn în păr cu flori de toamnă Și cinci proteste-n buzunar. Îți place muzica, maestre? Unui poet îi zice trist, Privind distrată spre ferestre, O virgină genre artist. Maestrul dă ...
Cincinat Pavelescu - Ultima simfonie
Cincinat Pavelescu - Ultima simfonie Ultima simfonie de Cincinat Pavelescu Niște cântece-n surdină șir de note-abia șoptite, Voci d-argint și voci de aur de copii și de fecioare, Vagi acorduri rătăcite dintr-o muzică ce moare, Și ecoul prinde-n treacăt note-n zare risipite. Dureroasa fâșiere-a unor frunze veștejite, Tremurarea unor coarde mistice și plângătoare, Peste care un maestru plimbă degete ușoare, Evocând melancolia unei patimi năbușite. Larma surdă și blajină a zăpezii ce s-așterne Punând albu-ndolierii peste negru-ngropăciunii, Voci de orgă, reci și grave cum sunt nopțile eterne. La mormântul meu această orchestrare vă implor: Fără lacrimi, fără vorbe și în ritmul rugăciunii, În tăcere și în noapte, să cobor, să
George Topîrceanu - Broaştele Broaștele de George Topîrceanu Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă. Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin. Era o lună plină în fiecare baltă, Și-n fiecare undă o piatră de rubin. Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val, Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc în apă Să-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal. Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii, Iar papura, mișcată în treacăt de zefiri, Nălța mănunchi în aer tremurătoare săbii, Prin pânza de lumină a undelor subțiri. Și broaștele semețe cântau cu glasuri multe Pe când, din înălțime, privindu-și fața-n lac, Un nour singuratic stătea uimit s-asculte Cum bat ca toaca toate și-o clipă toate tac. Se ridicau departe prelungi bătăi din palme Și note-adânci de flaut ieșeau de jos, din stuh. Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvârlite în văzduh. Și cum deasupra apei s-amestecau întruna Umplând singurătatea de freamăt viu, părea Că toate laolaltă apostrofează luna. Că fiecare broască se ceartă cu o stea. Erau ocări în larma lunaticei orchestre Și rugă arzătoare în tainicul ei zvon. Spuneau ...
Grigore Alexandrescu - Unirea Principatelor
Grigore Alexandrescu - Unirea Principatelor Unirea principatelor de Grigore Alexandrescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 Note I Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila ce poartă crucea, zimbrul țării-nvecinate, Sub o mână, o coroană, întrunite figurând; Și în vechea capitală, o măreață mănăstire, [1] După lupte sângeroase monument de înfrățire, De-al Moldovei domn clădită, stă trecutul atestând. II Ce spun aste suvenire? ele-arată că-altădată, Înainte-acelor lupte, în vechimea depărtată, Fii ai Romei cei eterne, acești popoli au fost frați; C-ale lor restriști cumplite au izvor în despărțire, Că la răul ce-i apasă nu pot s-afle lecuire, Decât numai în unirea către care sunt chemați. III Căci de urile interne mult a profitat străinul; Căci în suflete și-n inimi el a infiltrat veninul, Ce corumpe, ce îneacă tot instinctul generos; Căci slăbiți prin moliciune, umiliți prin apăsare, În furtune și în intrigi balotați fără-ncetare, Am uitat noi vechea cale și trecutul glorios. IV Astăzi nu ni se cer lupte, sacrificiuri de sânge, Virtuți mari de altădată; astăzi ținta vom ajunge Prin credință în ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829 Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829 de Ion Heliade Rădulescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 Note I Veacurile și anii se nasc, trec, se strecoară, Se duc cu-acele zile ce s-au aflat privind A lumii încroire și au văzut, fecioară, Din mâna celui vecinic natur-abia ieșind; Dar tu, zi augustă, născuși întru mărire, Stătuși cu mare slavă, și-n slav-a ta sfințire Lumii celei uimite zâmbind îi arătă Că treci, dar pomenirea-ți în veci nu se va șterge. Și va umplea pământul, și ne-ncetat va merge Din om, din loc, din veacuri așa cum răsună. II Stăpânul veciniciei, în fapta sa cea mare, Când soarta din voință-i pe univers a pus, D-atunci tu hotărâtă ai fost întru păstrare În sânul acel tainic vecilor făr'apus, Ca să răsari odată cinste la omenire Și a creștinătății prescrisa împlinire, Drepturi de ani pierdute noroadelor a da. A ta ivire fuse la cer îndestulare ...
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia Cântece din Basarabia [1] de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 Note I Frunză verde de ovăs Floricică de pe șes! Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-e mersul legănat, La inimă m-a secat! Floricică, floare-albastră Răsărită-n calea noastră, Năltișoară, subțirea, Tocmai pe potriva mea, Cărăușii te-or călca. Te-or călca și te-or strica, La inimă m-or seca. Floricică, floricea, Vină pe inima mea, Lângă mine să-nflorești, De pas rău să te ferești, Sufletul să-mi răcorești! II Frunză verde baraboi, Ne-a făcut maica pe doi, Unul mercuri, unul joi Ș-a umplut lumea cu noi. Ș-am avut o surioară Ce-a umplut lumea de pară! Maica s-a luat prin țară Să ne strângă grămăjoară. Să ne deie-n Bălți la școală [2] (Mai bine-am muri de boală!), Moscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Moscălește-oi învăța Când eu ...