Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NAȘTE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 686 pentru NAȘTE.
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru
... o greșeală, de vrĂ©me ce sunt neertate, deaca nu să va face la dânsele căzuta vindecare; păcatul cel dintâi iaste trufiia, dintru carele să naște semețiia și neascultarea; al doilea iaste zavistiia, dintru carele să naște vrăjmășiia și uciderea; al treilea iaste iubirea de argint, carele să numĂ©ște a doua închinare de idoli, dintru carele să nasc toate ... rĂ©lele; al patrulea iaste călcarea de lĂ©ge, adecă nebăgarea în seamă celor hotărâte și așăzate în legi și în pravile, dintru carele să naște necredința și lepădarea de Dumnezeu; al cincilea iaste sămânarea de vrajbă între fraț și între priiateni, care păcat l-au aflat singur satana; și cine ... cea necuvioasă ce are neștine la multa mila lui Dumnezeu și nu să părăsĂ©ște de păcate, socotind că-l va erta, dintru carele să naște netĂ©merea de Dumnezeu și toată necurățiia; al șaptelea, cel mai de pre urmă și mai mare și mai rău decât toate iaste oceaania, adecă ...
Gheorghe Asachi - Iubirea de patrie
... călători europĂ©i se întâlnesc într-un alt continent, unul este născut în Turin, altul în London. Ei sunt europei, acest nume comun de europeu naște între ei un feliu de legătură de iubire, pot zice un feliu de patriotism, din carile iesă o îngrijire vrednică de laudă a se ...
Elena Liliana Popescu - Imn Existenței
... și-o vagă amintire în spirit să-i păstreze despre ce-a fost odat'. Atunci când, netrezită, dorința de-a se naște, sau de dualitate, nu se născuse-n Rai Când cunoscuse totul, dar făr' a se cunoaște, Impersonalitate, când Tu îl conțineai, Trăind chiar ... Ceruri despărțitul, Când nu se conturase voința de-a cunoaște în neclintita fire, cea neimaginată, acolo unde nimeni n-avea de ce se naște, râvnita fericire părând realizată... IV Cu toate că Destinul, ce pentru fiecare urma să hotărască momentul-amăgire, Dorinței să-i cedeze și fără amânare departe ... n efemer când, amăgit de vraja plecării în afară sau ducerii-n ispită, s-a prăbușit din Cer Pentru-a-se naște-n lume, la rândul ei creată să îl adăpostească exact în clipa-n care avea de ea nevoie ființa-om chemată, anume să-mplinească Voința ...
Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
... de sânge, de închiziție, de tulburare. * Libertatea nu poate totodată să fie binele suprem și să sufere arbitrariul. Arbitrarul ucide libertatea, și adeseori el se naște din excesul libertății, din licență. * Adeseori aceia care strigă în contra aristocrației sunt niște aristocrați ascunși în sdrențele demagogiei, niște falși patrioți. Acești aristocrați de ... ci terorismul. Dacă sunt oameni de bună credință, care cred în asemenea mijloace, plângeți-i! dar mai cu seamă plângeți popoarele care îi suferă! * Terorismul naște despotismul în numele libertății. Despotismul naște o suferință surdă, ce deschide în inimi izvoare nesecate de ură și de răzbunare. * Interesele leagă pe oameni, dar interesele trebuie să fie reciproce. Fondați ...
Alexandru Macedonski - La harpă
... noaptea se îngână, Pe când, molatic, doarme pârâu-ntr-al său val, Încât de-abia se-aude un lin susur de apă Și zgomotul ce naște din picături ce scapă Întocmai ca atâtea mărgele care cad? XI Asemenea și viața, trecând se scurge-ntruna, Și zilele frumoase cad una câte una ...
Alexei Mateevici - Noaptea nașterii
Alexei Mateevici - Noaptea naşterii Noaptea nașterii de Alexei Mateevici De-ți slăbește credința în sufletul tău, Deznădejdea cea grea te cuprinde, De născutul acum Hristos-Dumnezeu În amarul tău adă-ți aminte. El în scârbă, plânsoare, necaz s-au născut, Sub a Romei greoaie domnie, Dar prin veacuri de vreme strălucind au trecut Într-a Lui luminoasă mărie. S-au născut El din focul cerescului dar, Din smerirea Curatei Fecioare, Ca, Puternic, să-i puie robiei hotar, Să sfârșească amara plânsoare... Rătăcind pe-al păcatului drum lunecos, Nu i-au prins omenirea de veste, Numai cei de la turme-au venit la Hristos, Văzând rostul minunii aceste. Și venind, pe Hristos Cel născut L-au găsit Nu în casă de neam, boierească, Dar în iesle, pe scânduri, cu paie-nvelit, În colibă culcat — păstorească. Și o stea-n răsărit s-a aprins minunat, Ceru-ntreg bucurând și pământul, Și pornind, a lucit ca un ochi înfocat Drumul drept spre Hristos arătându-l. În adâncă uitare au trăit Pruncul sfânt Pân' la vârsta de cer hotărâtă, Dar iubirea de oameni în sufletul blând Au crescut-o frumos înflorită. Cu această iubire, - ...
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă
... se stinge Însuși pe acela care îl ținea. Tu-mpletești cununa morții La maptirii renumiți, Tu tragi jos în lume sorții Regilor neodihniți. Pizmă, orișiunde naște o virtute, Un talent, un merit, un prezent ceresc, Ale tele umbre palide și mute Nasc deopotrivă și le învelesc! În colibă tu născută, Fugi ...
Mihai Eminescu - Dumnezeu și om
... a popoarelor destine Închinând înțelepciunei viața lor cea trecătoare. Dar un mag bătrân ca lumea îi adună și le spune C-un nou gând se naște-n oameni, mai puternic și mai mare Decât toate pân-acuma. Și o stea strălucitoare Arde-n cer arătând calea la a evului ...
Mihai Eminescu - Surori Surori de Mihai Eminescu O gingaș copil de rege când în haina-ți înfoiată Treci în faetonu-ți mândru... se mlădie nalta-ți poză Cum din frunzele-nfoiate râde un boboc de roză Ce frumoasă treci prin lume de-arătarea-ți luminată. Ochii tăi cei mari și negri strălucesc de-o jună viață Fața-ți marmură lovită de răsfrângerea-aurorei, Părul tău negru și luciu lin în respirarea borii În cununa lui de roze albe s-îmflă și se-ncreață. Șase cai l-a ta trăsură zbor pin vuietul mulțimei Cari cu căciule-n mână și cu gurile căscate Salutează-n a ei cale pământească zeitate. Tu surâzi. Te simți născută spre fericea omenimei. Toți o știu asta, căci bună zic că ești dulce copilă, Că un ochi nu s-urcă-n lacrimi înspre tine în zădar Și ades când noaptea pune ochiol lumei otar, Neștiută cauți praguri, scunde, vrednice de milă. Dar deodată în mulțime, tu oprești ochiul tău mare De-o idee dureroasă al tău suflet e cuprins... Spune înger, ce durere al tău suflet a atins De s-a-ntunecat deodat-a ta ...
Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)
... mine." - "Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să știi asemenea Cât te iubesc de tare; Da, mă voi naște din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege." Și se tot duce... S-a tot dus ... totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. - "De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă ... Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni. Ei numai doar durează-n vânt Deșerte idealuri - Când valuri află un mormânt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc ... veci a răsări, Din urmă moartea-l paște, Căci toți se nasc spre a muri Și mor spre a se naște. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu de-ntâi - Să-ți dau înțelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup ...
Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră
Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră Privind o stea terestră de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XV, 267, 6 [19] dec. 1911, p. 214. Am în fața mea un glob terestru. Un albastru uniform spune imensul oceanelor, marea împărăție a apelor, nemărginirea mișcătoare care nu-și mai află astîmpăr, fluidul element ce predomnește asupra uscaturilor. Figuri bizare, pe care aleargă umbre ușoare ce înseamnă uriașii munți, dungi abia scrise ce sunt fluviile mari, locuri goale și necunoscute ce sunt imensele pustiuri, pe care n-a călcat poate pas de om, zugrăvesc continentele. Cu cît curba urcă spre poluri, mai trist, mai gol, mai necunoscut se întinde rotundul pe care trăim. Acolo stînci de ghiață dăinuiesc de veacuri, ghețari uriași își ridică ascuțitele vîrfuri spre cer, eratice blocuri coboară dezrobite din cînd în cînd de soarele avar, ca să vie spre noi. Imensul albastru, ce înrămează ceea ce n-au putut încă să cuprindă valurile, e însemnat cu toate acestea de slabe cărări negre, de puncte de cerneală așezate unul lîngă altul, de un paianjeniș de fire încurcate, ce-și povestesc tovărășiile ce le-au legat oamenii, de nevoile ce au întins punți mișcătoare de ...