Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MUSTRU
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 92 pentru MUSTRU.
Dimitrie Bolintineanu - Ziorina
Dimitrie Bolintineanu - Ziorina Ziorina de Dimitrie Bolintineanu Armia de țară de trei zile bate, Arde și fărâmă străinii-n cetate. Prin pulberea deasă vine-un cal ușor. Astfel trece-un vultur învelit în nor. Către domn se-ndreaptă... Cavalerul sare... E Ziorina, fiica-i, dulce la cătare. Ea ridică coifu-i; păru-i grațios, Ca lung fluviu d-aur se revarsă-n jos, Pe sub gene-i scântei două lăcrimele Cum sub nori lumină două dalbe stele, Și râuritoare, p-al ei chip senin, Cad din roză-n roză și din crin în crin. Bunul domn o mustră pentru ce să vie Să-și expuie viața... Să se-nturne-o-nvie. Rara-i frumusețe reunea, răpiți, Împrejuru-i bravii cei mai străluciți. Ea pricepe lesne cât era dorită. Despre-a lor simțire grațios profită. Smulge de la sânu-i o plăpândă floare Umedă d-a sale line lăcrimioare Și cu niște termeni dulci și răpitori Ea vorbește-ntr-astfel către-adoratori: — ,,Cine va purcede dup-această floare, Udă de suspine și de lăcrimioare, Îi voi da, pe viață și pe Dumnezeu, Mâna și junețea sufletului meu!" Zice, — aruncă floarea dincolo-n cetate, Dincolo ...
Emil Gârleanu - În fel de fel de fețe
Emil Gârleanu - În fel de fel de feţe În fel de fel de fețe... de Emil Gârleanu Gaița mea e foc. V-am destăinuit pățania ciocănitorii și de-atunci și-a pierdut încrederea în mine. O săptămână întreagă am rugat-o până să-și ție cuvântul, să-mi spuie cum au căpătat păsările penele lor așa de minunate la vedere. Ascultați ce-am vorbit cu gaița: Eu : Pasăre dragă, îți făgăduiesc că de acum înainte n-o să mai spun altora nimic din ceea ce-mi împărtășești. Gaița : Lasă că te cunosc. Așa mi-ai vorbit și rândul trecut, și mi-ai pus ciocănitoarea pe cap, de-mi amărăște zilele. Eu : Gaiță dragă, mă jur... Gaița : Jurămintele tale sunt ca fulgii mei de ușoare. Uite (își scoate un fulg cu ciocul și-l lasă să plutească în aer). Eu : Gaiță dragă, crede-mă, jurămintele mele sunt ceva mai grele... Gaița : Lasă! lasă!... În sfârșit, o să-ți spun și povestea asta, și atâta tot... Eu : Și lada-n pod! Gaița : Așa. Ascultă: La-nceput toate păsările aveau penele de două feluri; albe și negre, ca ziua și noaptea. Decât Dumnezeu se cam săturase să le vadă pe ...
Enache Gane - Visul lui Cupidon
... întîmplat Pe lîng-un balaur mare, lîngă o stîncă culcat. Cupidon pierde nădejdea, cum că îl va apara Și de cumplitul balaur, căci cugetul îl mustra. Fecioara simțind lui zice : nu avea tu îngrijire Că de fiară înțeleaptă va veni ție peire. Tu-ți urmează ca să cerci, acea a ...
George Coșbuc - În muzeu (Coșbuc)
George Coşbuc - În muzeu (Coşbuc) În muzeu de George Coșbuc Iar ulciorul mi-a vorbit, Vrând, se vede, să mă mustre: În colibile lacustre, Stând pe scaunul cioplit De-un druid, eu fui podoaba Tribului întreg; și-mi fu Drag pe-atunci. O vezi și tu: Eu și cu Dalvine roaba, Fost-am de-un etrusc isteț Peste lac în luntre-aduse. El sub lavițe-avea puse Multe altele de preț, Cari pe-acele vremi senine Artă și minuni erau! Astăzi hârburi poate stau, Bietele, pe-un raft cu mine! Și din toate și-a ales Capul cetelor ilire Un ulcior să nu te mire Că suspin așa de des Un ulcior, și-o roabă, biata! Văd trecând pe-aici femei, Și-mi evoc mândrețea ei, Și-n etern slăvi-voi fata Cea de-acum opt mii de ani! Poate, albele ei oase, Din nămolul apei scoase, Poți și tu cu doi-trei bani Să le vezi aici, străine, Ori altunde-n vrun muzeu. Am pierit, și ea și eu, Când din văile vecine Au venit arcașii goi, Mulți și tari, zvârlind tăciunii. Au scăpat pe luntre unii Dintre-ai noștri, cei vro doi, Însă ...
George Coşbuc - Inima mamei Inima mamei de George Coșbuc după o legendă franceză Era băiat frumos la chip și blând, El a venit acasă azi oftând; Și mamă-sa, văzându-l supărat, L-a strâns la piept, pe ochi l-a sărutat Și-a zis, privind cu drag în ochii lui: Tu ai ceva pe suflet și nu-mi spui! Parcă te temi că-ți mustru gândul tău, De ce nu-mi spui? Nu vezi cât ești de rău! Și ea plângea, cum plânge fiul mic, Și-a plâns și el, și n-a răspuns nimic. Să-i spuie mamei! Da, când a plecat De la iubita lui, el revoltat Venea nebun și dus d-un singur gând S-ajungă lângă mă-sa mai curând, Să-i spuie tot! Dar când a fost în prag, A stat pierdut în loc o, lașul ce-i! Azi îl ardea privirea cald-a ei, Și brațele-i, care-l strângeau cu dor, Azi îl durea îmbrățișarea lor, Și toată vorba mamei îl durea Și silnic el s-a smuls de ...
... Eu n-am avut puterea, Și nici cuvinte să răspic: Și mă-ngrozea durerea Că nici c-un semn, nici cu nimic Ea nu-mi mustra tăcerea. Ce-am zis pe când mă săruta Eu nu-mi aduc aminte; Și-am stat încremenit, și sta Și ea fără cuvinte: Și morții ...
Iacob Negruzzi - Presimțire (Iacob Negruzzi)
Iacob Negruzzi - Presimţire (Iacob Negruzzi) Un toporaș de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Azi privești cu mulțămire, cu triumf și ironie Ș-al tău cuget nu te mustră c-ai sdrobit a mea junie. Însă vai! Îmi zice tainic un glas rău prevestitor Că și tu pășești ca mine spre un jalnic viitor. Precum eu odinioară tu gonești un ideal Ce-ți va coperi junia cu-al durerii negru val; O sinistră presimțire al meu suflet a pătruns Ce-mi arată-ntr-o oglindă viitorul tău ascuns: Eu văd fața ta frumoasă, rumenă și înflorită De dureri și suferințe ca zăpada înălbită, Văd din ochi-ți care mândru azi în jurul lor privesc Cum ferbinți, amare lacrimi în torente isvoresc, Văd frumosul păr de aur lin în bucle așăzat Cum pe sânu-ți alb și fraged cade-n valuri turburat, Și din sânu-ți ce se mișcă pe-ale visurilor unde Văd sbucnind cu violență gemeri și oftări profunde- Dar zardarnic te vei plânge și vei geme în zadar Căci nimic, nimic în lume n-a să curme-al tău amar Și atunci în desperare, plecând fruntea spre pământ, Eu te văd ...
Ioan Cantacuzino - Răsuflare Răsuflare de Ioan Cantacuzino Informații despre această ediție Ver ce neam ce-n lume vie Are îndemn la stihurghie, Și sălbatec încă cîntă, Firea însă lui cuvîntă. Iar noroade pricepute Au fățat cu multe cute. Chibzuirea lor ce-naltă, Dînd poezii drum de saltă Piste munți pîntre flori, Piste ape pîntre nori Au întrupat nentrupări Au iconit nevediri. Firea și cu meșteșugire Ei au făcut- o clătire. Limba noastră prea puțină, Nu-i a nimănui proastă vină Căci însoață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme, cine știe, Prisosire poate să vie. Că scriitorii împodobesc Limba, patria-și slăvesc. Fie aceasta acuș, cercare, Mustră altor spre-
Ion Luca Caragiale - O admirabilă lucrare literară
Ion Luca Caragiale - O admirabilă lucrare literară O admirabilă lucrare literară de Ion Luca Caragiale “Dacă nu ești faur, la ce-ți mânjești nasul cu cărbuni?â€� zice o vorbă populară; iar un autor modern, Carmen Sylva, zice: “La bĂȘtise se met au premier rang pour ĂȘtre vue; l’intelligence se met en arrière pour voirâ€�. Onor. d. A. Pencovici, directorul Monitorului oficial, al Tipografiei statului și al Internelor, ține grozav de mult să-l vedem. Să vedeți cum: ne-o spune d-sa însuși. Domnului A. Pencovici îi cere șeful de atelier text pentru Probarul nou al Tipografiei statului, și (cauzele mici produc adesea efecte mari) d. A. Pencovici se transformă deodată și devine dintr-un împiegat conștiințios un și mai conștiincios om de litere. D-sa traduce pentru Probar: Carmen Sylva,Le PensĂ©es d-une Reine. Minunat Probar ! el va conține, peste probele de litere ale atelierului, o probă mai mult de talentele directorului. Considerația superiorilor, stima inferiorilor, dragostea familiei, iubirea prietinilor, astea le-a avut totdeuna onor. d. A. Pencovici; dar astea sunt de ajuns pentru un împiegat; astea nu ajung omului ...
Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu
Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu Plagiatul Zola-Bibescu de Ion Luca Caragiale O campanie întreagă s-a ridicat în contra lui Zola după publicarea romanului său La DĂ©bâcle. Se știe metoda — noi am zice mania, dacă n-ar fi interesată — marelui scriitor francez de a îngrămădi pe o țesătură simplă, pe o intrigă foarte banală, o colosală garnitură așa-numită “documentarăâ€�, pe care o învârtește, o răsucește, o răstoarnă pe toate fețele, o multiplică așa că, dintr-o povestire ce ar putea, cu tot aparatul cuviincios, să încapă în patruzeci de file, el reușește să scoată un volum de 400 de pagini. Garnitura documentară consistă în cea mai mare parte din vocabularele tehnice. Așa, de exemplu, aproape jumătate dintr-un roman consistă din cuvintele tehnice ale mecanicilor de la drumul-de-fier. Zola a făcut cu multă răbdare vocabularul lor: taie cuvintele, face o grămadă mare din ele, și apoi ia câte un pumn din grămadă și presară peste paginele sale, cum se presară zahăr și scorțișoară peste plăcintă ca să-i dea dulceață picantă. Ce rezultă d-aici? că cititorul naiv, profan în mecanică, fără să-nțeleagă ...
Ion Luca Caragiale - Un artist
Ion Luca Caragiale - Un artist Un artist de Ion Luca Caragiale Mai mult decât oricare alta, breasla bărbierească mi-este foarte simpatică... Briciul e rudă cu dalta, cu penelul, cu coturnul, arcușul, condeiul — mai știu eu cu ce! De aci, neînvinsa pornire către artele frumoase caracteristică la toți bărbierii. O sumă dintre dânșii, împinși de patima lor pentru teatru, s-au făcut artiști dramatici; mulți alții scriu poezii, de obișnuit lirice, mai adesea galante; mai toți trebuie să știe cânta cu un instrument, prin ajutorul căruia, în momentele pierdute, își traduc în melodii acea încărcare de simțiri ce ne-o dă, unora dintre noi, lumea cu lumina ei, cu formele, mișcările și zgomotul ei... Da, cum se rupe la vreme copilul din mamă, acea încărcare de simțiri caută să se rupă din sufletul nostru: trebuie înapoiată cui ne-a dat-o. Ascunsă-n noi, ne muncește, ne chinuie, nu ne dă pace pân' ce n-o întoarcem în dar lumii, care n-o recunoaște și n-o primește decât învăluită în fâșii smulse din sufletul nostru — pecetia sincerității darului. Dar e oare un mijloc mai puternic ca să ne scăpăm de toată haotica năvălire ...