Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru GREU DE ÎNȚELES

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 285 pentru GREU DE ÎNȚELES.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul

... ceilalți și prietenia tuturora pentru mine, acest merit ar fi prea mic când e vorba de tovarășii mei. Revoltați contra școalelor, cârtind contra profesorilor, nesățioși de studii, cercetând împreună toate greutățile științii, răsfoind ultimele descoperiri, veghind nopțile de iarnă pe formule algebrice și pe operile criticismului modern, acești frați de studii și de viață deveniseră, înainte de vreme, niște capete culte și severe, pentru cari nimic nu era străin cu desăvârșire. Cel mai tânăr era de douăzeci și unu de ani. Slab, palid, cu capul mare și tuns mărunt; ochi negri și vii, gene lungi și lucioase. Nervos și totuși stăpân pe mișcările lui sufletești ... pe pământ. - Ba da, ba da, răspunse Trubadurul, ba țin prea mult, dar mă iubește mai mult pământul decât voi toți. Uh! și rece și greu trebuie să fie! Voi nu știți nimic. Nu puteți înțelege pe deplin, bombăni el, plecându-și capul pe genuchiul meu. Ar trebui să uitați tot ce ați învățat din cărți, să nu mai fi văzut ... pe pământ, și acum, primul glas pentru voi să vă fie al meu, prima față să vă fie a mea, cea dintâi idee de viață să v-o pot da eu. Numai astfel m-ați putea

 

Paul Zarifopol - Poezia pură

... un preot care ține mult la poezia modernă. De aceea, unii colegi serioși l-au întrebat dacă e dadaist. În adevăr, înțelesul cuvântului poezie e greu de aflat astăzi, și-i foarte explicabil că oamenii se ceartă asupra lui. Desigur, nu-i fără interes să căutăm a ne înțelege cât mai bine când vorbim, măcar dacă nu e în discuție decât un subiect așa de puțin vital ca teoria poeziei. Poezia este un cuvânt foarte vechi, și lesne se întâmplă ca înțelesul cuvintelor care durează prea mult, care trec adică ... taur și o regină din povești. În tragedia franceză toată, acest vers este poate singurul misterios și catastrofal... Dar vorba era să știm dacă și de ce e poetic, de ce e poezie pură. Dicționarele sunt descurajate și descurajatoare în privința cuvântulul poezie. Larousse mărturisește că e unul din cuvintele cele mai greu de definit. LittrĂ© se mulțumește mai întâi, simplu de tot, cu ideea școlară: lart de faire des ouvrages en vers. Dar în explicarea sensurilor, ajunge la această formulă: se dit de tout ce quil y a dĂ©levĂ©,

 

Vasile Alecsandri - Blestemul

... pruncă ș-un voinic, Voinicelul hăulind Și pe murgul netezind, Iar pruncuța suspinând Și din guriță zicând: ,,Ia-mă, bădiță, călare Că nu mai pot de picioare. Drumu-i greu și grunțuros, Nu mai pot merge pe jos!" ,,Puiculiță, chip frumos, Eu te-aș lua bucuros, Dar mi-e murgul sprintenel În picioare subțirel, Murgu ... rob la turci, Cu picioarele-n butuci Și cu mâinile-n cătuși! Să te-ajungă dorul meu [2] Unde-a fi drumul mai greu! Să te bată jalea mea Unde-a fi calea mai grea! Murgul să se poticnească, În creștet să te trântească, Mâna dreaptă să ... ș-amară. Tu să bei, să bei mereu Gândind la blestemul meu! [4] [1] Pistoalele, paloșul sau iataganul se purtau înainte într-o chingă lată de curea țintuită ce se numea seleaf (cuvânt turcesc) și care cuprindea mijlocul trupului. [2] Pentru cine înțelege puterea dorului, nu poate fi blestem mai amar decât acela exprimat cu atâta poezie în strofa aceasta. Dorul ce alungă pe călător și jalea ce ... aceasta a blestemului e cu atât mai cruntă, că ea atinge una din credințele cele mai scumpe românului, menindu-i nouă feciori nepăsători ...

 

Vasile Alecsandri - Doina (Alecsandri)

... Vasile Alecsandri - Doina (Alecsandri) Doina [1] de Vasile Alecsandri      Doina, doiniță! De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță, Cu flori roșii pe guriță! De-aș avea o mândrulică Cu-ochișori de porumbică Și cu suflet de voinică! De-aș avea o bălăioară Naltă, veselă, ușoară, Ca un pui de căprioară! Face-m-aș privighetoare De-aș cânta noaptea-n răcoare Doina cea dismierdătoare!                  *      Doina, doiniță! De-aș avea o pușculiță Și trei glonți în punguliță Ș-o sorioară de bărdiță! De-aș avea, pe gândul meu, Un cal aprig ca un leu, Negru ca păcatul greu! De-aș avea vro șepte frați, Toți ca mine de barbați Și pe zmei încălecați! Face-m-aș un vultur mare, De-aș cânta ziua, la soare, Doina cea răzbunătoare!                  *      Doină, doiniță! Și i-aș zice: „Mândruliță, Mă jur p-astă cruciuliță Să te țin ca ... zice: „Șepte frați, Faceți cruce și jurați Vii în veci să nu vă dați!“ Hai, copii, cu voinicie, Să scăpăm biata moșie De păgâni și de robie! Note ↑ Doina este cea mai vie espresie a sufletului românesc. Ea cuprinde simțirile sale de durere, de

 

Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului

... sărbătorile sf. ăântuluiî Crăciun și toți sătenii, țăranii muncitori, se vor pune pe chef și veselie. Bucuria asta este scrisă pe toate fețele. Dar, se înțelege, că de sărbători cea mai mare bucurie o simte tinerimea și băiețăraia satului. Și cea mai însemnată pricină a bucuriei tineretului sătean sunt colindele, care ... cu jilțuri puse, Făclii de ceară aprinse. Dar la mese cine șade? Șade Crăciun cel bătrân Și cu frate-său Ajun Și cinstesc, și măresc, De-amar greu să jeluiesc, Palmele și coatele De juncani, tineri juguiți, Pe fii dăruiți. Jos, mai jos, la cap de masă, Șade doamna Crăciuneasă Și cu sora Ajuneasă Și cinstesc, și măresc. Cură apa la Iordanu, De merg sfinții de se spală Și se-nchină la icoane. Dar stai, Doamne, să te-ntreb Când îi capul veacului, Sfârșitul pământului? Când va bate fiu pe tată ... când a greșit, Domnul din rai l-a lipsit. Raiule, grădină dulce, Nu mă îndur a mă mai duce, De hodina ta cea dulce, De dulceața pomilor, De mirozna florilor, De scursurile apelor, De sunetul frunzelor, De ...

 

Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran

... sfială de loc ? Ai mai avut și noroc să 'nveți ceva buche ? Știi să porți condeiul ? (gramatica nu-i lipsă !) știi să le torni cât de groase pe nerăsuflate ? - atunci ți-a pus Dumnezeu mâna'n cap... Te arăți îndrăzneț mulțimii ! o iei de sus și repede; cu cât te-o înțelege mai puțin, cu atât o să te crează mai procopsit, și apoi, învârtește-o, răsucește-o, amețește-o, aiurește-o ! și după ce ai văzut ... fără carte, întreabă pe prietenul său, Ion, tot om de rând, nedat la slovă: -Mă, nație, ai înțeles tu ceva din câte spuse Domnul ăsta ? - De 'nțeles, răspunse Ion, e greu, că e prea înalt cum a spus el; eu n'am învățătură să pricep lucruri subțiri; dar, pe cât am putut apuca din ... răspuns țiganul. Ia căutam un cal, să-l bat la potcoava asta. Iată om cu idealuri, pe care paznicul, mărginit la minte, nu le poate înțelege... Și-apoi, de-acolea Ťacei cari nu 'nțeleg idealurile noastre tainice (ce nu se spun niciodată) sunt niște bătrâni ramoliți, bipezi inconștienți, conduși ...

 

Ioan Slavici - Jidanii militanți

... bună pentru EvreÄ­ numaÄ­ Ă³meni rÄ•Å­ strâmtorați pot să pună. E învederat lucrul acesta, și trebue neapărat să-l scie și eÄ­. AtuncÄ­ de ce mint? De ce calomniază? De ce nu-și stăpânesc pornirea pătimasă? Pentru-că nu Ä­ubirea către nĂ©mul lor, ci mânia Ă³rbă îÄ­ mână înainte. MÄ•sura Ä ... de nĂ©m e cumpÄ•nĂ©la, cu care susțiÄ­ causa comună. Acela care-șÄ­ iubește nĂ©mul, se gândește de trei orÄ­ maÄ­ înainte de a-șÄ­ mărturisi gândul și cumpÄ•nește fie-care vorbă, pentru-ca nu cum-va prin zisa luÄ­ pripită să strice vrĂȘnd a ... la acĂ©sta. Nu vedem noÄ­ cele ce se petrec în Rusia, în Galiția, în Ungaria, în Austria, chiar în Franța și în America: toțÄ­ de pretutindenÄ­ se căiesc de a-Ä­ fi socotit pe EvreÄ­ de o potrivă cu alțÄ­ Ă³menÄ­, toțÄ­ se feresc de dânșii și Ä­aÅ­ mÄ•surÄ­, ca să-Ä­ țină departe. E Ă³re cu putință, ca tocmai noÄ­, care am fost maÄ­ chibzuițÄ­ de ... și marÄ­ și grele, nevoile prin care am rÄ•sbit cu inima tare și liniștită, pe mulțÄ­ am lăsat să vie și să se ducă, ...

 

Iancu Văcărescu - Primăvara amorului

... mii de curse Piste firea toat-a-ntins, Lăcrămi în zădar sunt curse: Unde-oi merge eu sunt prins. ........................................ Se întinde o câmpie De subt poale de Carpați, Câmp deschis de vitejie La românii lăudați; Surpături sunt de o parte, D-un oraș ce a domnit; O gârliță-ncoaci desparte Un crâng foarte-nveselit. Acolo am eu cășcioară Pe un vârf ... arepi zmulte, Port frumos, dar sfâșiat; Gata el să-mi spue multe, Eu de somn îngreuiat, -"Las' - îi zic - om vorbi mâine, Acum culcă-te de vrei, De ți-e foame, iată pâine, Apă, vin de-i vrea să bei". - "Dragul meu! d-acestea toate - Zice el - îți mulțumesc; Ți-e somn, văz; dar, de se poate, Oareșce am să-ți vorbesc. Cât de mic sunt, vezi prea bine, Nici beau, nici mănânc, nici dorm, Și acei ce sunt cu mine Prea puține ori adorm. Somnul, celor care place ... fac din floare-n floare Furtișag nestricător. Se înalță cu mândrie Soarele pre răsărit, Toate lui cu bucurie Pe loc închinări trimit. Prin armonie nespusă De acord unsunător; Firea e-n mișcare pusă; Orice ton resun-amor!! Înlățită mi-e simțirea Acum simț deosebit, Simțind văz deosebirea De ...

 

Paul Zarifopol - O biografie, în sfârșit

... de piață și caricatural al spiritului istoric. Orice om care socotește divagația drept infirmitate și respinge orice metodă vulgar avocățească, înțelege că nici un fel de interpretare, psihologică, estetică ori filozofică, nu poate avea loc înainte de a se fi dus până la capăt cunoașterea amănunțită, subtilă și elementară a obiectului. Pe artist, deprins cu viziuni totale și ... și un învățat. Când se întâmplă aceasta, ne găsim în fața unei armonii excepțional prețioase: ni se oferă, în un asemenea spirit cu posibilități atât de diverse, un aparat de deosebită delicatețe întru cunoașterea lumii. Înțelegeam mai sus, sub numele de învățat, capacitatea de a observa realități și a verifica observații; sub numele de artist, talentul de a le interpreta. Acei care, împreună cu mine, simt că biografia este acum în criză de declasare, au astăzi prilej de rafinată satisfacție: o carte românească ce ne vorbește despre Eminescu și care este o faptă eminentă pentru realizarea biografiei ca atare. Norocoasă superb este întâlnirea ... de a proteja, pe care criticul îl aplică poetului, dar și speciala, aproape unica, înțelegere a superior cultivatului Maiorescu pentru gânditorul Eminescu. De Maiorescu singur, Eminescu nu avea nevoie să se apere cu ironic amabila formulă: Asta-i o teorie care-i ...

 

Constantin Negruzzi - Potopul

... său tată bătrân, Și să ducă mai departe unde apa nu se-ntinde, Pe maică-sa care ține frățiorul lui la sân. Nu e mijloc de scăpare de a Domnului urgie, Pretutindini este moarte, pretutindini ocean, Numai stânca uriașă se înalță cu mândrie, Arătându-și golul creștet preste groaznicul noian. P ... cumplită, Fața ei muiată-n lacrimi o sărută suspinând, Zicând: “Draga mea Selmină! ah! rogu-te, te trezește, Fie-ți milă, o pre-dulce, de-al meu plâns, de-al meu oftat, Mai deschide ochișorii, pe iubitul tău privește! Ah! al tău suflețel poate cătră ceruri a zburat!â€�... De-a iubitului său lacrimi și duioasă sărutare Se deșteaptă biata fată din acel leșinat greu, Și-nălțând spre ceruri ochii, c-o adâncă suspinare Zice: “Oh, cât e de mare mânia lui Dumnezeu! O, tu sfântă, prea-înaltă, ființă misterioasă! Tu care ai locuință în acest cer înfocat, Dumnezeule cumplite! de ce mâna-ți mânioasă Preste noi nenorociții cu urgie-ai apăsat? Care fu a noastră vina, prea-puternice-mpărate! De ...

 

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu

... pe zeci de pagini prin fenomenul cristalizației ; e cel mai caracteristic efect sufletesc al amorului; e însuși Amorul... „La umblet și la port...â€� De ce a ales poetul (nu e vorba de-o alegere calculată) tocmai umbletul și portul? A ales „umbletulâ€� pentru că la ochi, la gură sau la frunte, se înțelege că nu ți-ar fi greu să faci deosebire între iubita ta și celelalte femei, chiar dacă n-ai fi așa de înamorat . Pe câtă vreme ca să poți deosebi o femeie de toate celelalte numai de pe umblet, de departe (să-i poți presimți apropierea), trebuie să iubești într-adevăr. Numai amorul singur îți dă putința de a observa o deosebire care scapă privirilor indiferente. Tot așa în ce privește „portulâ€�. Ba încă aici poate fi vorba și de ... claritatea permisă de subiect și posibilă mijloacelor artistului. Se înțelege, prin urmare, că nu e vorba aici de procedeul acelor poeți care nu exprimă nimic de-a dreptul, ci vor să sugereze totul. Aceștia, fiindcă nu pot să ne comunice, prin procedee oneste și experimentate, ceea ce simt și ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>