Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FALNIC
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 211 pentru FALNIC.
Vasile Alecsandri - Andrii-Popa
... de muieri!â€� [2] Au zis! țipă, se aruncă, Trece șes, pâraie, luncă Cu fugarul sprintinel Și cu hoții după el. Mihai mândrul vine iară, Falnic ca un stâlp de pară, Pe-un cal alb ce n-are loc Și din ochi aruncă foc. Fug cum fuge-o rândunică, Fug ca ... ți arăt cine sunt eu!â€� Și cum zice, mi-l chitește, Drept în frunte mi-l lovește! „Ura!â€� Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori. 1843, Ocna ↑ Acest hoț a cutreierat țara șepte ani întregi, fără a-l putea prinde vreo potiră ...
Vasile Alecsandri - Deșteptarea României
... auziți prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce s-nalță pân' la ceruri din a lumei deșteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor? Nu simțiti inima voastră că tresare și se bate? Nu simțiți peptul vostru un dor sfânt și românesc La cel glas de înviere, la ... să jertfim! Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! Care vede-n a lui țară libertatea renviind, Fericit, măreț acela care sub un falnic soare Pentru patria sa moare, Nemurire moștenind. Note ↑ Această poezie nu a fost publicată în ediția I a Doinelor , fiindcă ...
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... timp de închinare?" [3] ,,Doamne, pun mâna la piept Și mă jur să-ți spun cu drept. Pân-a nu-ajunge plugar Aveam falnic armăsar Și o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Alelei! pe când eram ...
Vasile Alecsandri - Plugul blestemat
Vasile Alecsandri - Plugul blestemat Plugul blestemat de Vasile Alecsandri Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeșească, Pe care o pândește avanul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimii de veacuri moștenită. Dar nu vrea răzeșimea să-i vândă-al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor. Nu vrea? răcnește vodă... Prostimea întețită Ridică azi din țărnă ființa-i umilită Și îndrăznește-a-și pune vroința-n fața mea? Să afle dar ce-i vrerea atunci când domnul vrea!" [1] A doua zi o ceată de mulți neferi călare, Înconjurând pe vodă, pășesc peste hotare, Și ca să tragă-o brazdă, aduc un mare plug, Unealtă de răpire cu șase boi în jug... Câmpia năvălită lucește verde-n soare, Dar un fior pătrunde în orice fir și floare. Și via ciocârlie cântarea și-a curmat, Și zarea se-nvelește c-un nor întunecat. Din capătul câmpiei începe plugul rece Să tragă brazda neagră pe locul unde trece Și pajiștea atinsă geme ne-ncetat De-a fi-njumătățită prin fierul blestemat. Văzduhul se răsună ...
... patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănându-se pe râuri, Valurile verzi de grâie ... a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de ... ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe când oastea se așază, iată soarele apune, Voind creștetele nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit ... albastră. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer? Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii, N-avem oameni ce se luptă ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea III
... părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; Vede Eufratul și Tigris, Nilu, Dunărea bătrînă — Umbra arborelui falnic peste toate e stăpînă. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe rîuri, Valurile verzi de grîie ... a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă, Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs… Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de ... o mare turburată — Peste-un ceas păgînătatea e ca pleava vînturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mînă, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia româna. Pe cînd oastea se așează, iată soarele apune, Voind creștetele nalte ale țării să-ncunune Cu un nimb de biruință; fulger lung încremenit ... albastră. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer? Au la Sybaris nu suntem lîngă capiștea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii, N-avem oameni ce se luptă ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița
... Căutătura Și-o aținti apoi spre-ai săi. Și a simțit deplin căldura acelor inimi de flăcăi ce i-au răspuns c-un falnic "Ura!" Înfiorând și munți și văi. Prelung un bucium dă semnalul. Se-azvârle Vodă-n șea, măreț. Nerăbdător nechează calul Și tremură sub călăreț. Apoi ...
Vasile Alecsandri - Sentinela română
... acolo-n depărtare Pân în Nistru, pân în Mare. Iar pe cel amar pustiu Cu văzutul ce-ntâlnii? Întâlnii viteaz oștean, Purtând semne de roman, Falnic, tare ca un leu Și cu chip frumos de zeu. Brațu-i stâng era-ncordat Sub un scut de fier săpat Ce ca soarele sorea ... neagră veste: Roma, Roma nu mai este!... Zis-a glasul, un răsunet Lung răspunde ca un tunet, Și a Romei vultur falnic Cade, dând un țipăt jalnic! Zis-a glasul, și cu jale Plângând soarta mumei sale, Fiul Romei cei bătrâne Scapă armele din mâine ...
Ștefan Octavian Iosif - Blestemul bardului
... ca zarea din noduri sîngerată. Ea — gingașă ca luna, la dreapta lui s-arată. Și unde prinde-a zice din strune bardul falnic, Adînc vrăjește harfa ce clocote năvalnic ; Dar glasul tînăr urcă divin răsunător, Bătrînul parcă cheamă al duhurilor cor... Ei cîntă veacul de-aur, mărirea cea ...
Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt
Ştefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt de Ștefan Octavian Iosif Ștefan-voievod, Slăvit de norod, S-a sculat în zori, Pe la cântători, Și s-a mânecat, Măre, și-a plecat, C-un pâlc de curteni, Falnici moldoveni, Și s-a dus, s-a dus Prin Țara-de-Sus, Și-a ajuns voios În Țara-de-Jos. Iar dacă-a ajuns, I-a venit răspuns, Că dușmanii Țării, Cât nisipul mării, Năvălesc grămadă, Pustiesc și pradă... Ștefan-voievod, Slăvit de norod, Nu s-a-nspăimântat De câte-a aflat, Ci din bucium sună, Și gloate-și adună, Iar în Cel-de-Sus Nâdejdea și-a pus, Unde e nădejde La ceas de primejde... Domnul s-a-ndurat Și l-a bucurat, Și-a trimis o ceață Către dimineață... Ștefan, când văzu Ceața ce căzu, Repede-a-nțeles Repede-a ales Pe câțiva viteji, S-aștepte prilej În crâng nepătruns, De ceață ascuns, Dincolo de ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntecul lui Pan
... n văzduh furtuna, Pînă-n rădăcini de-a valma duduia trosnind într-una. Cînd și cînd huia stejarul cel mai nalt din creștet, falnic Codru-n cor întreg pe urmă răspundea vuind năvalnic ! Mîndru joc era, asemeni unei mări cînd se revarsă, Albă se bătea-n sclipire frunza spre ...