Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ PATA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 116 pentru FĂRĂ PATA.
... trist și rece, fața-i jun-adânc pălită, Una din acele ființe, cu adânc dispreț privită Din pierzarea ei ș-aruncă ochiul bolnav, negru, mare. Fără de nici o speranță curge viața-i otrăvită De eternă remușcare, de dispreț, de sărăcie, Nici o rază de iubire în viața ei pustie Pur ... d-iubire. Lăcomiei cei astute Unei mame desfrânate victimă căzu... Sărmana! Da, da! De trei ori sărmana, căci cu toat-a ei cădere Fără de măsură-n lume... și cu toată desperarea Fără de măsură-n suflet... ea e bună... ochiu-i are Pentru orice neferice lacrimi, milă și durere. Ea de toți disprețuită, e în stare să ...
George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu
... Simbolul celor trei semnale Ce conturează-n spațiu Albe Și verzi Intenții criminale? Păzea, că e iresponsabil, El are flacări în artere Și te pălește fără veste cu patruzeci de cai putere! Pufnește, Zbârnâie, Se-ntoarce Și lasă-n urma lui, pe drum, Miros albastru de benzină Și nori de pulbere ... De trei zile cerul varsă lacrimi mari De crocodil... Plouă! Plouă ca-n Parisul lui Verlaine... Din loc în loc, Te insultă modestia unor ghete fără toc. Mai departe, Când coboară din cupeul ei grăbită, Până sus zărești dessous-ul unei doamne Din elită, — Iar pe strada animată ca la ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi
... ciocoiul, cu bube și cu pete, Întocmai ca-n vechime!... XVII Nu s-a schimbat nimica! Aceeași fudulie De nașteri venetice Din oameni fără nume, goniți de prin Grecie Și pripășiți aice. Aceeași goliciune la inimă, la minte, La cugete române; De jafuri lăcomie, dispreț de cele sfinte Și ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... al său banchet istoric. Se-nțelege că a trecut timpul robiei, când chiar visul celei mai criminale plăceri se prefăcea în realiÂtate fără control și fără pedeapsă din partea zeiței Themis3. Așa, de pildă, trăia atunci în răsfățare marele boier Andrei KliÂmenko, proprietar puternic al unui șir de moșii pe ... o casă sau, mai bine zis, o mulțime de odăi lipite una de alta, alcătuind un ciudat labirint de vreo sută de des-părțituri înșirate fără simetrie sau vreo idee arhitectonică. Cu toate aceste, erau curat ținute de o droaie de slujitori aleși din miile de robi. Boierul Klimenko petrecu o ... nu-l cruțau cu cele mai veninoase luări în râs, atingându-se, dar cu pază, și de reputația boierului Klimenko, care drept zicând nu era fără pată, cu toate că trecuse vârtsa de 50 de ani. Boierul Klimenko era unicul succesor la o avere colosală și nu se știe pentru ce el ... soarelui nu mai străÂbăteau în ele. Acolo era culcușul și vizuniile fiarelor, de care nici vânătorii nu se bizuiau a se apropia fără arme bune. În zilele senine și ...
Dimitrie Anghel - Steluța (Anghel)
... ca să plîngă cuvintele nu s-a ridicat, dar romanțele cunoscute n-au nevoie de cuvinte. Rotunda gură, ce face de obicei o pată de umbră într-o ramă de fildeș, nu s-a arătat peste capetele celor strînși în comuniune ; și nici nu era nevoie de ... oameni durerea unei stele, și nicicînd durere mai adevărată nu m-a înduioșat și nu mi-a adus lacrimi în ochi fără de voie. Lungă și tremurătoare, plîngerea romanței, trezită din strune și din clape, din lemne sonore și din tremurate degete, din brațe ridicate în aer ...
... un plâns amar mă-neacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un târziu, Uitându-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streașina-i de cetini? Cu glasul plin de lacrimi, de ... de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată - Dar noaptea se trezește și ține judecată Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. Un obrăzar de ceară părea că poartă el, Atât ... albă fața-i ș-atât de nemișcată, Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sângerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată, Iară pe frunte poartă coroană de oțel. De-atunci în haina morții el și-a-mbrăcat viața, Îi plac adânce cânturi, ca glasuri ...
Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului
... spre disperarea domnului Panțu. Zece lemnari și două covălii, în care foalele nu mai aveau niciodată astîmpăr, și flacăra roșie a focului ardea fără încetare ca în grota lui Vulcan lucrau de dimineață și pînă seara pentru repararea și întreținerea acestor monștri. O ceartă neîncetată de ciocane căzute zgomotos ... pleca, văzîndu-și cu plăcere visul izbîndit; el peste noapte, ca spiritele demonice din Meșterul Manole , punea pe argații lui, în timp ce mașiniștii dormeau fără grije, să strice ici o roată, colo să desfacă o mutelcă, sau să taie o curea, așa că în zori nici o mașină nu mai ...
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... o cadră de RuysdaĂ«l, aceiași copaci stufoși, adumbrind lângă o cădere de apă un castel în ruină. Odată nu puteam trece pe dinaintea ei fără a mă opri îndelung. Privind-o, gândul mi se pierdea fără sfârșit în fărâma-i de cer vânăt cu zare adâncă. E înnăscută în mine, drojdie de străvechi eres, o iubire păgână și cucernică pentru copacii ... acolo unde cu gândul nu gândești, să răsară ființe cărora le trebuie căutată aiurea, în alte țări, la alte neamuri, în alte veacuri, adevărata asemănare, fără a li se putea bănui măcar, în vreun fel, cu aceia de cari îi despart prăpăstii de timp și de stirpe, vreo cât ... goana după plăceri rare, după senzații noi. Din acea lume nepăsătoare și deșartă, dezbărătă de prejudecățile de rând, făcea parte și noul meu cunoscut care, fără îndoială, trebuia să se bucure de mari mijloace de trai. Arăta însă a trăi în afară de acea lume, și mai mult chiar ...
... 20 â†�â†� 21:01 21:20 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 21:39 →→ niciodată minciuna cu piciorul stâng din parcul copiilor fără toboșar niciodată colinda nu-i mai lungă funia în care mi-am spânzurat neputința umbra ta oglindindu-se în gura prăpastiei cu tălpile goale la ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova
... se ridicau namilă până în tinda creștinului. Vântul spulbera fulgii de zăpadă în vârteje și stoluri, repezite în lungul ulițelor, sparte la răspântii și împrăștiate fără căpătâi în largul maidanelor de la Olănita . Pârtia nu se mai cunoștea. Zăpada îți trecea de glezne și mai bine. Fumul căminelor, zăpăcit de bătaia ... o dată, c-am să-ți aduc pâine caldă de la Iane brutarul. Îl sărută. Parcă buzele i se încălziseră într-un zbucium de viață fără nădejde. Nică, după ce o bătu pe frunte cu mănunchiul de merișor și de busuioc, plecă îndesându-și căciula pe urechi. Când copilul ieși afară ... odihnea pe piept, iar cealaltă încremenise înfiptă în așternut. Cu ochii pe jumătate închiși, părea că-și caută copilul la sân. Gura ei căscată, o pată neagră ca întunericul, și, tot ca întunericul, fără fund. — Dadă Irină, vrea apă, să-i dăm apă, dadă Irină ! îngână bietul copil, căutând prin odaie cana cu apă. Dada Irina, în loc ...
Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"
... părăsea niciodată. Intra cu pasul ei de nălucă, se pleca pe fața străvezie a oglinzilor, cerca cu degetul ei uscat cea mai mică pată și era de ajuns să i se pară ceva, ca să hotărască : "Azi scoatem din salon !" sau : "Mîini afară cu odaia albastră" !... Și bietele mobile ... știau ce pățeau, căci pe atunci nu era încă inventată mașina asta minunată, a cărei trompă intrată pe fereastră culege ca prin farmec, fără a clinti lucrurile din loc, tot ce se poate aciuia în ele. De dimineață zgomotul începea. Parchetele deveneau lucii ca oglinda, oglinzile â ... iau dihăniile după vrăjitor, așa umblau și mobilele după dînsa. Foșnind trecea rochia ei ca un val obosit, pe parchete, și pumnul acela de oase fără de astîmpăr, energia aceea, ce poate dacă ar fi avut alt scop ar fi dat cine știe ce roade, se cheltuia așa zadarnic. Pentru ea ...