Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FĂRĂ CA SA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 698 pentru FĂRĂ CA SA.
... Veronica Micle - Lac oglindă Lac oglindă [1] de Veronica Micle Informații despre această ediție Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce, Pe-al tău sîn ca de mătase nemișcat și pacinic luce Lac-oglindă cu-a sa față netedă ca un cristal, Vecinie limpezi a lui ape, vecinie făr' de nici un val. Călătorii spun, că lacu-i o minune nestimată, Resfrângând și ...
Ion Luca Caragiale - Lascăr Catargiu
... Iată cine ne-a stăpânit o jumătate de veac cu ultima cruzime: vorba, vorba umflată și seacă - legenda. Ea a avut, ca toți tiranii clasici, gardă și gâzi, curtizani, lingușitori, bufoni și mulțime aiurită. Vai de cel ce cuteza să nu i se'nchine fără condiție! era huiduit de curtezani, scuipat de bufoni, biciuit, stigmatizat și executat în aplauzele mulțimii nenorocite de'nchinători. A gândi era cea mai ... a gândi și a râde. Mulți dintre ei au căzut jertfa îndrăznelii lor. Huliți și urgisiți de cei mai aproape ai lor, înfierați ca reacționari, vrîjmași ai poporului, ai națiunii, ai libertății, ai patriei, - legenda i-a executat fără nicio milă. Dintre aceștia, unii de frunte au fost oameni superiori cari se chemau Petre Mavrogheni, Costaforu și Boerescu. ... Tot așa și Eminescu și bunul ... naivă, e totdeauna deșteaptă la pândă cea mai sigură judecată politică, cea mai adâncă dibăcie de om de stat. Toate acestea, pe un fond moral fără cea mai mică imputare. Mai înainte de 2 Maiu - pe atunci corpul electoral era corp electoral, și Parlamentul, parlament, - Lascar Catargiu merge ...
... Însă cînd prinde de veste Că ziua aproape este, Prin glasul cel cu răbștire Făcea la casnici de știre Că din patul său cel moale Fără preget să se scoale Și așa fieștecare Să s-apuce de lucrare. Mirla, sturzul și ca ele Alte cîte păsărele Cearcă și dacă găsește Vrun pai ca să covăește Îl duc, în cuib îl așază Privind împrejur cu pază, Nu cumva să să ivească, Unde vreau ele să nască Peste noapte cu ... culce Singură să priveghează Și cînd dorm, ea să viează, Țarca, cioara și oricîte Decît ele mai urîte Ciocul său cel noduros Nu-l lasă fără folos Clonțonește fieșcare Și cîntă după-a sa stare. Tu pupăză puturoasă, Tu pasere ticăloasă ! Cu totul bine ai face De ne-ai da încai în pace, Să-ți ții gușa neumflată, Și ... înapoi Se mestecă între oi, Aci de maici depărtați Și la un loc adunați Joacă, sar și să aleargă, Îți pare că vor să meargă Ca o ceată de ostași Făcînd porunciții pași. Taurul de mult tăcu Și iarna ca un mut fu, Văzîndu-să-n ciurdă iară Înnoiește a sa ...
Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român
... untul și bine cântărite și socoteala fără cusur. (Aprobări în tot publicul.) DIRECTORUL fabricii Lemaiâtre, un om cu multă greutate, e de aceeași părere. D-sa crede că fierul trebuie bătut pânăi cald, că nu trebuie lăsat guvernul în pace: până nu va admite protecționismul și nu va turna legi pe ... unei țări agricole: cu acest sistem ni s-ar croi o soartă prea grea, care ne-ar strânge rău în spete; pardessus le marche [1] , fără să prindem de veste, ne-ar căptuși străinii din cele două emisfere. Oratorul o încheie fără să treacă cu un milimetru măsura în privința celor două emisfere... Un elegant discurs! Se șoptea în congres că președintele îl comandase din vreme, e ... după perdea: ținta noastră e fină. D-sa pune chestia pe tapet. Cifrele statistice sunt oglinda perfectă a situației. Cu protecționismul am merge ca pe rotile; de înlăturarea acestei sisteme, nimic n-ar putea să ne console [3] . D-sa sfârșește spunând că situațiile economice sunt totdeauna mobile. (Aplauze zgomotoase.) D. ALEXANDRIU , farmacist, ține un spici foarte corosiv: d-sa
Elena Liliana Popescu - Imn Existenței
... genuni și dându-le lumină s-aducă armonie, Să-nvețe să cunoască, prin viața lui amară, atras de suferințe – urmând să le trăiască, sperând fără să știe că trista sa povară, de griji și umilințe, avea să îi trezească Treptat o licărire din Viața lui uitată, în minte o-ntrebare din ce în ce mai ... pribegie, de gând imaginată, aflat din ignoranță în starea ce-l aruncă în cea mai grea robie, de simțuri dominată. Și-n vastele iluzii cuprins fără să creadă, trăind în neființă, a Sinelui uitare, Ființa-om pierdută, ajunsă să decadă ca numai prin credință să afle-n fiecare Făptură diferită, un seamăn sau un frate în care să cinstească pe Cel ce le animă, să poată ... spre marea regăsire, în lungă căutare... VIII Văzu că amintirea – a tot ce-a fost odată, pe când trăia Sublimul fără să-L recunoască – era la fel de vie și-n el nealterată își împlinea destinul: mereu să-i amintească! Demult, dintotdeauna, din clipa când ... să coboare, cu toată umilința, spre ceea ce le face de-a pururi să trăiască, să urce la izvoare, să capete credința Cea ...
... de armatele germane. Gayk nu are copii. A adoptat însă pe când era încă elev în gimnaziu pe o nepoată a sa, în momentul când aceasta lucra la gherghef. Nu s-a dat înapoi de la nici un sacrificiu pentru a-i da ... educație aleasă – având grijă să-i trimită în fiecare zi, la institutul unde o internase, câte un chelner care să o roage din partea sa să se spele în fiecare sâmbătă pe cap și să-și formeze neapărat o cultură generală. Foarte sârguitoare și conștiincioasă, această nepoată a sa ... brusc asupra ei și o ciuguli de nenumărate ori; ceea ce-dânsa găsind că i s-a făcut contra oricărui uz internațional și fără nici un aviz prealabil, se consideră în stare de război, război care îi ținură angajați mai mult ca trei ani de zile și pe un front de aproape de șapte sute de kilometri. Amândoi luptară având hrana în bani și cu foarte mult ... aci înainte numai la câte o litră de grăunțe ce se obliga nepoata să-I aducă zilnic sub garanția și controlul Marilor Puteri; iar nepoata sa ...
... nvie,-ntr-a sa bunătate, Să să-ntoarcă și Svântul la a sa moșie, La odihna bătrână, la mitropolie. Craiului Poloniei fără de zăbavă, Lui Ioan al treia, să-i rămâie slavă, Ș-a lui milostivire să să pomenească Prin țări, prin toată lumea,-n ... ai să trăiască, Și Dumnezău în țară să să proslăvască. Dă-le, Dumnezău svinte, Svântul să le vie În țară, în Moldova, și cu bucurie, Ca-n zâlele bătrâne, și fără zăbavă, ’N-svânta mitropolie ce este-n Suceavă. [EPITAFUL ÎMPĂRĂTESEI CONSTANTINA, FIICA ÎMPĂRATULUI TIBERIU ȘI SOȚIA ÎMPĂRATULUI MAURICIU, UCISĂ ÎMPREUNĂ CU SOȚUL ȘI COPIII ... la Hristos cunună. Pentru a ta milă, pentru dereptate, Cu svinții ț-au datu-ț Hristos de-ț ai parte. Ș-alt cine ca tine bunătăț va face, Da-i-va Hristos viață în ceri, cumu-i place. [PROLOGUL TRAGEDIEI „EROFILI“] Sălbatică-s, fieratică, întunecată-n față ... s cu greață. Cu fulgere, cu tunete, din iad de la prăpaste Mă slobozâră de-am ieșit să fac lumii năpaste. Și cine-s eu, fără
Constantin Negruzzi - Duchesa Milanului
... Milan, Clarisa Visconti, fată unui cadet a aceștii slăvite casă, cari perisă în cel din urmă război, întrece cu covârșâri pe celelalte: naștire sa, frumsăța sa ce nemărginită și mare sa faptă bună au sâlit pe craiul a o tratarisâ cu multă deosăbire. Amiralul de Bonivet, favoritul lui Franțisc I, s-au atins cu ... o mari vioșâmi și multă îndrăzneală, înțălepciunea ci să vidĂ© în toati faptile Clarisăi și un aer di megalie ci era răvărsat întru toată persoana sa, și cari rădica cu covârșâre frumusăța sa cea mari, au întipărit într-acest favorit atâta răspect cătră dânsa, încât nu au avut atâta puteri a-i vorovi de amoriul său ... hotărât a-i mărturisâ aceea ci el sâmță pentru dânsa, dară el să întorce, fără să îndrăznească a-i spune taina sa, și mai înamorat decât cum era când să duce. Canalul Milanulu, cari ești lucru franțuzilor, săvârșându-să întru ace vremi, damile să primbla adesăori cu ... ci s-au aflat din întâmplari lângă dânsa au sâmțât atâta plăceri a o priivi, încât au uitat a faci maneovra ...
Antim Ivireanul - Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului
... carele avem să înțelegem de preaslăvita schimbarea fĂ©ții a domnului nostru Iisus Hristos, ce s-au făcut în muntele Thavorului. Că vrând ca să arate mărirea sa ucenicilor săi și noao, mai nainte cu puținel, zice Evanghelia cum că umblând Iisus în părțile Chesariei lui Filip, întreba pre ucenicii săi zicând: Cine ... făcea, pentru care lucru putem cunoaște bunătatea și dragostea lui cea mare că, cu această mărire putea totdeauna să strălucească, iar el din buna voia sa pentru noi au închis razile strălucirii sale, ca să poată răbda durori amară pentru noi și pentru păcatele noastre, ca să poată face răsplătire mărirei cei dumnezeești. Deci cine va fi acela carele va socoti acĂ©stia și nu să va aprinde cu totul de ... minuna de putĂ©rea lui cea nespusă care totdeauna ar fi putut ca să strălucească cu această mărire? Și cine nu va iubi o bunătate ca aceasta, pentru care (o, minune!) au gonit de la sine o mărire ca aceasta, ca să poată săvârși mântuirea noastră? Că mai mare minune au fost a închide o mărire ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra celebrului violonist Paganini
... amor și plăceri, dar daca e adevărat că amorul este un delir care curînd sau mai tîrziu piere împreună cu poeticele impresiuni ce-l înconjoară, ca să dea loc raționamentului, aceasta se întîmplă și lui Paganini, căci într-o frumoasă dimineață părăsi insula Citerii, fără să fie îndemnat la aceasta de vreun mentor ca junele Telemac, fiindu-i de ajuns amorul artei ca să-l facă a se hotărî la aceasta. La 1816, ducatul de Lucca și Piombino se lăsase în posesiunea princepesei Eliza, sora lui ... splendida ei curte. Îl numi virtuozo de cameră și maestru dirigent la orchestul particular al principesei, înrolîndu-l în garda ducală cu rangul de căpitan, ca să poată lua parte la toate solemnitățile curții fără a se viola uzurile timpului de atunci. Contesa de M. S., una din cele mai frumoase creature ce adorna splendida curte de Lucca ... cele mai mari dificultăți numai pe coarda de sol ; aplaudele, coroanele și cele mai mari manifestări fu recompensa ce trase Paganini din acea compozițiune neimitabilă, fără a mai adăoga bogatele prezente ce priimi de la principesa și de la aristocrația țării. La 1808, Paganini, dobîndind voia de a ...
... plătesc ani de dureri! Atunce falnic omul ridică a sa frunte Și-n ceruri cu mândrie ațintă ochiul său. Ființa lui se-nalță ca vulturul de munte, Iubirea lui îl schimbă și-l face Dumnezeu! Atunci mai dulce steaua lucește-n miez de noapte, Și-n zori seninul pare ... Vărsa-n calea noastră duioasa-i lumină, Și-n lunca pătrunsă de razele ei Zburau caii noștri cu aripi de zmei. Mergeam noi în cale ca umbre tăcute, Pe-un covor de frunze, pe cărări pierdute, Și-n tăcerea nopții ce ne-nconjura, Sufletele noastre ca și noi zbura, Zbura ca doi îngeri din stele în stele, Dându-și sărutare tainic între ele... Deodată fugarii cu ochii de foc La capătul luncii s-opriră pe loc ... Ș-atunci în altă lume am re-nviat deodată, Ș-un soare mai ferbinte în ceru-mi s-a aprins, Ș-o lume fără margini, frumoasă, desfătată, Ca o câmpie verde sub mine s-a întins. Atunci natura-ntreagă, zâmbindu-mi cu plăcere, Își puse pentru mine coroana sa ...