Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE ADUNAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 556 pentru DE ADUNAT.
George Coșbuc - Nunta Zamfirei
... se gătească dinadins, Ca niciodat. Iar când a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit, Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. De cum a dat în fapt de zori Veneau cu fete și feciori Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai: La tot rădvanul patru cai, Ba patru sori. Din fundul lumii, mai din sus, Și din Zorit, și din Apus, Din cât loc poți ... el atâta joc P-acest pământ! De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat, Frumoase toate și întrulpi, Cu ochi șireți ca cei de vulpi, Cu rochii scurte până-n pulpi, Cu păr buclat. Și principi falnici și-ndrăzneți, De-al căror buzdugan isteț Perit-au zmei din iaduri scoși! De-ai fi văzut jucând voioși Și feți-voinici, și feți-frumoși, Și logofeți. Ba Peneș-împărat, văzând Pe Barbă-Cot, piticul, stând Pe-un gard ... alături privitor, L-a pus la joc! Și-ntre popor Sărea piticu-ntr-un picior De nu-și da rând! Sunt grei bătrânii de ...
Mihai Eminescu - Crăiasa din povești
... Mihai Eminescu - Crăiasa din poveşti Crăiasa din povești de Mihai Eminescu Neguri albe, strălucite Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dându-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum ... Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al Sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n față, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al Sfintei Vineri. Ea se uită... Păru-i galben, Fața ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaștri Toate basmele s-adună ...
Vasile Alecsandri - Banul Mărăcină
... pe malu-i a plecat Pe-un fugar nencălecat. A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Și cu cinczeci de voinici, Adunați toți de pe-aici. Ei pășesc peste hotare, Trec prin satele maghiare, Prin orașele nemțești, Prin țări lungi împărătești, Și, în dragostea moșiei, Duc Vulturul României Care ... Poporimei din Paris, Care-aleargă să privească Armia cavalerească Ce din ziori s-a adunat Lâng-al regelui palat. Sala tronului e plină De o magică lumină Ce se varsă din senin Pe frumoase flori de crin, Și pe dame strălucite, Tot în aur învălite, Și pe nobili mult vestiți, Tot cu fer acoperiți. Filip regele s-arată Cu-a ... ncoronată Și le zice: „Nobili frați! Scoateți spada și jurați, Din a noastră dulce țară Dușmanul străin să peară!“ Mii de glasuri strig: „Jurăm Franția s-o liberăm!“ Iată că în sala mare Un străin deodată pare, Tânăr, mândru, nalt, frumos, La ochire ... gură zice-așa: „Să trăiești, măria-ta!“ Toți s-apropie în grabă. „Ce voiești?“ regele-ntreabă. „Sunt român de la Carpați Ș-aduc cincizeci
Alexandru Vlahuță - În amurg...
... Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină ... Mai înainte! Mai înainte! Îl cheamă glasuri amăgitoare; Și omul trece pe-ntinsa mare Cu valuri răpezi și ape-adânci, Călător, veșnic în nerăbdare, Împins de vânturi, lovit de stânci. Târziu, când simte că e aproape Clipa în care valul, sub dânsul, Să se desfacă și să-l îngroape, Se uită-n urmă, și ... comoară De
Gheorghe Asachi - La a mea pungă
... te-i face fără suflet, făr de os. Pungo, idol fericirei, ce cu tine azi se curmă, A domnului tău ascultă zicerea cea de pe urmă. Vine clipa despărțirei, timpul tău nu-l pierde-aice; În darn tu țintești în mine ochiul cel înlacrimat. Du-te-n lume, alt ... a înavuțit. La avarul poate-ntra-vei sau la casă camătară, La prodotul cel fațarnic, care vinde a sa țară. La aceștia de galbeni face-te-vei închisoare, Pe încet te-i îngrășe-te, păn din pungă sac vei fi. Cine știe dacă-atunce, pungo, nu vei fi ... fi deschisă, numai să poți înghiți! De-ai putea s-aduni atuncea numai drepte-agonisele, De-ai putea să dai sâmbrie la merit și ostenele! De-ai simți a ta menire și iertat de ar fi ție Adăpost plăcut în lume de-a avea ca să-ți alegi, Acolo, dorită pungă, să petreci cu bucurie, Unde să poți totdeauna vre un bine ca să dregi ... cea deplină Cum să poci a recunoaște pe al tău domn viitori; Vezi pe cel ce cu modestie mare inimile-mbină, Cela ce de laude fuge,
Gheorghe Asachi - Soția de modă
... a lui NodĂ© plan, Peștele să-noate-n lapte, fript cu pene vreun fazan. Dar servițul mesei este de Saxonia, Sevr-au Hina? Ai cristale de Boemie pentru prânz și pentru cină, Figurele, floricele de dragant și de zahar Și un templu und-Amorul arde inimi pe altar? De aceste n-am nici una. Înțeleg, ce bucurie! Eticheta provințială mă așteaptă la moșie; Masa plină de pastramuri, lapte acru, cașcaval, Cu stafide, turtă dulce, vrei să-mi dai poate un bal? Însă, iartă-mă, siniore, că o nobilă soție Nu e ... scară; doamna iesă cu gaița și cu cățel, Recomând p-al nostru paroh, nici nu caută la el. Unde-i sala? Ce camară! Nu-i de prânz, nici nu-i de cină, Nu încap aicea oaspeți de părechi nici o duzină; Iar salonul de conțerte și acel de convorbit? En să mergem mai departe, unde-i acel de dormit? Cabinet de toaletă, altul pentru camarieră, Bibliotica mea unde-i, să așez un glob ș-o sferă? După cântec, convorbire, în camară ne-om culca. De dormit, mă rog, să aibe fiecare-odaia sa! Iar grădina? E livadă, ce-a plântat a mea străbună! Scoate pomii răzășii ...
Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul...
... Duiliu Zamfirescu - Plecată cu capul... Plecată cu capul... de Duiliu Zamfirescu Plecată cu capul pe albe genunche Fecioara cu ochi liniștit Din apa curată adună mănunche De ramuri de tei înflorit. O rază de soare furiș se coboară Și lung o sărută pe gît, Iar dorul deschide în gînd de fecioară O poartă pe-un cîmp de urît. Cu raza cea caldă vin visuri nebune, Vedenii cu aripi de fluturi, Ce cad din lumină pe genele-i brune Ca ploaia din crengi ce le scuturi. Atunci de pe dealuri, văzînd-o că-i goală Și soarele prea arzător Un vînt se adună, din lanuri se scoală, Și pleacă încet spre izvor. El ...
Vasile Alecsandri - Nevasta bolnavă
... intră-n sat, Nevestele zac în pat. Mă dusei la mine-acasă, La nevasta-mi cea frumoasă, Ca să prind un sărutat, Ea-mi zice: ,,De ești bărbat Și ai suflet cu durere, Adă-mi o cupă de miere Și-mi adă-o cupă de vin Durerea să mi-o alin, Ia și cea sită din cui Și făină din budui Și-mi fă iute-o turtă lată Să nu ... eu. Cânepa mi-am semănat, Dar când fu pe adunat Boala-n trupu-mi a intrat! Îs bolnavă și mai moartă, Cânepa cade de coaptă. Ia tu coasa de-o cosește, De boală mă mântuiește, Și ia grebla de-o adună, Și de boală mă răzbună". Vin cu miere i-am adus, La cânepă eu m-am dus, Dar nimic n-am ajutat, Că nevasta m-a ...
... Panait Cerna - Mama (Cerna) Mama de Panait Cerna I Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcîm zăresc o casă. Și-n casă, într-un colț întunecat, Văd un copil de mama lui certat. El mâinile și-ntinde spre iertare, Dar ea-i tăcută și nendurătoare. Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline ... dânsul O umbră bună ce l-ar dezmierda – Și-ntr-un suspin, pe cînd ea-i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea. De gâtul ei s-atârnă în neștire – Toți îngerii din ceruri îi sînt frați! Învăluiți de-a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați... II Tu, inimă de mamă, soarta mea, De ce mi-ascunzi tu darurile tale? Căci la pământ căzui cu sete grea Și iată! a secat izvoru-n cale... La porți străine ... cînd voi adormi, Cînd sub pleoape voi strivi icoana Acestei lumi – ce n-a fost, nici va fi... Înalță-mă atunci, spălat de rău, În lumea inimii ș-a frumuseții, Să mă deștept din somnul greu al vieții, Plângând,
Gheorghe Asachi - Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu
... Gheorghe Asachi - Ştefan cel Mare înaintea Cetăţei Neamţu Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu de Gheorghe Asachi (bis, ultimile două versuri din fiecare strofă) În cetatea părăsită, care de pe munte Cătră nouri încă nalță o căruntă frunte, Unde trecătoriul ș-astăzi cu respect se-nchină, A domnit odinioară vechea eroină; Pe ... un aprod oștean! Ea avea un fiu puternic, Ștefan i-a fost nume, Prin acest domn strălucit-au patria noastră-n lume; Patruzeci de biruințe lauda-i adunasă, Dar o zi schimbândă soarta, el învins rămasă, Deși luptase atunci păstorul moldovan Și țara-și apara chiar ca un aprod ... leul, Ștefan, voind să răzbune, Înc-o dată pre oșteni merge să adune; Mai întăi însă pre muma va să-mbrățoșeze Și pre fiul său de bine vra să cuvinteze. Că pe atunci a fost oricare moldovan, Duios părinte, fiu, barbat și aprod oștean! Când de zi se luminase, cu a lui putere, La cetate Ștefan vine și intrare cere; Dar Elena, inimoasă, de pe muri i zice: Fără triumf să nu intre fiul meu aice! În timpul cel cumplit, un suflet moldovan A fost și la ...
... ceața pustie și rece, Un tânăr, pe vânturi, cu capul în joc, Cu clipa gândirei se-ntrece Și calu-i turbat Zbura necurmat, Mânat ca de-a spaimelor zână Bătrână. Pe umeri de munte, din stânci de bazalt Castelul de nalță, se-ncruntă, Și-a murilor muche și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă, Dar astăzi e viu Și-n glas auriu Răsună din umbra cea mare Cântare. În mii de lumine ferestrele-i ard, Prin cari se văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie Aurie. Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând Cu coama pe vânt, O dată-ncă pinten l-împunge ... și tras prin inel Și nalt ca și bradul din lună, C-un salt a suit Al bolții granit. Urcat într-un arc de fereastă Adastă. Mantaua lui neagră în lună s-a-ntins De pare-o perdea în fereastră Și gratii de ...