Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE ACEEAȘI NATURA (CU)
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 143 pentru DE ACEEAȘI NATURA (CU).
George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul
... alții, atunci chibritul devine iarăși un obiect, banal, ca oricare altul. Tot astfel și femeia e o enigmă, întocmai ca bărbatul. Sufletul feminin, în opoziție cu celalt, nu e însă mai enigmatic decât el. Același determinism le stăpânește deopotrivă. Fondul amândurora e același. De la cele mai de jos manifestări (nici o femeie nu râde când o doare) până la cele mai subtile emoții estetice, sufletele celor două ființe omenești de sexe diferite mai mult se aseamănă decât se deosebesc, și deci se pot înțelege, cât e dat să înțeleagă om pe om... Există, firește, și ... în ce privește mărturisirile pur sufletești dispare când e vorba de fapte. Și mai e încă ceva. Ca orice liric, dna Papadat-Bengescu e lipsită de imaginație constructivă, creatoare de viață. Deci și din această cauză, d-sa evită faptele. Nimic epic în această operă de introspecțiune și lirism covârșitor. Dar fiindcă dna Papadat-Bengescu scrie în proză, oricât de șubredă ar fi schela de care să-și agațe strălucitoarele pânze de paianjen, ea trebuie să existe. Și atunci când e silită să facă și arhitectură, să inventeze o intrigă oarecare, o înlănțuire de ...
Mihai Eminescu - Icoană și privaz
... Și ea să-mi spuie rece: ,,Monsieur, ce ai mai scris?" La glasu-i chiar ironic, să fiu în paradis, Să fiu prea, prea ferice, de-a vrea să cate numa Pe acest mizerabil, ce o privește-acuma. Da, da! să fiu ferice de-un zâmbet, de-un cuvânt, Căci zâmbetul mai mult e ca viața-mi pe pământ. Să simți cum că natura își bate joc de noi: Ici-colo câte-un geniu  și preste tot gunoi. Și eu simt acest farmec și-n sufletu-mi admir Cum admira cu ochii cei mari odat- Shakespeare. Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte; Dar unde este dânsul cu geniu-i de foc Și eu, fire hibridă  copil făr- de noroc! Făr- de noroc? De ce dar? Au nu sunt fericit Că-n calea mea o umbră frumoasă s-au ivit? Nu mi-e destul-avere un zâmbet trecător, O ... îndemn eu însuși ca să-mi urmezi în cale, Să fiu nemernic martor nefericirii tale. Decât să scriu la versuri, mai bine-aș bate toba: Cu rime și cu strofe nu se-ncălzește soba. Chiar inima-mi
Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române
... retragă unul câte unul din viața publică, iar în locul lor năvălește mulțimea mediocrităților și, cu steagul naționalismului și al libertății în frunte, acea gloată de exploatatori, pentru care Dunărea nu e destul de largă ca să-i despartă de Bizanț. În contra lor rezistența, fie și violentă, era o datorie. De aci critica! Însă critica unde trebuie și constructivă unde poate. Paginile următoare cuprind un șir de cercetări critice asupra câtorva forme de cultură română din ultimele decenii. Scrierile astfel împreunate în volumul de față sunt o retipărire din Convorbiri literare. Prezentându-se acum singure înaintea publicului și lipsite de vecinătatea și de sprijinul scriitorilor uniți cu noi în aceeași tendință, ele sunt silite să răspundă îndată la o întâmpinare de principă iuî, care caută să le tăgăduiască dreptatea și folosul. Direcția cea nouă — ni se zice — nu putea să se introducă în conlucrare ... născuseră. Cu cât înaintează însă limba, cu cât experiența se întinde peste mai multe sfere și cuprinde cunoștința a tot mai multe obiecte de același ...
... noapte blândă se coboară Peste pământul obosit! Și-i cald, țăranii dorm afară, Ș-ai noștri toți au adormit Eu singur stau ca un lunatic; De-ați ști voi gândurile mele!... E-o lună parcă-i ziuă. Cerul I-albastru tot, spuzit de stele. Nici broaștele nu dorm. Ce sfadă!... Și după glas le înțelegi Pe cele mai cu greutate: Or fi făcând și ele legi. De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios, În sfânta liniște a nopții ... cânte. Deasupra stelele clipesc. Mișcarea lumii întreruptă Reintră-n mersul ei firesc. Și când a doua zi, pe haină, Mirat, găsesc un fir de păr, Pricep că visul ce visasem S-a petrecut în adevăr. Mă-mbrac, mă pieptăn mai cu grijă. Ce-i, Doamne, și iubirea asta!... Acum, eu cred că ea mă vede, M-acoperă cu dulcea, casta Și visătoarea ei privire. Iubit de ...
... scrâșnea pe hârtia vânătă și grunzuroasă ori suna izbită de călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu nemulțumire peste o claie de cărți și-și netezi barba cu expresia unei profunde neîndestulări cu sine însuși. Moș Iosif avea un defect foarte mare. Cu o măiestrie rară el știa să se înșele pe sine însuși. Toate dezlegările pe care i le-nsufla mintea lui sănătoasă și ageră el gândea ... decât lustrul exterior al unei culturi pe care nici n-o înțeleg, nici nu știu s-o reprezinte — toți acești oameni tineri erau atât de deșerți, atât de lipsiți de cunoștințe, încât i-ar fi fost lesne să-i rușineze prin întrebările sale, de natură mireană chiar. El era un polihistor considerabil, dar miile de cunoștințe grămădite în capul ăsăuî se cristalizează împrejurul unui singur sâmbure, mai presus de orice îndoială: Biblia. El avea destule cunoștințe astronomice spre a ști că stelele nu sunt scântei semănate pe bolta cerului numai spre plăcerea ... Biblie pentru el avea un înțeles adânc. După el, fiecare atom era centrul lumii întregi, adică a nemărginirii, și fiecare sta în legătură
... Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape. Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vânt; Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă... Ea se prinde de grumazu-i cu mânuțele-amândouă Și pe spate-și lasă capul: - "Mă uimești dacă nu mântui... Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvântu-i! Cât de sus ridici acuma în gândirea ta pe-o roabă, Când durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. Și cu focul blând din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri, De îmi pare o poveste de amor din alte vremuri; Visurile tale toate, ochiul tău atât de tristu-i, Cu-a lui umed-adâncime toată mintea mea o mistui... Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii... O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de ... n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagă unor viețe ce semințe sunt de ...
Mihai Eminescu - Scrisoarea IV
... copila rîde și se-nclină peste gratii — Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei — Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește cînd șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-nluntru… auzi pasuri ce coboară… Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături… le stă bine laolaltă, Ea frumoasă și el tînăr, el înalt și ea înaltă. Iar în umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănînd atîta farmec și atîtea frumuseți… Luna… luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din tărm în tărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne; Și cu cît lumina-i dulce tot mai mult se lămurește, Cu-atit valurile apei, cu-atit țărmul parcă crește, Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. lară tei cu umbra lată și cu flori pînă-n pămînt Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt; Peste capul ...
George Topîrceanu - Păcatul (Topîrceanu)
... glasul prelung, ascuțit. Și țipătul jalnic răsună departe, Ecou-l repetă cu sute de guri. — Adânc răspândește o spaimă de moarte Plutind peste-ntinderi de negre păduri... Noaptea-i oarbă, vântul bate, Ploaia pică-n picuri reci, Fulgerele depărtate Dau lumină pe poteci. La apus, din vreme-n vreme, Tunetul ... zidiri medievale — În sunetul de clopot tresar din amorțire. Din liniștea chiliei, prin ferestruici boltite, Străbate-n întuneric o palidă lumină, Tăiată-n dungi de groase zăbrele ruginite, Și liliacul nopții, cu aripa lui fină, O spintecă în zborul cotit, — apoi dispare țipând în întuneric. Răsar de prin chilii Călugărițe — negre fantome solitare — Cu haine lungi, cernite, purtând în mâini făclii. Biserica înaltă începe să răsune, Curg note tânguioase în liniștea adâncă, Și lin plutind în noapte cântări de ... vis le desfășoară a uitării neagră noapte, Parcă altul le-a trăit... A ascuns în tine Domnul un tezaur de virtute, Dar ți-a dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu gene lungi, ți-a sădit în sânge sâmbur de
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii metafizice și celei științifice
... criticile mele, de ce mă ocup acuma numai de articolul dlui Bogdan? Cauza e următoarea. Toți câți au scris despre critecile mele, deși se deosebesc de mine în unele privințe, stau însă mai toți pe același teren modern științific ca și mine. Dl Bogdan e unicul dintre criticii mei care e francamente estetician metafizic, e unicul care aparține unui lagăr protivnic ... cu opera-i artistică, ne produce acest șir de impresii, imagini, idei, simțăminte. Dacă e vorba, spre exemplu, de o poemă, aici va fi vorba de stil, de rimă, de ritm, combinația diferită a imaginilor etc. Cu mici perifraze, aceasta am arătat în articolul meu asupra criticii, și am adăugat: ,,Într-un cuvânt, în răspunsul la aceste patru întrebări se concentrează toată ... personalitate, să nu se îmbrace în haine străine. ,,Zi, poete, — spuneam eu — aceea ce-ți arde sufletul, ce face inima ta să bată cu durere ori cu bucurie etc". Cred că aceasta e ceva cu totul diferit de cererea pe care aș face-o eu, după dl Bogdan, unui poet. Bineînțeles că, odată creată, o operă artistică e supusă criticii și critica va ... mulțime de
Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă
... Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă Femeia?... măr de certă de Mihai Eminescu Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i  și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu ... chinuie și știe Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea  comedie Ea joacă azi  juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aeeași mască mândră, netedă, mișcătoare  Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată  Ea, cea ce nu gândește, gândind doară cu gura? Căci sărutări și vorbe de-amor i-a dat natura, Și râsul cel mai vesel, zâmbirea-mbătătoare, Atâta-nțelepciune e-n gura ei de floare, Atâta-nțelepciune pari a vedea, ș-atâta Plăcere pare-a duce în inima-amărâta, Când capul c-oboseală pe umăru ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă
... Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă Femeia?... măr de certă de Mihai Eminescu Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i  și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu ... chinuie și știe Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea  comedie Ea joacă azi  juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aeeași mască mândră, netedă, mișcătoare  Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată  Ea, cea ce nu gândește, gândind doară cu gura? Căci sărutări și vorbe de-amor i-a dat natura, Și râsul cel mai vesel, zâmbirea-mbătătoare, Atâta-nțelepciune e-n gura ei de floare, Atâta-nțelepciune pari a vedea, ș-atâta Plăcere pare-a duce în inima-amărâta, Când capul c-oboseală pe umăru ...