Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU PIEPTUL MARE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 357 pentru CU PIEPTUL MARE.
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... mă duc să o găsescâ€�. Atunci tatăl lăcrimând Au împlinit voia lui; Și bravul meu domnișor De porneală se găti: Peste trup s-au înarmat Cu cămașă de oțel, Pe cap cu coif cu zebre, Peste coapsă s-au încins Cu paloș de mare preț, Și pe spate aruncă Arc și tulbă cu săgeți, Iar pe piept și-au agățat O platoșă de argint Pe care săpat era: “Ori să mor, ori să găsesc Amata ursita meaâ€�. Apoi scutarul luând, Din ... picioare pintenog, În frunte având o stea, Iar din nări foc slobozind. Deci agățând la oblânc Buzduganul de oțel, Chiar ca vântul s-au pornit Cu ai săi aleși oșteni Peste munți și peste văi; Și nu puțini au ucis Cu vânoasa mâna sa, Hoți cumpliți și groaznici urși Ce în calea lui ieșea. Dar, în sfârșit, ajungând La codri merei, pustii, Au strigat: “Noroc ... se zbihuia Și pe al său zdravăn cal În scări s-au înțepenit, Și în brațe cuprinzând Stâlpul acel de arin, L-au strâns la piept pân’ l-au frânt, Cu ...
... George Coșbuc E soare-n cer și cântec de clopote e-n sat Biserica e plină de cei cari au plecat Din zori și de cu noapte, din dealuri și cătune Sunt Paștele! Văzduhul e parc-o rugăciune, Și totu-i sărbătoare pe deal și pe câmpii, Cu flori și cu izvoare, cu glas de ciocârlii: El, El dă zilei farmec și farmec dimineții, El morții dă repaos, dă dragoste vieții! Dar colo într-o casă la margine ... măicuța, pe tine și pe tata! Și strânge-apoi copila la sufletul ei plâns, Că moartă să nu fie, murea de-atâta strâns, Și iese cu ea-n brațe, spre sat apoi s-abate Cu ochi așa năprasnici, cu mâinile-ncleștate, Aleargă, ține drumul bisericii, și-n drum Se dau creștinii-n lături, cruciți, că văd acum Ce n-au văzut în viață: văd ... căci n-a mai încetat Să țipe-n zvârcolire, lovind pe cei ce-o poartă. Bărbatul ei în urmă, având copila moartă La piept, e dus cu gândul și vine-ncet și trist, E soare-n cer, puternic și mândru, ca un Christ, E liniște pe dealuri și, ca o rugă sfântă ...
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... spăimânta! ,,Dragii mei, cuconi iubiți! Lăsați somnul, vă treziți, Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-nconjurat Pașa cel neîmpăcat [2] Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cât de tari!" Bine vorba nu sfârșea, Turcii-n casă iurușea, Pe tuspatru mi-i prindeau Și-i duceau de ... turcească!" ,,Mare-i Domnul-Dumnezeu! Creștin bun m-am născut eu, Creștin bun a muri vreu... Taci, drăguță, nu mai plânge Că-n piept inima-mi se frânge, Taci și mori în legea ta Că tu ceru-i căpăta!" Imbrohorul se-ncrunta, Gelații se nainta Și pe blândul copilaș ... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și ... întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare: și creștini, dup-aceea, aftându-le, le-au astruncat la Patriarhie." ↑ Mustafa Pașa care era imbrohor. ↑ Prin turnul ...
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... Ș-acum se găsesc De benchetuiesc La valea adâncă, La muchie de stâncă, La des păltiniș, Mărunt aluniș; La masă de piatră, În patru crăpată, Cu sârmă legată, Cu slove săpată, Cu slove de carte Cu aur suflate. Iar la masă, șade [6] armonioasă. Gata să te prade Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman, Cu barba zburlită, De rele-nvechită, Până-n brâu lungită, Cu brâu-nvelită. El are, măi frate, Săbii lungi și late, Durdă ghintuită, [7] Inimă-oțelită. Și mai are încă Pe-mprejur de stâncă Voinicei levinți ... s-or repezi, Și amar de tine Și amar de mine!" ,,Hai, murgule, hai Pe coastă de plai, Lasă colnicul Ș-apucă drumul Că ești cu Mihul! Lasă-n urmă-ți teamă, Că te iau pe seama Istor brațe groase, Groase și vânoase, Istuia piept lat, Lat ș-înfășurat, Istui păloșel Cu buza de-otel. Unguru-i fălos, [8] Nu-i primejdios, Gura lui e mare, Dar nu mușcă tare. Câți sunt ei? cincizeci? Șasezeci, optzeci, O sută ș-o mie? Iasă-n cale-mi, vie Dacă vor să știe Cine ... mult timp lăcașul hoților celor mai vestiți. Asemenea a fost și Strunga, și Teiușul în districtul Romanului, și Bordea lângă Iași, și Lunca-
Grigore Alexandrescu - Cântecul Jianului
... Grigore Alexandrescu - Cântecul Jianului Cântecul Jianului de Grigore Alexandrescu Frunză verde măr crețesc, Stau în loc și mă gândesc: Cu ce să mă arănesc? Cu arana moșului, De coarnele plugului; Plugul este-o goangă rea, Umblă de-a dărătelea, Cu niște coarne-ndărăt, Mă lovește tot în piept; Niște lemne învrăjbite, Niște vite prăpădite; Niște lemne-ncrucișate, Niște bucate stricate. Au s-o face,-au nu s-o face, Au de vară n ... Mi-o pândește potira, Potira din Slatina, Bat-o Maica Precista Și sfânta Duminica! Ține, gazdă, nu mă da, Că ți-oi face-o malotea Cu florile cît palma, Să se mire și doamna, Și doamna lui Caragea. Ține-mă cum ai ținut Să mă văz Oltul trecut. Măi bădiță, măi ... podul mai la vale Că-ți arunc un glonț în șale, Trage podul mai de-a drept Că-ți arunc un glonț în piept, Mi-e degrab, nu pot s-aștept, Și mi-e murgul cam nebun, Trece prin Olt ca pe drum, Și mi-e murgul cam nerod ... după cap Să-mi fac un toc de băltag, Iar pielea de la picioare Să-mi fac tocuri la pistoale. Oltu-i mic, Oltețu-i ...
... vesel în zori, Și suna gingaș atunci câmpia Ca de un freamăt de Zburători. Ades bătrânii, stând împreună Și ascultând-o pe lângă foc, Trăgeau cu sorții, noaptea, la lună, Și vesteau fetei mare noroc. Dar într-o seară, sus, pe movilă, O Babă Cloanță, din bobi trăgând, I-a zis cu spaimă: Să fugi, copilă, De străin mândru, cu glasul blând! De-atunci Zamfira în multe rânduri Vedea o umbră zburând prin nori, Și toată noaptea sta ea pe gânduri În doruri tainice, în ... șoptesc din nor. Iar a zilei rază Când lucește sus, Mult apoi visează Visul ce s-a dus. Crai-nou! vin cu bine, Cu bine te du, Dar jalea din mine Să nu mi-o lași, nu! Să mă lași cu salbă De galbeni frumoși, Cu naframă albă Și iminii roși. Să mă lași ferice, Cu doru-mplinit, Zburând tu de-aice, Crai-nou mult iubit! Iată că-n valea cea-ntunecată Un străin mândru atunci trecu, Auzi glasul, veni îndată ... astfel prin vânt: Tu, ce spui vesel, sus, pe movilă, La cornul lunii tainicu-ți gând, Când vine noaptea, fugi, fugi, copilă, De străin mândru, ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... tu oftezi. Dincoaci eu mâna plin de sfială Destăinuindu-mă o întinz, Cer a ta mână, tremur, coprinz, O strâng, mă strânge ea cu-ndrăzneală. Și ochii noștri se rătăcesc, Aprinși de flăcări se-ntunecează, Se las, s-ardică, se luminează; Tot e tăcere, toate vorbesc. Inima saltă, pieptul ... p-a mea inimă văpăiază Ca doi puternici flăcărați sori. Doi fii făloasa-mi mână mângâie Și strâns la pieptul meu îi lipesc, Cu ei în brațe cerul slăvesc, Și e plăcuta la cer tămâie. Dar ca luceafărul de apus, Care cu seara pe cer s-arată Și când lucește, atunci și-ndată Zice adio, piere, s-a dus! Astfel nădejdea-mi cea mângâioasă, Ce ... fuse oare a ta ivire? Floare sau umbră, vis, nălucire? Ah! izvor vecinic de lung suspin! Din cer aicea ai fost o rază? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al meu suflet cel amorțit S-aduci căldura?) sau cu vro pază? Slujba-ți în grabă ți-o împlinesti, Și-mi dai o vecinică sărutare; Ți-ndreptezi zborul făr-așteptare Și iar la postu-ți ... ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... gol al celui mort De lănci e plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de ... ai de-acum să mai privești Pe cel frumos, cum însuți ești, De dragul cui să mai trăiești, Tu soare sfânt? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga, Cu hohot lung ea blestema, Și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce-i! Topiți sunt ochii viorei De-atâta ... a oprit, Privind la ea. Un sfânt de-al cărui chip te temi Abia te-aude când îl chemi: Bătrân ca vremea, stâlp rămas, Născut cu lumea într-un ceas, El parcă-i viul parastas Al altor vremi. Și sprijin pe toiag cătând Și-ncet cu mâna ridicând Sprâncenele, din rostu-i rar, Duios cuvintele răsar: Nepoată dragă! De-n zadar Te văd plângând. De cum te zbuciumi, tu te stingi ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul
... are Sub sfântul soare, I-a pus în cale, Păzind moșia, În deal și-n vale, Câtu-i câmpia, Cetele sale Din Muntenia. Mare-i și-i mare Din ei orcare Și samăn n-are Sub sfântul soare; Dar din păcate, Doi fii d-un tată, Meniți a bate, Lifta spurcată ... ntâlnește Întâlnește și chitește, Și chitește vitejește, C-un stejar de buzdugan Pe cel Radu, domn muntean; Și-l chitește, mări, drept Lângă inimă în piept: Parcă fulgeră și tună, Sună greu și greu răsună! Radul stă nevătămat, Căci la sân mi-i înfășat Cu pieptarul fermecat; Buzduganul sare-n vânt, Apoi cade la pământ, Iar pe locul ce cădea, Pământul se deschidea, Și-n gâtleju-i destupat, Cu năvală au intrat, Supt o negură de prav, Buzduganul cel grozav! Radu-Vodă, mânios, Își aduce mâna jos, Și când o rădică sus Cea măciucă ... i poci vedea! Ștefan-Vodă năzdrăvan Auzea pe cel șoiman: Auzea frate pe frate; Și dând arma după spate, Zice: „Radule fărtate, Nu-i cu cale a ne bate! A ne bate nu-i ...
... ngălbeniți, Erau de lună luminați. Iar pe-a treia nimeni nu-i. Păzit de ucenicii Lui, A fost Hristos luat ușor; Cu mare jale îngropat Și piatra gropii I-au udat Cel de pe urmă plâns al lor... III A cui plânsoare tăinuită Ascultă cea de ... nu-i găsi Tu nicăierea liniștire, Și pentru aspra-ți pedepsire Hristos în veci ți s-a ivi. Fugi de această cruce sfântă, Cu sărutare n-o spurca, Cu-a lui Hristos Ființă blândă În veci nu te vei împăca... . . . . . . . . . . . . . . . . . Și a fugit... . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII În depărtare, A zilei ... soare, Ca un foc mare, a aprins, Și zorile în revărsare În străluciri luminătoare Chedronul repede-a cuprins... Toate-au învis... Cu-a ei verdeață Ascunsă-n fumuria ceață, Pădurea ne-ncetat grăiește... Și-n adâncimea-ntunecoasă, În umbra ramurii frunzoasă, Un pârăiaș de-argint ... a lăsat Viața, — parcă îl cuprinde. Este Iuda. A pierit În pătimiri nesuferite Și nimenea nu l-a jelit Cu plânsul inimii zdrobite; Căci vânzătorul nici n-a vrut Jelinți ...
Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului
... Cum n-a mai fost altă. Domnul o privea Și se-nveselea Și astfel grăia: ,,Voi, meșteri zidari, Zece meșteri mari! Spuneți-mi cu drept, Cu mâna la piept, De-aveți meșterie Ca să-mi faceți mie Altă mănastire Pentru pomenire Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă! Iar cei meșteri mari, Calfe și ... se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice ,,că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceața un cântec de dor. Atunci el se oprește fără voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca să asculte mult timp aceste suspinuri ale ... este a se ridica vreo casă nouă, până a nu se așeza cea întâi piatră a temeliei, se face agheasmă cu care se stropesc șanțurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei