Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CREȘTE PREA MULT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 294 pentru CREȘTE PREA MULT.
... eu am poftit, Străin fiind, dintru alt neam El vrea să fie și țigan; Pe dâns' dreptatea-l prigonește Și el Alecu se numește. Moșneagul Prea bucuros! la noi rămâi În astă noapte tu de mâi; Sau și mai mult, nădăjduiesc, Eu gata sunt să înlesnesc A ta petrecere aici, Cu parte după roduri mici, A ostenelilor lenoase. Deprinde-te și ... izgonire Și voie bună și mâhnire. Moșneagul Măcar că tu ai petrecut Între norodul cel bogat Și cu știință luminat, Tot ne iubești pre noi prea mult, Însă nu-i pururea plăcut Și traiul nostru, la acei Ce-n desfătare au crescut. Eu știu de la părinții mei O din vechime povestire ... Dar cum mai înainte ea Pe mine tare mă iubea? Moșneagul Ascultă, eu să-ți spun de mine: Și eu în lume am iubit Mai mult pot zice decât tine, Nemăsurat fiind robit, Cunosc această pătimire Întâi țin minte eu abia. Pe Dunăre când nu avea Moscalii încă stăpânire. Pe când ... lină fără lună S-au pus pân' la ai zilei zori. Pe ceriu stele scânteiază Cu strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea ...
Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică
... în doi peri, la o întrebare precisă despre ceva, cu altă întrebare precisă despre altceva. Așa face acum și China, cum are diplomația chineză de mult obiceiul să facă. De aceea, pe semne, noi, Românii, despre șiretul care face pe prostul, vrând să scape prin tangentă, zicem că Ťface pe ... găini... - Aoleu ! și patru găini ? - Da; și zice, că tu l-ei fi știind de urmă... Ce zici, fine ? - Ce să-i zic, nașule... Se prea poate, că așa e pasărea... sburătoare și blestemată, nu ține la casă. - Cum să sboare, mă ? - Păi, dacă-i pasăre ? - Pasăre, pasăre; dĂ¡ curcan și ... mijlocul drumului, că văz, că te grăbești și tu... - Mă cam grăbesc, ce-i drept... - Când ai de gând să-mi plătești datoria aia, că prea o cam facem uitată ?... - Uite, vezi ?... Și mai zici, că te ocolesc... D'aia nu-mi place să mă 'ntâlnesc mai des cu dumneata, că ... maturi, un om matur, strâns cu ușa în fața unui ori-ori, vrea să scape ca țiganul din snoavă - să nu-i zici?... - Ei, stimabile, prea
... plâng și că-l sărut! Să-i spui că florile din strat Le ud și cresc mai răvărsat, Dar florile-pe-obrazul meu Pălesc, că prea le ud mereu; Și câte-amaruri am răbdat Știu, biata, numai eu! Că pentru dânsul, că-l iubesc, Părinții-n drum mă ocolesc Și m ... în lunci Copacii de-azi, și tineri prunci Erau bărbații. Colo-n sat Copile mici; ea le-a purtat Pe brațe, și e mult de-atunci, De mult s-au măritat! Acum pe cârje să proptea! N-avea puteri, și tot venea. Pe aici, pe-aici, e drumul lui... E noapte-acum... ba ... fost de-un singur gând De-ai fi știut tu, draga mea, Acestea mai curând! El și-a uitat de ochii tăi! De mult s-a-ntors pe alte căi, Căci lui menire i s-a dat S-a-ntors de mult și s-a-nsurat; Flăcăii lui au alți flăcăi: E Negură-mpărat. A fost un gemet întreit Din totul inimii pornit ...
Antim Ivireanul - Precuvântare la gramatică
... adecă limba slavonească, în țara noastră. Și dacă limba slavonească la ai săi sau la ai casei (cum s-ar zice), adecă la slavi, e prea slăvită și admirată, acolo unde ea se întrebuințează ca limbă proprie, cu cât mai mult la noi, cari o întrebuințăm nu ca pe a noastră, ci ca pe una străină și împrumutată, ar trebui ca să fie ridicată ... să scrie bine. De toate acestea noi eram foarte lipsiți, căci ne lipsea gramatica conducătoare. De aceea, dacă cuiva i se pare, cu atât mai mult nouă trebue să ni se pară a fi folositoare, deoarece în bisericele dumnezeești noi ne-am obicinuit a ceti slavonește; dar ... afară de alte binefaceri, ai întemeiat și școală pentru învățarea (îndreptarea) limbei slavonești pentru copiii de vârstă fragedă. Dar să lăsăm la o parte vorba prea multă despre gramatică; valoarea ei proprie, cât de mare este și cât de prețuită, o va arăta lucrarea. Să cădem în genunchi cu rugăciune, rugându ... Dumnezeu, ca să binevoiască a face ca ea să fie de folos în întrebuințarea ei și spre mărirea lui Dumnezeu și spre cinstea
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... Pentru dînsul, cel alesu Soare, lună, stele gloată, Cele dă sus, firea toată, Lui sînt gata spre slujire, Și rai are iar gătire. Să petreacă mult trufos, Dăcît hirea mai norocos, Ar fi vrînd și altu lecaș, Nu ști unde, foarte vrăjmaș, Iadu numit pă nume bun. Unde pă cel ce ... nici cum. Inima sa, tot rugină, Care-l roade p-a sa vină. El, ce are nu-i ce-i place, Pofta-i crește, nu-i dă pace, Or el ceva ce dorește : Cu sudoare să strădește Mii dă ani să n-aibă voie De-a trăi ... Iar zavistia leac nu-i dă pas Ciuda foarte îl pișcă rău, Drag argind stă-n cîrcă-i greu Frica, spaima și minciuna, Fără calea prea nebuna, Clevetirea și pîravea, Cît să mișcă, de acolea. Iar mîndria frumoasă, E la dînsul tot dă casă. Iată multu fericitu Și decît bou, mai ... seamă, Brînci lui dau fără dă veste Și lui spun prea rea poveste. El ce zice că-i iconit, Asemenea și nimerit. Ca ființa cea prea ...
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se-mbracă și se duce, Dar parcă nu prea știe cam încotro s-apuce, Și-nfrigurat se-ntoarce în fiecare seară În odăița scundă din strada solitară... ... Voi mă-ntrebați acuma, firește: cine-i ... străjuie ungherul, Și-adesea îi îngheață cerneala-n călimară... Dar viața asta totuși nu i-ar părea amară, De n-ar cunoaște lumea cum este prea de-aproape, Și-n ea n-ar fi nici oameni mișei, nici versuri șchioape... Deci, cum venea spre casă, într-un amurg de toamnă, Îl ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac) Muncitorul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție „Cînd mă născui în lume, murise al meu tată ; Căci mult el se luptase cu iasma încruntată Ce-i zice Sărăcia ! El locuia cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul ... Plîngea pe două paie pe care mă născuse ; Căci n-avea fașe, mica ; acum întîi făcuse ; N-avea nici cîrpuliță ! Apoi vărsa ea lacrimi cu mult și mai amare, Văzînd că-i seacă pieptul, că n-are demîncare, Văzînd că n-ajungea Căldura răsuflării ș-a sînului de mumă ... voinic acuma Și, o, ce fericire ! oi să-mi hrănesc eu muma !... Ea nu va mai lucra !» Dar viața-i se scursese în vreme prea puțină... Acel care privește din cer p-ăl de suspină Chemă pe a mea maică. Zîmbind, p-a mele brațe s ... odată, veni și altă dată ; Da-i tremura genunchii, era însărcinată... Săraca ! o bătu... D-atunci n-am mai văzut-o !... Părinte, dulce taică ! Spție mult iubită ! O, scumpă a mea maică ! Fiu încă fără nume ! Ce ! voi, voi sunteți colo, sus colo-n a lumină ? Voi ...
George Coșbuc - Crăiasa zânelor
... lași Să te cuprind o dată! Crăiasa-n veselia ei Cu grabă se-nvoiește: Mă strângi la piept, și-atâta ce-i? Și pieptul Anei crește, Și cum întinde brațul drept Mai viu îi bate pieptul Și tremură, strângând la piept Pe doamnă-sa cu dreptul. Atâta ce-i? Dar m ... sub umbre rari De pom cu floarea albă, Făcea, având mărgăritari, Dintr-înșii Ana salbă. Crăiasa vine iar. Zărind Frumoasa jucărie, Aprinșii-i ochi mai mult s-aprind Să aib-acea mândrie. Ce-i asta? Salbă! Ard răzleț Mărgeanuri roșii-n pară, Și n-ai fi dat d-ajunsul preț Al ...
Marius Marian Șolea - Ai de peste Olteț
... și de lemne, ieșeau niște peșchire colorate viu, pline cu păsări statornice, care mă contrariau adânc. deși le vedeam ca fiind privighetori, sticleți, rândunici, nu prea semănau cu cele de afară. ca să le văd păsări, trebuia să le consider așa. și asta nu prea îmi convenea... la clacă se puneau în străchini boabe fierte de porumb, cu sare, și chisăliță de poame. rolul meu era să deapăn fusele încărcate ... răsfrânți elegant peste ei, când dădea soarele, sau purtați pe picior în sus, când era mai ger. nu îmi plăcea de el pentru că nu prea vorbea cu mine și nici nu-mi aducea nimic. pe Gheorghe, tatăl lui Milică Vâlceanu, șoferul de pe rată, nu-l prea știu, era mai rezervat. în schimb, abia-l vedeam pe Aurică, cel mai mare dintre ei și cel mai deștept. pe el îl aveau la ...
Ion Heliade Rădulescu - Coada momițelor
... Simium, a momițelor capitală, Printr-o moarte repede și fatală, Bufonii curții cinci muriră dodată. Bufon între momițe, în neamul somifier, Era un post prea mare, sarcină însemnată, Un fel de minister, Pe care trei partituri briga care de care Să-l poată însuși. Căci era post c-acelea! Poporul ... isteciune, Și mare-nțelepciune, Și darurile toate, un soi tot de la noadă. Și știți pentru ce oare? Pentru că n-avea coadă. Și limbuțea prea tare că-aceast-adăugire De păr, de zgârci, de nerve, această prelungire Absurdă a spinării e proba cea mai mare D-o minte ... Ei nu condamnau coada, ziceau că-i lucru bun! Dar ei aveau codiță! și-n public toți propun Că bună este coada, dar nu așa prea mare, Și căci excesu-n toate aduce încurcare; Nici ciunt nu este bine, nici nătărău codos, Ci colea, cum se cade, de mijloc e frumos ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
... Căci coboară de la munte Oile, și curg puhoi, Cu un greu potop de ceață Înainte și-napoi... Un berbec cu coarne-ntoarse, Tacticos și prea cuminte, După gît c-un clopot mare, Merge singur înainte. Pe la margine dulăii ; Urecheatul, la mijloc, Cu desagii grei în spate, Anevoie-și face ... Haiducii mei Doinesc toți trei ; Și clocotesc, Și hohotesc Păduri adînci... VII CIOBĂNAȘUL La curte vine-un ciobănaș Cînd îi abate lui să joace, Și mult e hoț și e poznaș Că e copil din munși, și pace ! Sînt rupte bietele-i opinci, Căciula lui în fund e spartă, Dar el ... fără fund a negrei peșteri... XI Fantastic norii se-nveșmîntă, Străpunși de suliți lungi de aur, Și ca-ntr-un lac de sînge crește Întreaga zare-nspre coclaur. Semn de război !... Un glas de bucium, Din văi, mă face să mă speriu... Visam, Austrie, că-n flăcări Se darmă ...