Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CERTA (CU)
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 84 pentru CERTA (CU).
... dulce ești! Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu, Tu, gingașă mireasă a sufletului meu... De-atuncea cu pustiu-mi stătut-am să mă cert, Urmând cu-a mele brațe o umbră în deșert... Pân- ce-n sfârșit ajuns-am să mângâi chipul sfânt Al celei mai frumoase femei de ... Dacă visez, te-ndură, rămâi la al meu piept Și fă ca pe vecie să nu mă mai deștept". Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amândouă, Lăsând pe spate capul...,,Copile! n-o să mântui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvântu-i ... Și cât de mult ridici ... limanul fericirii." Ea mânile-amândouă le pune pe-al lui creștet... Frunziș purtat de vânturi pe valuri cade veșted. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu ...
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... Și sfărâmăture D-orice fel de lemne, mobile stricate, -- Un groscior cărbune, cât nuca de mare, Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare Din hârbul cu spuză, sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă Sau să-și facă focul, să-și cate de masă, Sau cine mai știe ... sărmane cărbune! Curând te vei stinge și, negru tăciune În zece minute, bun n-a să mai fii Decât pe perete să scrie cu tine Și să rânjărească care cum îi vine, Să facă la pozne dracii de copii. Dar ce mai renume când m-ai asculta! Eu să ... de foc, Lăsate în loc D-al lor jupân meșter, care, spăimântat, A fost și tulit-o din somn deșteptat, Arseră și ele Cu lemn și cu piele, Devenind cenușă fără de suflare. Iată-vă exemplu, și dați ascultare Voi, care suflați certele civili, Foi să nu mai fiți. Și voi, june ...
Anton Pann - Tăcerea e ca mierea
... Anton Pann - Tăcerea e ca mierea Tăcerea e ca mierea de Anton Pann 0 muiere rea, limbută, Otrăvită, netăcută, Nu înceta cu certatul, Tot își judeca bărbatul. El iar cu firea neghioabă De bătăi o făcea toabă. Așa ea ce să gîndește, Într-o zi nu zăbovește, Merge la o vrăjitoare, Vestită fermecătoare, Să roagă ... ea îl puse la soare. Stătu pînă dimmeață, Cu astupuș de verdeață. Muierea cea îngrijată Veni la ulcior îndată. Baba cum o văzu-l scoase Cu niște vorbe șoptoase, Zicînd : -Dragă, iată-ți leacul. Numai dă babii colacul, C-am descîntat-o de pace Și să vezi ce minuni face. Atît ... apă nencepută Și rămase nebătută. A doua zi așa iară, Ș-începu bine să-i pară. Trecu asfel săptămîna Și n-o atinse cu mîna. Într-acestea oarecine Din rude la dînsa vine, La care ea să plînsese Și traiul rău îsi spusese. 0-ntrebă că ce mai face ... babă Și, în scurt, acum, în gură Cum ia acea băutură, Pe loc bărbatul său tace Și ceartă nu să mai face. Iar ruda ei cu ...
George Coșbuc - Nuntă în codru
... Prepelița face ciorbă, Presurile fac friptură, Vin sticleții și le-o fură, Dracii de sticleți! Șoimii repezi scot în gheare Carnea din căldări, Corbul cel cu ciocul tare Dumicată-n blide-o lasă, Cintițoii duc la masă Rândul de mâncări. Și, cu șorț de jupâneasă, Rândunele vin Și deretică prin casă, Iar pe mese-aștern prosoape Și dau lavițele-aproape, Cane-aduc cu vin. Dar te miri tu, prin pahare Cine le turna? Cucul sur, că-i meșter mare La urat și-nchinăciune, E proroc și-ți știe ... Tot ce-o fi și-o da. Cântă-n cobză-acum buhaiul Cel cu gâtul strâmb, Mierla șuieră cu naiul, Cu cimpoiul cântă cioara , Pitulicea cu vioara, Bufnița c-un drâmb. Codobaturi iuți ca focul, Tot bătând din cozi, Măturară-n clipă locul Și făcur-o bătătură, Și ce horă mai ... jocul lor, Și-au luat la joc cârsteii Pe-o rățușcă vai de mine ! — Graurul juca pe vine, Barza -ntr-un picior. Numai cioara cu cimpoiul, Tot izbind cu el, Se bătea cu pițigoiul , Iar sitarul dup-o ușă Se certa c-o găinușă Pentr-un gândăcel . Vin de-ar fi, că cearta vine, Astfel cum s-o
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareș
... I Jos în vale, pe Bârlad, Lâng-a Docolinei [3] vad, Nimerit-au, poposit-au Și de noapte tăbărât-au Zece care mocănești Cu boi albi fălcienești. De tot carul zece boi, Înjugați doi câte doi; Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite, Boi de frunte și mânați De flăcăi toți înarmați. Iar în care ce avut, Ce merinde-s de vândut? Pești ... soare, Zicea:„Petre, frățioare, Cât de nalt e zborul meu, Mult mai nalt va fi al tău!â€� Când un lanț întins de munți Cu-ai lui codri deși, cărunți, Se-nchinau voios în cale; Și din munte și din vale Zvon de glasuri cuvânta: „Să trăiești, măria ta ... Majă, - adimenit, [7] Din somn dulce s-a trezit. O! minune! ce să vază În a zilei albă rază? Vede-acum cu ochi deschiși Ce-a văzut cu ochi închiși. Pe cel câmp, lung, înverzit, Vine visul împlinit! Pe colnice, pe-a lor coaste Se coboară-o mândră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. Mândrii-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți! Strălucind la foc de soare, Ca-ntr-o zi
Mihai Eminescu - Strigături (Mihai Eminescu)
... bine să mă-nșele Chiar de zece ori amorul Decât nenșelat de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul. * Mulți scăpare-am cu viața Din al dragostei război Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? * Tolba dragoste-i de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale ... Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. * Și te mlădii cu mult farmec Între creții-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. * Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ... să țeasă, Cât tu pari a fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. * Și albastre fine torturi  Străveziile mătăsuri  Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. * Oh, cum este de ciudată, Lingușită, dezmierdată! * Nici prea mare, nici prea mică, Dar ... n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică. Are haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu
Vasile Alecsandri - Constantin Brâncovanul
... spăimânta! ,,Dragii mei, cuconi iubiți! Lăsați somnul, vă treziți, Armele vi le gătiți, Că pe noi ne-a-nconjurat Pașa cel neîmpăcat [2] Cu-ieniceri, cu tunuri mari Ce sparg ziduri cât de tari!" Bine vorba nu sfârșea, Turcii-n casă iurușea, Pe tuspatru mi-i prindeau Și-i duceau de ... de-ngropat, Nici copii de sărutat!" Turcii crunt se oțereau Și pe dânsul tăbărau, Haine mândre-i le rupeau, Trupu-i de piele jupeau, Pielea cu paie-o umpleau, Prin noroi o tăvăleau, Și de-un paltin o legau Și râzând așa strigau: ,,Brâncovene Constantin, Ghiaur vechi, ghiaur hain! Cască ochi ... Românească și a fost ucis de turci în 15 august 1714 la vârsta de 60 ani. Șincai scrie în Cronica românilor că odată cu Brâncovanul au pierit patru feciori ai lui cărora el le-a grăit astfel în ora morții: ,,Iată, toate avuțiile și orice am avut ... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ...
... Publicată în Convorbiri literare , 1890, nr. 1 (1 apr.) Azi am să-ncrestez în grindă Jos din cui acum, oglindă! Mama-i dusă-n sat! Cu dorul Azi e singur puișorul, Și-am închis ușa la tindă Cu zăvorul. Iată-mă! Tot eu cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Și ce cap frumos răsare! Nu-i al meu? Al meu e oare ... stă bine-n cap năframa Și ce fată frumușică Are mama! Mă gândeam eu că-s frumoasă! Dar cum nu! Și mama-mi coasă Șorț cu flori, minune mare Nu-s eu fată ca oricare: Mama poate fi făloasă Că mă are. Știi ce-a zis și ieri la ... bine! Din frumos ce-l placi ea vine Hai, mă prind feciorii dragă Și pe mine! Că-s subțire! Să mă frângă Cine-i om, cu mâna stângă! Dar așa te place dorul: Subțirea, cu binișorul Când te strânge el, să-ți strângă Tot trupșorul. Brațul drept dacă-l întinde Roată peste brâu te prinde Și te-ntreabă: Dragă, strângu ... ți cere și-o guriță Doamne! Cine-i la portiță? Om să fie? Nu e cine! Hai, e vântul! Uite-mi vine Să văd oare ...
Alexandru Macedonski - Castele-n Spania
... ar pierde-n cale Sub frunzătura-nchipuită De soare vesel strălucită Și scânteind de portocale. Fântâni de ape săritoare, Ar răcori-o-n orice clipă Cu picături nălucitoare Ce-n urmă-n limpede izvoare S-ar scurge leneș sau în pripă. Iar împrejur de-acea grădină Nimic, nimic decât pustie... Pustia ... vizunie, Ci aș voi să gust din toate. Atuncea poate-n gând mi-ar trece Să țin în lume tren și casă, Să am bufoni cu tivge sece În contul căror se petrece Și paraziți să am la masă. Să treier podul în trăsură, Să-mi râd de suferințe grele, Iubindu ...
Enache Gane - Călătoria m%C3%A8 la munte
... Gane Informații despre această ediție Fragment Luna ce este planetă mult mai gios decît de alte, Tîrziu după ce răsare să ivește pe drept munte Cu așa apropiere a lor vîrfuri atingînd, Încît la sănin curat ea să vede strălucînd, Ca cînd ar fi o lumină pe vîrf de ... cîntarea fluierilor păstorești, A cărora jelnic glas și firii mărturisăște De soarta pustietății încît ea de tristă este. Zefirii trecînd prin frunze lunică cu întristare Iho, acè dintre stînci, iaste lor răspunzătoare. Cînd noorii să adună, orizontul de închide Piste văi ca și o noapte, negura atunce cade, Și ... și supus la tirănie, Cînd îl mîngîie lumina de la vreo ferestruică Întru acel întuneric a temniții, cît de mică. Curcubăul ca un cert pe munții înfășurînd, Cătră a lor firesc verde pe sîne alăturînd Se dă o vie podoabă, cu
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură în 26 a lunii lui octomvrie, asupra cutremurului și a marelui
... supt un cap, întru Hristos, cĂ©le din ceriu și cĂ©le de pre pământ, întru dânsul. Și iarăși una câte una le-au cinstit cu oarecare podoabă ce le-au dat; văzduhul le-au cinstit cu pogorârea îngerilor și a Duhului Sfânt, că au trecut printr-însul; apele cĂ©le dulci le-au cinstit cu sfântul botez; pământul l-au cinstit cu cutremurul, cu deșchiderea mormintelor și cu înviiarea morților. Urma, drept acĂ©ia, să cinstească și marea cea sărată; și au cinstit-o cu turburarea cutremurului. Și iată, cutremur mare să făcu în mare. Pentru cutremur spun filozofii elinilor cum să se fie făcut din amestecarea stihiilor, zicând unii ... și după mulțimea îndurărilor tale, caută asupra mea. Și, de vrĂ©me ce am zis că Dumnezeu iaste îndoit în lucrare, spre chivernisirea oamenilor, amândoao cu înțelepciune le lucrează. Iar încăș zic și aceasta cum că, de demult, Dumnezeu mai mult să arăta cercetătoriu și certa lumea cu armele stihiilor, adecă cu focul, cu văzduhul, cu apa și cu pământul acesta, carele este maica tuturor oamenilor. Cu ...