Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ACASĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 454 pentru CA ACASĂ.
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... era Bună pentru Veronica; de minune îi venea; Doamne, mulțumescu-ți, Doamne! Cât e de frumos și bine, Că mi-e cam prostuț bărbatul și acasă nu mai vine! El crede că io-s bolnavă, ba încă bolnavă rău Bată-l crucea ca pe dracul, căci, vai, mult e nătărău! Ce socoți? Voi merge-acasă, am să fac plăcinte bune, Mai frig și-o găină grasă, am s-aduc vinars de prune Și-apoi o să chem în casă pe ... podeț... Vai de mine, mult plătește un om harnic și isteț! Astfel povestea nevasta singură pe drum mergând Și pășea ca opt de tare, Iar acasă ajungând Face foc, plăcinte coace și vinars din crâcimă-aduce: Nu știa în graba-i mare de ce naiba să s-apuce! Vesel râde, ba ... Căci de ieri, de pe-astă vreme, mă tot vaiet, plâng și zac! Constantin cu jale multă, blând, îi zice: Văd, iubită, Că ești galbenă ca ceara și ca floarea de pierită: Dar te du acasă, dragă, și te culcă, nu lucra! Ea se-ntinde și-l cuprinde și-apoi prinde-a-l săruta: Bun ești tu, bun, Constantine ... ...
... înapoi Se mestecă între oi, Aci de maici depărtați Și la un loc adunați Joacă, sar și să aleargă, Îți pare că vor să meargă Ca o ceată de ostași Făcînd porunciții pași. Taurul de mult tăcu Și iarna ca un mut fu, Văzîndu-să-n ciurdă iară Înnoiește a sa pară Nu mugește, ci răgnește Ca leul cînd să pornește De fîn zice că-i mai pasă, Îl hrănește iarba grasă. Părul i se înnoiește, Cel vechi cade și nou crește ... Armăsarul uită pleava Cînd paște la iarbă otava, Așa-ți pare, cînd rînchează Că părul din cap să-ți cază, Nu rînchează el, ci țîpă Ca balaurul din rîpă Crescut în pustietate, Unde om cu greu străbate, Fetișoare tinerele Strîng de pe cîmp viorele, Și ducîndu-le acasă Le pun în sticle pe masă. La orașe și pe sate Ceia ce au moșii late Soarele nici că răsare Toți cu rîvnă foarte mare ... Din holdele cele grase Ce toamna să sămănase Polomida înghimpoasă Și puciocna puturoasă Urda vacii, lușca, porul Cu săpoiul, cu cosorul Scot afară, smulg, usucă Ca mai bun rod să aducă, Rod și grîu curat ca ...
... 156—157. Le sofa sur lequel Hassan Ă©tait couchĂ© Etait dans son espèce une admirable chose. A. de Musset Porniseră de-acasă, veseli, amîndoi la braț și zîmbitori ca o pereche luată de curînd. Exagerată în toate, felul ei de-a merge și expansiunea ce-o arăta față de tovarășul ei, făcea ... ciudată adusă de la Sfîntul Mormînt sta aninată la căpătîiul paturilor învălite cu un creton stropit cu flori albastre și, cum numai un divan lipsea ca să împlinească cuprinsul văzut cu imaginația, plecară de-acasă cu gîndul să-și aleagă stofa ce s-ar îmbina mai bine cu cele ce acum erau toate la locul lor și nu-i așteptau ... sfida, nevăzînd ce obosit și timid privea ofilita stofă care purta culorile renunțării pe ea. Și precum se întîlniră luminile stofelor ridicate în mînile lor ca niște steaguri, tot astfel li se întîlniră și luminile ochilor. În nuanța țesăturii ce-o flutura, era ochii femeii, și străluciri tot așa de reci ... a lungul vitrinelor, și în mulțimea aceasta perechea celor doi îndrăgostiți după care adineauri își întorceau toți ochii cu jind mergea și ea; el, ca ...
Ion Luca Caragiale - Situațiunea
... gândești, te-apucă groaza, monșer, groaza!... Nae, foarte afectat, bea paharul lui de bere până-n fund, apoi, după ce oftează adânc: - Eu pot pentru ca să-ți spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău! dar știi?... foarte rău!! foarte rău!!! pentru ca să ajungem să vedem țara mea, care era peste putință ca să prevază cineva o situațiune foarte tristă, fiindcă le-am spus și dumnealor... - Cari dumnealor? - Dumnealor cu cari am fost; zic: pot pentru ca să spui că nu se poate ceva mai trist, ca să vie un moment orișicât ai zice, când vezi că bate falimentul la ușe și nu mai e nici un patriotism... Nae face o figură ... aia? - Aia-i aia, care știi dumneata de câte ori am spus eu, că o să se-nfunde odată cu cheltuielile nebunești, care pot pentru ca să zic că nici o țară nu s-a mai întâmplat, pentru ca să vie și să zică la un moment: nu mai am drept ca să mă împrumut fără voia dumitale! care atunci însemnează ca nu mai ești independentă nici la tine acasă, după ce ți-ai vărsat sângele
... a vrut să se lase. A treia zi merse iară, Stătu la ușă afară. Văzînd că sluga nu-l lasă, Îl așteptă ca să iasă. El ieșind plecă ca vîntul, Necăjit călcînd pămîntul. Acest după el iar pleacă, Rugăciune să-i mai facă, Asemenea călcînd gloduri (Nefiind p-atuncea poduri), Îi puse vorbe nainte ... o zi, trece două, Văzînd că trece și nouă, Pe loc la dînsul să duce Să-ntrebe căci nu-i aduce. Acesta, cum îl zărește, Acasă nu zăbovește, Pleacă pe poartă în grabă Ca după o mare treabă. Creditorul după dînsul, Crăpînd de necaz într-însul, Calcă gloduri să-i vorbească Și să ceară să-i plătească. Iar el ... pe cărare, Îi zice că acum n-are, Dar mîine nădăjduește . Că de dînsul să plătește. A doua zi dacă merse, El d-acasă iar o șterse, A treia zi așa iară Îi fu cererea-n zadară. Zi după zi soroc puse Și acesta tot să duse ... Ia adu-ți aminte bine Cum umblam eu după tine Cu pălăria în mînă Mai bine d-o săptămînă, Călcînd gloduri și noroaie, Smerindu-mă ...
Ioan Slavici - Păcală în satul lui
... și se uită împrejurul său, ca să-și găsească vreo casă la care să mâie, vreo văduvă ori vreo femeie al cărei bărbat nu-i acasă. Nu poate, că — Doamne ferește! — ce, dar Păcală, ca om umblat prin lume, știa că sunt fricoase femeile, li se urăște așa singure, și sunt bucuroase de oaspeți, numai ca să știe că e peste noapte picior de om la casa lor. Și găsi Păcală chiar mai la marginea satului o femeie, al căreia bărbat ... toate erau în cea mai bună rânduială. Nu poate că Doamne ferește ce!... dar de! tot era mai bine să nu afle bărbatul. Văzându-se acasă, bărbatul, ca tot omul păgubaș, începu să se plângă, nevasta, ca toată muierea bună și credincioasă, îl mângâia cu vorbe bune, iar Păcală, ca tot omul cumsecade, ieși și el din unghiul lui, ca să-i spună stăpânului de casă că e și el aici, să-i ceară iertare că a îndrăznit și să-l mai roage ... Când e flămând, omul se bucură și de mămăliguță. Om umblat prin lume, Păcală știa că o să-l poftească și pe el la cină, ...
Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari
... de se dusese vestea în șapte țări, și făcură tot ce trebuia pentru rostul căsătoriei lor. Nu trecu mult și fata rămase grea și ea ca toată lumea. Când auzi feciorul de boier una ca asta, nu mai putu de bucurie, și porunci numaidecât să-i facă un leagăn numai de mătase, în care să-și puie copiii. Feciorul de ... mai trecând câtăva vreme, iată, măre, că răsări din băligarul unde fuseseră îngropați copiii doi meri. Coaja acestor meri era suflată cu aur, de lucea ca ziua, când noaptea era întuneric beznă. Ei creșteau într-o zi ca într-un an, și după puțin se făcură mari. Țiganca, care știa blestemăția ce făcuse, se temu, văzând frumusețea merilor, și zise bărbatului ei, tatăl ... mielul și-l dete la bucătărie să-l gătească. Gașperița se duse îndată în bucătărie și puse la cale ce să se facă cu mielul, ca să nu mai rămâie nimic din el. Trimise mațele la pârâu, cu o credincioasă d-ale ei, ca să le spele, după ce numără până și cel mai mic mățișor, și-i spuse că va plăti cu capul ei de va pierde vreun
... e frumos și tinerel, Dar e sfios când e cu fete. Iar ele râd și râd șirete Și pe furiș privesc la el. El umblă ca la el acasă Și-ascultă fetele ce zic; Mai rupe-n palme câte-un spic Și răsfățat apoi își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De ... dragă o cuprinde Și-o strânge către el ușor. Tot mai aprins, tot mai aproape: Să te sărut, drăguțo, vrei? Ce ochi frumoși ai, viorei, Ca un întins adânc de ape. De el nu-i nici un chip să scape Și-atâta lucru-n urmă ce-i? Ea stă la pieptul ... Dar e prea mult! Am să mă plâng La toți vlădicii, să dau jalbă! Auzi, să duci tu lume albă P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng! Ba ele-și mai desfac și sânul, Și-n sân el li se joac-acum Îl prind odată și-l sugrum, Că ... drum? Nu știe nimeni de-unde vine, Și capu-i stă la sărutat! De-ar fi măcar de-aici din sat Voi, câți sunteți flăcăi ca mine, Să-mi spuneți voi acum, e bine Să faci ...
Ion Creangă - Prostia omenească
... lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi ... cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare: — Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se ... se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit
... mai gândea dară decât la bucuria ce o să simță el și nevasta când s-or vedea împresurați de copii. Și cu gândurile astea ajunse acasă și dete mărul neveste-sei, ca să-l mănânce, fără să-i mai spuie altceva. Ea priimi mărul cu bucurie. Și după ce plecă bărbatul în trebile sale, se așeză pe ... era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la niște drumeți că au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel, care se ducea ca vântul. Ei ziceau că n-apucară să se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, și pieri din ochii lor ca o nălucă, ca și când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinții până când se istoviră și dânșii, și ochii din lacrămi nu și-i mai uscară ... drumul! Cum păși pragul porții începu casele a țipa de ar fi deșteptat și pe morți din groapă. Auzind zânele țipătul se întoarseră acasă numai cât ai zice mei. Ele văzură că lipsește argatul de acasă, spălăcitura ce mai rămăsese în baia unde se îmbăiase argatul și nucile ce lipseau; nu mai zăboviră, ci se luară după dânsul. Cât p-aci ...
Ion Luca Caragiale - Teatrul național
... de rău; adesea, stăruința și patima ce depun în această urmărire sunt explicate și arătate, atât publicului, cât mai ales autorității de la Teatrul Național, ca o pornire răuvoitoare, ca o hotărâre d-a “mâhni degeaba pe bieții actori ș-a descuraja orice entuziasm (!) la cârma Teatrului nostru Naționalâ€�. Dar ... de laudă, fie de ocară, necum de judecată cinstită. O dată stagiunea închisă, e altceva; marii judecători n-au nevoie să asculte cu luare-aminte ca să priceapă; scapă de obligațiunea d-a munci acasă, cu o carte în mână, ca să poată judeca mai luminat la rândul lor; și, dar, lucrul fiind foarte ușor, s-apucă de se ocupă de teatru, atunci când teatru în ... dorul de mai bine discutând teorii, precizând dorințe, întrevăzând mijloace de urcare pentru scena țării lor. La noi, marii judecători laudă pe d-ra Y., ca să facă plăcere d-lui X.; ocărăsc pe d. M. și pe d-na R., ca să facă pe gustul cutărui membru din comitet, ori d-lui director, supărați câteva minute; înalță la ceruri pe comicul A., deși toată ... ...