Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru BINE ȘI LA RĂU

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 604 pentru BINE ȘI LA RĂU.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni

... de umbră și lumină; Iar printre ele falnici, încet, nepăsători Pășesc, albind ca spectri, superbii visători. În fund, tot alb ca dânșii, salcâmul înflorește Nebun și el, mirosu-i în vânt îl risipește. Jos la tulpina-i largă, sub desu-i coveltir, Stă neclintit un tânăr c-o față de martir. Privire mai senină și mai pătrunzătoare, Mai multă bunătate pe-o buză zâmbitoare, O frunte mai măreață, pe care cu fiori Privești un cer cu raze și totuși plin de nori, O față mai cu farmec, o față mai oglindă De-naltă cugetare și de simțire blândă, Și totul gingaș, palid, electro-străveziu... Eu n-am văzut-o-n viață și nu pot s-o descriu. M-apropii. Cătătura-i pe loc mă pironește. Rămâi într-o uimire. El galeș mă privește; Ș-un glas ce ... Când trupul ațipise, Atunci visez că trec pe lângă un brutar. Sunt altfel om cinstit, dar ce să faci cu vise? În vis, îmi pare rău, furai ca un tâlhar. O jimblă-o șterpelii. Mă prinde și m-apucă. Plecăm la

 

Radu Greceanu - POVESTE DE JALE ȘI PRE SCURT asupra nedreptei morți a preacinstitului Costandin Cant

... e obrezuit, și alte câte poate,     Și cum că, câte ficlenii s-au întâmplat domniei,     Toate de el că s-au făcut, dă știre Înpărăției.     Și pentru aceaia au pribegit, pentru ca să scoarnească     Înpărăției scandălă, și rele să pornească!     Și cu mânie s-au pornit veziriul și înpăratul,     Și capigii cu cărți trimit, ca să-i aducă capul,     Însă scriind la Ghica-vodă, să facă nevoință,     Pre Costandin postelnecul îndată să trimiță,     Că de domnie s-a lipsi și capul îș va pune!     Care văzând Ghica-vodă că acestea nu suntu bune,     Dăstulă groază l-au coprinsu; fiind și cu credință,     Nu putea face într-alt chip, fără cât să-l trimiță,     Ca urgiia înpăratului el să o potolească,     Așa el socotiia bine să nemerească.          Eșit-au, dar, cu frații-s, cu toată familiia,     Plângere mare să făcia la toată politiia!     Neavând nădiajde a-l mai vedea, și să aibă mântuire,     Nu să putia îndura dă el, nici a să dăspărțire.     Decii, așa, numaidecât singur călătorește,     Lăsând pre toți alalți ai ... nepot având pre el, știia o direptate.     Din Țarigrad era născut, a neamului stâlpare,     Din mahala dă la Fener, tocma dă lângă mare.     Și

 

Ion Luca Caragiale - La hanul lui Mânjoală

... calul în primire să-i dea grăunțe la grajd. Intru în cârciumă, unde fac refenea oameni mulți, pe când doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țârlâie într-un colț oltenește. Mi-e foame și frig - m-a răzbit umezeala. - Unde-i cocoana? întreb pe băiatul de la tarabă. - La cuptor. - Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie... Foarte curat în bucătărie... și abur nu ca în cârciumă, de cojoace, de cizme și de opinci jilave - abur de pâne caldă. Mânjoloaia privighea cuptorul... - Bine v-am găsit, cocoană Marghioalo. - Bine-ați venit, cocoane Fănică. - Mai s-o fi găsind ceva de mâncare? - Pentru oameni de omenie ca dumneata, și la miezul nopții. Și repede cocoana Marghioala dă poruncă unei cotoroanțe să puie de masa-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră, și zice: - Uite, alege-ți. Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă, știam. Niciodată însă de când o cunoșteam - ș-o cunoșteam de mult; trecusem pe la hanul lui Mânjoală de atâtea ori, încă de copil, pe când trăia răposatul taică-meu, că pe acolo n-era drumul la târg ...

 

Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă

... lor răsturnate în soare, niște mușunoaie mari și negre, în țara de sus colinele devin dealuri și văile -r âpe. Cei dintâi înalță coaste albe și neroditoare de lut, pin râpile adânci cresc ierburi mari și nepăscute, pietre grunțuroase dar fără consistență se văd clădite ca pereți în huma cenușie și umedă și prin adâncituri de bălți și pâraie leneșe se așează pe grunzurii pământului o salitră albă și strălucitoare ca bruma. Spata dealurilor e adesea întinsă, șeasă ca palma și de o productivitate mare și regulată, de aceea adevăratul grânar al Moldovei rămâne țara de sus. În văi și deasupra râpilor neroditoare stau risipite satele, pe planul dealurilor, arătura. O deosebire de la această regulă face însă valea Siretului și a Sucevei care, prin perspectiva sa frumoasă, prin mândra depărtare a dumbrăvilor sale și prin acea întinsoare molatecă și strălucită sub o boltă ce pare menită a fi etern albastră, pare un rai pământesc. Pe valea Siretului, întinsă sub arcurile de safir ... grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșertăciune, care trăiau pe sama vărului avut, din refugiați străini ― poloni, unguri sau nemți ― care, mai la velni ță, mai la

 

George Coșbuc - La pârâu

... George Coşbuc - La pârâu La pârâu de George Coșbuc Venea pe deal, voios cântând     Flăcăul; Pe-un umărcoasa legănând, Venea fără nici un gând     Flăcăul; Dar iată-n drum îl ... râul, În drum, în drum, dar ce-i în drum?     Pârâul; Așa de lat și chiar acum! Dincolo câmp și lan și flori,     Ei, cată! Și doine și secerători; Pârâu-i lat, și să nu mori?     Ei, cată! Și-n grâu, ei, bată-mi-l să-l bată! În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?     O fată - Inoată-n spice până-n ... pârău, Mi-l puse focu-n drumul tău!“     Ea tace. Deloc o vorbă! Sa preface. Deloc, deloc, de ce deloc?     Că-i place Și vrea de el să-și bată joc. „Ai, fă, copii acasă mulți?     Ei, iaca! Nu vii, urâto, nu m-asculți? De dragul tău să mă desculți?     Ei, iaca! Mai ... ea? Dar ea? Ce-și zice ea?     Să treacă! Să facă-n urmă cum o vrea! Văzându-l, însă, c-a plecat,     Ea-și pune Deoparte snopul: -„M-ai chemat?“ El mâna peste ochi mirat     

 

Calistrat Hogaș - La Pângărați

... isprava, da nu-nțeleg, ce minte la dânsul să se călugărească? Un om în puterea vârstei, frumos în puterea cuvântului, voinic, fără nici un beteșug și, mai presus de toate, cu o fire așa de veselă și de deschisă, nu pricep cum de i-a trăsnit prin gând să-și puie capul sub comanac? — Ei, cum!... Dragostea bre, dragostea, pârdalnica de dragoste, mânca-o-ar cânii!... răspunse Grigoriță cu ciudă oarecum și cu parapon. — Cum dragostea?... — Cum!... iac-așa; or fi vreo zece ani, a-ndrăgit o fată frumoasă din Huși, și-au jurat credință veșnică unul altuia, fata a murit, el s-a ținut de cuvânt și s-a călugărit. — Da?... Ei bine, atunci, măi Grigoriță, eu sunt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămână stingheri; căci, mai la urma, numai așa cred eu că pot ajunge să facă ei niște borșuri cu fasole și cu sfecle așa de minunate... Nu, zău, ia spune drept, mă Grigoriță, mai mâncat-ai tu de când ești un borș așa de strașnic ca ...

 

Antim Ivireanul - La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură

... când nădăjduiaște cineva la om să-i facă vreun bine, sau vreo îndemână la lucrurile cĂ©ste trecătoare ale lumii, care nădĂ©jde iaste mincinoasă și deșartă, cum zice iarăș David: Nu vă nădăjduiț pre boiari, pre fiii oamenilor, la carii nu iaste mântuire. Așijderea zice și Solomon: Blestemat să fie tot cel ce nădăjduiaște spre om. Dragostea încă iaste o unire a mulți într-una și cale cătră Dumnezeu și vârf tuturor bunătăților, după cum o adeverează și fericitul Pavel la 13 capete cătră corinthĂ©ni, zicând: Decât credința și decât nădĂ©jdia iaste mai mare dragostea. Și iaste și aceasta de 3 fĂ©liuri: una dumnezeiască, alta firească și alta pătimitoare și rea. Dragostea cea dumnezeiască iaste acĂ©ia ce zice la A dooa lĂ©ge, la 6 capete: Să iubești pre domnul Dumnezeul tău i proci; iar cea firească iaste cĂ©ia ce iubesc părinții pre fii și fiii pre părinți și fieștecare pe ruda sa și pe priiatenii săi. Iar pentru dragostea cea pătimitoare și rea, nu vom zice nimic, pentru căci fieștecare înțelept și temătoriu de Dumnezeu o cunoaște că nu e bună; și pentru acĂ©ia, lipsească vorba ei de la

 

Ion Heliade Rădulescu - La Schiller

... Ion Heliade Rădulescu - La Schiller La Schiller de Ion Heliade Rădulescu " "Între ai tăi ai fost, o, Schiller, și ai tăi nu te-au cunoscut" Este o viață moartă, precum ș-o moarte vie; Ci este și viața ce nu mai are moarte. Unii prefer pe una, și alții-și aleg alta. E tristă-a omenirii fatala, cruda soartă! Prin chinuri și privații, și lupte, și amaruri, Și deziluzii crude, pațiență-adamantină, Prin forță,-asalt eroic să ia Cetatea Sântă, Al cerului imperiu și vera libertate. Mult suferiși, o, Schiller, și luptă avuși mare! Căci lungă e durerea, și fericirea scurtă! Și strâmtă și spinoasă e-a cerului cărare! Și greu, inert e corpul! greu dreptul la viață! Du sarcina, o, suflet, du corpul după tine, În sus, pe calea strâmtă, cu filii, cu consoarte; Te luptă cu ananga, cu aspra neavere ... martir. A!!! rece este piatra încinsa de coroană ! Ci mâinile de vergini îi dau astăzi viață Ș-o re-ncălzesc atâta cât flăcărează inimi, Și lacrimile curg... Cântați, vergini, dreptatea Ș-a Terrei împărțire, Dați partea la poet; Cântați azi libertatea Ș-a omului unire. Onoare la ...

 

Ion Luca Caragiale - Cum stăm...

... furioși și gata a lupta până la extremitate. Corespondentul nostru ne dă cu foarte puțină rezervă știrea cum că palatul prințului Ferdinand de la Euxinograd este amenințat a fi dărâmat și incendiat de țăranii revoltați. De aceea, prințul Ferdinand nu s-a oprit la Sofia, ci a plecat numaidecât la Varna." — Puțin îmi pasă de palatul prințului Ferdinand! zic eu. Și dacă e vorba, chiar nu-mi pare rău... O revoluție agrară la vrăjmașii noștri nu ne poate face nici un rău, ba, poate, din contra... Atunci stăm bine! — Iar atât de bine, nu. Ia să mai citim: „Un ziar din Budapesta sosit azi dimineață ne spune că o persoană din anturajul prințului Ferdinand ar fi declarat ... chema rezerviștii, cari în revoluția agrară din urmă au condus pe rebeli." — Bine! — „Corespondentul nostru ne telegrafiază că depeșile-i sunt refuzate la telegraf. E o fierbere grozavă la Silistra, Arab-Tabia și Ostrov. Peste putință să mai treacă cineva la bulgari fără să fie împușcat." — Rău! — „Mă duc astăzi

 

Ion Luca Caragiale - Cum stăm

... furioși și gata a lupta până la extremitate. Corespondentul nostru ne dă cu foarte puțină rezervă știrea cum că palatul prințului Ferdinand de la Euxinograd este amenințat a fi dărâmat și incendiat de țăranii revoltați. De aceea, prințul Ferdinand nu s-a oprit la Sofia, ci a plecat numaidecât la Varna." — Puțin îmi pasă de palatul prințului Ferdinand! zic eu. Și dacă e vorba, chiar nu-mi pare rău... O revoluție agrară la vrăjmașii noștri nu ne poate face nici un rău, ba, poate, din contra... Atunci stăm bine! — Iar atât de bine, nu. Ia să mai citim: „Un ziar din Budapesta sosit azi dimineață ne spune că o persoană din anturajul prințului Ferdinand ar fi declarat ... chema rezerviștii, cari în revoluția agrară din urmă au condus pe rebeli." — Bine! — „Corespondentul nostru ne telegrafiază că depeșile-i sunt refuzate la telegraf. E o fierbere grozavă la Silistra, Arab-Tabia și Ostrov. Peste putință să mai treacă cineva la bulgari fără să fie împușcat." — Rău! — „Mă duc astăzi

 

Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)

... i prin rău și prin asprime, Cu-atâta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine ne-i putea S-aduci doi oameni; răul l-urmeaz-întregi popoare; Căci răul este colțul vieții. Vecinic răul Întâiul rol îl joacă ­ e ... e mam-egalității, Și îngrădirea contra răutății reciproce Dreptate se numește. Cu cât mai răi sunt civii Cu-atât e mai perfectă dreptatea. Fiți răi și veți străbate La țintă-oricât de mare, numai prin răutate! Fiți răi! și-urmați principiul ce lumea o domină ­ Lăsați să creadă alții mai proști ca voi în bine. De ce n-aveți voi minte? Deschideți ochii voști, Vedeți că sfânt și bine sunt numai pentru proști? De când sunteți în lume, a esistat dreptate Și pentru voi? Dar greul voi numai îl purtarăți, Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, În loc de-a sparge ... buni Să fie mare? Dacă e rău, e egoist, Vrea toate pentru sine, nimica pentru alții; Dacă trăiește bine, dar fără ca să lase Ca ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>