Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎNCĂLECA DIN NOU
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 105 pentru ÎNCĂLECA DIN NOU.
Petre Ispirescu - Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
... știu de ce te prefaci așa acum. Au doară credința mea a fost pusă la cercare și eu te-am amăgit? - Nici unele din acestea nu este. Ci eu îți spui în cuget curat, nu sunt eu bărbatul tău. Ea nu voia să crează cu nici un chip. Atunci ... frică de câini, zise ea. - Nu te teme, că nu-ți fac nimic. - Daca vei să-mi faci bine, mai zise ea, na o viță din cosiță și leagă-ți câinii. El puse vița de cosiță pe foc. - Uf! ce greu miroase, zise Muma-pădurii, cosița ce ți-am dat-o ... și pe care tu ai pus-o pe foc. - Ai te cară de aici, îi răspunse Siminoc, și nu mai spune la nimicuri. Iaca unul din ogari a dat cu coada prin foc, s-a pârlit nițel și d-aia miroase greu. Daca ți-e frig, dă ... ea crezu, se dete jos și, alăturându-se de foc, zise: - Mi-e foame. - Ce să-ți dau să mănânci? Iaca ia ce-ți place din ceea ce am dinainte. - Eu voi să te mănânc pe tine, zise Muma-pădurii, gătește-te! - Ba te voi mânca eu pe tine, răspunse Siminoc ...
Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
... daca nu-i va da țîță de subt talpa casei, el va muri. Împărăteasa făgădui ca-i va împlini această cerere. Atunci el se sculă din pat și rădică talpa casei și mă-sa puse țîța subt talpă, dar el lăsă talpa cam greu peste țîță, zicînd iarăși mă-sii: â ... uite; atunci el se uită cum se cade și văzu o mulțime de șerpi cu capetele rădicate pînă la cer și vărsînd flăcăre de foc din guri; el spuse calului ce văzuse, dar calul îi zise: — Stăpîne, noi trebuie să trecem prin mijlocul acelor balauri; bagă dar mîna în urechea ... fata. Nu trecu mult timp și buzduganul veni; apoi, după ce bătu de trei ori în poartă, se puse în cui. Făt-Frumos îl luă din cui și-l azvîrli înapoi la zmeu, iar după aceea încălică calul și se ascunse subt podul de aur al palatului. Zmeul veni, c-o ... luptară zi de vară pînă seara; iar cînd ajunse soarele la chindii, Făt-Frumos trînti pe zmeu și-i tăie capul; iar după aceea plesni din bici de trei ori și tot palatul se făcu o nucă, pe care o băgă în sîn, și plecă înainte. Se duse și iar se
Ion Creangă - Prostia omenească
... începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: — Ce ai, draga mamei, ce-ți este?! — Mamă, mamă! Copilul meu are ... Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se ... l înjghebe la loc. — Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învățat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului... De aici, drumețul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un ... și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din ...
... De când tu mă cați mereu?" ,,Ba, ferească Dumnezeu! Nu-i asta, drăguțul meu. Dar un plâns m-a apucat Că pe fetele din sat Grea urgie a picat! Că știi, frate, un mârzac A sosit de la Bugeac Și prin țară face jac. [2 ... ar potoli cel foc, Apoi adă-mi haine dalbe, Cusute cu firuri albe; Adă-mi și armele mele Ce lucesc ca niște stele. Apoi cheamă din câmpie Calul meu de voinicie Care plânge când mă vede, Și de-i zic că mor, nu crede!" El în lapte se scălda, Cu busuioc ... ades năvăliri pe pământul Moldovei și cășunau cumplite rele locuitorilor români, arzându-le satele, prădându-le vitele și răpindu-le nevestele și fetele. Asemenea românii, din partea lor, dădeau năvală în Bugeac și-și răzbunau cu foc și cu moarte. În balada lui Doncilă, tătarul Crâm Hogea cere tot în silă ... acea epocă de vrăjmășie, unde omul nu era sigur de azi până mâine, și în care el se găsea într-o luptă necurmată cu dușmanii din țările vecine. ↑ Aceste patru cuvinte formează un adevărat model de repezimea calului. Ogarul e mai iute decât iepurele, pasărea mai iute decât ogarul și ...
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... Multe capete-am fărmat De tătari și de lifteni Și de falnici ungureni! Iar în loc la Războieni [4] Mi-a căzut ghioaga din mână De o sabie păgână: Dar n-a căzut numai ea, A căzut și mâna mea Cu păgânu-alăturea!... De-atunci ... un biet sărac, Nici n-am casă, nici n-am plug, Nici juncani ca să-i înjug! Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar... Mi-a fost ruga în zadar. Atunci, Doamne, mă-ntorsei, La tătari că mă dusei ... îl înjugai Și de lucru m-apucai, Că săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare!" Domnul Ștefan l-asculta Și din gură cuvânta: ,,Măi Burcele, fătul meu! Iată ce hotărăsc eu: Ia-ți un plug cu șase boi Și mergi bogat de la noi. Ia-ți ... îndemânatică pentru apărarea țării în contra năvălirii tătarilor. Codrii Vasluiului erau pe atunci foarte întinși și au mistuit multe hoarde de tătari. ↑ Cunoscut este din istorie și din ...
... La Volbură-apoi Fulger și-a spus că-i aplecat Să facă-acele lucruri. Cu drag atunci se duce La masă-i împăratul; din masa, ce străluce D-arginturi și-adamante, pahar de aur ia Și-l dă vorbind lui Fulger: Din veci dorința mea A fost măcar o dată să-mi fac voios palatul Cu apă din fântâna lui Negură-mpăratul! Așa-nțeleg din oameni, că-n țara lui Amurg Sunt șepte fântânele și toate șepte curg La Negură-n palaturi; aceste fântânele Port apă fărmecată, căci cel ce ... patra, zori dalbi se revărsară, La Volbură-mpăratul grăbește Fulger iară Și cere-al doilea lucru. Cu drag atunci se duce La masă-i împăratul; din masa, ce străluce D-arginturi și-adamante, un frâu de aur ia Și-l dă vorbind lui Fulger: Din veci dorința mea Și-ntreaga nerăbdare, ce-n suflet mi s-anină, A fost să văd vrodată cal galben fără splină Din țărmurile Mării. Spun oameni ce-au umblat Prin alte lumi că-n țara lui Pajură-mpărat Sunt șeptezeci de stave de cai cu păr de ... ...
... Emil Gârleanu - Colonelul Colonelul de Emil Gârleanu Câteodată își arunca privirea spre portretul din cadrul aurit, din odaia lui de culcare. Se vedea acolo ofițer tânăr, sublocotenent, abia ieșit din școală; sta în picioare, cu chivăra de lăncier la o parte, cu mundirul strâns pe pieptul scos în afară, cu ochi albaștri, surâzători ochii ce ... albine. Și în vălmășagul sângeros, în vârtejul de moarte în care s-a aruncat la Smârdan, în capul călăreților, a simțit din nou fiorul acela care-i gâdilase sufletul în cel dintâi vals, ca sublocotenent. N-a simțit zdruncinătura grozavă când calul câzu cu el. În ... îl făcuse dânsul, lasă urme. Într-o zi simți că piciorul stâng îi amorțește, că de-abia îl mai poate mișca. Cum luase altădată sabia din cui, ca s-o încingă pentru întâia oară, așa luă din colț bastonul gros, cu mâner de aur, în care avea să-și sprijine de-acuma bătrânețile. Nu-i plăcea să steie locului; se târa cum ... trebuie să fie, și când servitorul intră să aprindă lampa, de-abia putu îngâna să-l lase prin întuneric... Încetul cu încetul amorțirea îl cuprinse din ...
... capul, a lărgit nările și, cutremurându-și coama încâlcită de spini, răspunse la chemări necunoscute, trimițând depărtărilor cel dintâi nechezat puternic ce-i ieșise din piept. Dar când se învățase cu viața asta slobodă, se pomeni odată prins din fugă, înfrânat cu de-a sila de către cineva care se aruncă, dintr-o săritură, călăre pe el. Atunci a înțeles ... dându-i fiori ce-i fugeau pe sub piele, apoi poruncea soldatului să-l plimbe prin ogradă. Parcă nici lui nu-i venea să iasă din grajd; îi plăcea să mănânce încet, cu ochii închiși, peste care razele soarelui cădeau ca o ploaie caldă din susul ferestruii înguste. Într-o zi ușa grajdului se deschise larg, și doi soldați aduseseră un cal tânăr, înspumat. Însuși generalul arătă unde să-l ... la iesle; el, bătrânul, avea să fie mutat mai încolo, în colț, iar noul-venit îi lua locul, în fața ferestruii. Bătrânului parcă îi veni din nou vlaga tinereții, ridică în sus capul, se uită la stăpânul lui, apoi rămase cu ochii pironiți pe acel care-l înlocuia. Iar când se duseră ... ...
... răscolit de spaimă, cu nervii uniți într-o singură tremurare. Apoi colonelul mă luă jos, puse piciorul în scară și se șterse ca o vedenie din fața mea. Am căzut din nou bolnav de moarte, în prada celei mai puternice spaime. Am zăcut întreaga primăvară, fără ca mătușile mele să știe pentru ce m-a întors ... porecla. Prin ce împrejurare, nu-mi aduc aminte, căpătasem încrederea acestui om, de care se fereau cu toții. Așa se face că aveam dese însărcinări din partea lui. Într-o seară, cu vreo două zile înainte de plecarea noastră spre câmpul de război, mă întorsesem dintr-un sat îndepărtat, unde fusesem ... celorlalți doi. Repede am băgat de seamă că nu luasem șoseaua și că tăiem câmpul de-a dreptul. M-am uitat înapoi: luminile din bivuac rămăseseră în urmă tare, înspre stânga. Trecusem și pe lângă păduricea pe care o cunoșteam, apoi ne pierdurăm cu totul în întunericul adânc. Eram ... găsit pe nimeni să dau scrisoarea și m-am uitat pe geam, să văd pe cineva. Ce făceau? Stăteau la masă. Colonelul tăcu, apoi întrebă din nou ...
... în curte cum sărea, Bogdan timpul nu pierdea, Poarta curții deschidea Și nuntașii toți intra. Liteanul că se mira Și mustața-și răsucea [5] Și din gură iar zicea: ,,Care este mirele, Mirele, ginerele, Sară el teancurile Să-și ia postavurile!" Cât Bogdan îl auzea, Calul iar își repezea, Peste teancuri ... sticlea, Iar liteanul mi-i zicea: ,,Care este mirele, Mirele, ginerele Cunoască-și el mireasa, Cunună-se cu dânsa!" Bogdan mintea nu-și pierdea, Inel din deget scotea, Pe covor îl arunca Și din gură cuvânta: ,,Care-mi este mireasa, Să mă iubesc cu dânsa, Culeagă-mi ea inelul, Inelul cu degetul, Căci am sabia-nsetată Ce dorește cap ... o punea Și spre țară purcedea. După ei încă venea Car mare cu druștele, [6] Grădina cu florile Și o sută de nuntași, Toți aleși din tabarași. Ei plecau pe la Sân-Metru Ș-ajungeau pe la Sân-Petru Și pe loc cât ajungeau, Mândră nuntă că făceau, Vestele de se ... Bogdan fiul lui Lăpușneanu că ,,de carte nu era prost, la călărime sprinten, cu sulița la hal nime nu-l întrecea, a săgeta din ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fata moșului
... Aida-de, dacă n-a dat Dumnezeu până acum, nu mai dă de-aci înainte. Mai bine ar fi s-o ștergi mâine din revărsatul zorilor la Sfânta Vineri, milostiva, că așa am visat eu ast-noapte. — Bine, mătușă, bine, m-oi duce pân' la sfârșitul pământului, numai ... ce bine ai face s-o întrebi și de mine. Zac... gol pușcă... numai c-o rogojină... aci sub mine... aci-n spinare. Și căscă, din căscat în căscat, până-l trecură lacrimile. Și-i căzu capul pe spate și începu să horcănească parcă n-ar fi dormit de când lumea ... flori să le fi cules de-a încălarele. După ce sui dealul, dete peste o apă întinsă, liniștită și sclipitoare ca o oglindă, din mijlocul căreia se ridică un glas ca de om: — Moșule, moșule, nu trece așa trecător, ci spune și de mine, acolo unde te duci ... Moșule, să spui și de mine, că nalt sunt, frumos sunt, că înverzesc, înfloresc și mă scutur, și pere tot nu fac. La urma urmelor, din fundul unei fântâni: — Moșule, de-ai simți și foc în cerul gurii, să nu te pleci la izvorul meu. M-ai blestema și tu ...