Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNȚELEGI CE VREAU SĂ SPUN?

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 395 pentru ÎNȚELEGI CE VREAU SĂ SPUN?.

Paul Zarifopol - Caragiale, pe scurt

... hazliu, a aruncat, de astă dată serios, o observație asupra materiei în dezbatere. Un coleg plictisit îi tăie vorba: Bine, omule, nu vezi ce prostie spui? Ba văz; dar de ce n-o spun? răspunse omul cu eterna lui prezență de spirit. Acum omul nu fusese spiritual numai: fusese și profund: formulase filozofia întreagă a ... natura n-ar fi pretins a realiza decât un slujbaș model și un impecabil om de afaceri. Pe asemenea cetățeni severi nu face -i întrebi, ca cel de adineaori: nu vezi, omule, ce prostii spui? fiindcă pe acest fel de oameni niciodată nu-i poți face vadă că au spus o prostie. Sunt virtuoși, îndărătnici și foarte mîndri. Sunt și aceia ce s-a admis a se numi oameni folositori societății. Caragiale a fost artist cu orice preț, și, precum am ... asupra acestei relativități istorice, ar fi potrivit nu se mai mârâie după fiecare constatare a unei vocații atăt de evidente, ci, sau se condamne în general acest tip de activitate, ca atare, sau ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel

... există — și pentru unii școlari model, care nu există. Eram așa de bun și de timid că, împlinind 21 de ani, n-am voit ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei, om blând ca și mine, rușinos ca și mama. Îmi vine râd... Nu cumva vă spun vreo minciună?... De ce v-aș spune?... Nu vă cer nimic, nu-mi cereți nimic, de ce vă mint? Și adevărul e că nu v-am spus de ce n-am luat socotelile tutelei și de ce-am rămas în aceleași case albe ca laptele — mai ales noaptea pe lună — cu pridvor, cu trepte de stejar, cu stâlpi cu flori ... mi se pare că a arătat-o și altora... Am râs mă prăpădesc... Și Irinel începea râdă. Și râdea, râdea, până ce lacrimile îi curgeau pe obrajii ei rumeni. Apoi, după ce ofta, începea: — Îi scrie... tremurând... de niște stele... două numai... care ard și îi vorbesc... Cum o ardă stelele de care e vorba?... sunt cărbuni?... Cum

 

Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru

... ajungem măcar la o parte din cele ce le dorim. Dar iată că pe acest drum se ivesc piedici. Nu ni se dă nouă voie facem adunări în orișice fel, noi nu putem fățiș ne strângem la un loc, vorbim despre ce ne doare pe noi, ne punem unul pe altul la cale, ne cunoaștem simțirile și părerile noastre, știm pe cine -l alegem. Nu putem, vasăzică, ne pregătim ca oamenii, cum se cuvine, pentru zidirea vieții noastre. Iar, precum am mai spus, trebuie ne pregătim. Grea vreme... Ce facem noi în vederea unor asemenea lucruri? Bietul țăran al nostru suferă mai dihai decât toți. Nu-și află loc el, sărmanul, neștiind cum ... luptă. Și preoții noștri basarabeni au dovedit destul de des că-și iubesc neamul și limba. În clipa de față, în înaintea alegerilor, preoții trebuie facă toate ce pot, pentru ca alegerile fie potrivite cu dorințele neamului moldovean din Basarabia. Ei trebuie le lămurească țăranilor aceste dorințe, ca țăranii le înțeleagă bine și drept, știe ce ceară. Ei pot

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii metafizice și celei științifice

... artistică, cu alte cuvinte, vom stabili influența mediului cosmic și social (mai ales social) asupra producțiunii artistice. Al doilea, considerând producțiunea artistică ca atare, trebuie analizăm ce anume influență va avea ea asupra publicului. Adică ce anume simțăminte afective și morale va sugera ea, ce anume imagini, ce idei sociale, etice, filozofice etc. Al treilea. Odată știind ce anume influență va avea opera artistică, trebuie ne dumerim cât de mare, cât de vastă, cât de puternică e această influență, adică trebuie ne lămurim cât de mare, cât de vastă, cât de talentată ori genială e opera artistului. Al patrulea. Odată știind ce anume impresii, idei, simțăminte ne va sugera o anumită operă artistică, critica trebuie analizeze prin ce mijloace artistul, cu opera-i artistică, ne produce acest șir de impresii, imagini, idei, simțăminte. Dacă e vorba, spre exemplu, de o poemă, aici va ... creată, o operă artistică e supusă criticii și critica va constata tendințele pe care le conține. Dacă criticul e contra acestor tendințe, natural că va spune că e contra. Asemenea e foarte natural ca un critic, având anumite convingeri, dorească ca aceleași convingeri și simțăminte

 

Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale)

... până la cea mai complectă anarhie?... Aș putea da interesante amănunte publicului friand de de-alde astea, dar i le rezerv pentru la vreme. O -mi ziceți însă că nu e frumos ce fac eu acuma, că nu e bine mai acuz pe niște oameni deja osândiți și executați, că e de prisos mai denunț și combat o sistemă deja răsturnată. Așa ar fi, daca acea sistemă n-ar găsi încă interesați care o regrete și dacă acei executați s-ar astâmpăra și m-ar îngădui pe mine, care până acuma n-am făcut nici bine, nici rău ... e rău! Căci ia vedem ce este această furtună contra mea, această goanăal cărei scop se vede cât de colo a fi nu pot eu nici începe lucrul. De la oameni din rândul publicului imparțial vie aceasta? Nu e de crezut. Eu publicului nu pot îndeajuns -i mulțumesc de cât m-a încurajat și de câte simpatii, poate prea calde în raport cu meritele mele reale, mi-a ... va juca pe regele Lear, pe Fabriciu și pe Pascal Fargeau și alte prime roluri forți. Cunoscătorii de teatru și în general publicul amator vor ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Coconul Drăgan

... luat și voi după băiețoii ăia ce ies din școală? Na, citește! (Coconul Drăgan se știe că de când era copil nu prea știa bine citească de mână, cu toată pricopseala dumnealui.) Scriitorul citește. — Nu-ți e sintesis bun, logofete! Mergi de mai învață buchile! Ce vorbe sunt alea: va veni?! Ce va veni?--o vie , mă! Mergi de-ți îndreptează hârtia, ticălosule, și prescri-o bine; vezi de pune stigmes d-alea mai multe, ca se înțeleagă mai bine. Într-o zi coconul Drăgan sta la vorbă, adică la taifas, cu un favorit al său foarte pricopsit — pentru că ... nu știu ce se vorbea despre Regulamentul organic , sau drept politic . Coconul Drăgan, ce asculta ca un cotoi în cenușă, ardică capul și zice junelui îndrepteze vorbele organic și politic și puie organicesc, politicesc. — Ce ziceți, domnilor, n-am dreptate? — Ai dreptate, ziseră deodată amândoi dalcaucii. Atâta aștepta s-auză și coconul Drăgan, căci dumnealui are și bunătatea asta ... bietului băiat de a cuteza spuie coconului, de față, ce zice lumea de dumnealui. O astfel de impertinență, de a

 

Nicolae Gane - Fluierul lui Ștefan

... și izvoare la fiecare pas, un mușchi răcoros care se întinde ca un covor verde pe pământ: piscuri cu figuri capricioase; într-un cuvânt, tot ce poate natura produce mai frumos, mai drăgălaș adunat într-un singur loc, ca și cum Dumnezeu ar fi voit facă din Brădățel un mic paradis pământesc. Când vii acolo, o dulce simțire te cuprinde la vederea acestei naturi ce pare a fi îmbrăcată în hainele ei de sărbătoare și, multă, multă vreme după ce ai părăsit acest loc încântat, îți rămâne încă întipărită în inimă tăcerea misterioasă a Brădățelului. Victor era la umbra unui stejar bătrân, pe ... răsuflându-mă, că, de mult ce mi se bătea inima, mă-nădușeam. — Ștefan! strigă tata, deschizând niște ochi mari. Cum! Ștefan! Pe dânsul vrai -l iei de bărbat? A îndrăznit el -ți întoarcă capul; un derbedeu; un om fără căpătăi, care n-are pânea de toate zilele?... O, asta n-a fi niciodată!...Și ... gâtul, decât fii femeia lui Ștefan. El voiește se îmbogățescă prin tine; el iubește girezile și banii mei, iar nu pe tine, nesocotită ...

 

Nicolae Gane - Catrințaș

... cu carabina. Mai dădusem eu piept cu badea lupul și cu jupân mistrețul; ei, dar trei urși, oricum, nu-s sarmale ușor de înghițit. Se înțelege de la sine că nervii mei erau cumplit de încordați întocmai ca niște strune de vioară gata pocnească. Ochii în cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac ... un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei știi, iubite cetitor, ce va zică a aștepta dai bună dimineață cu trei urși, te-aș ruga te înțelegi cu Catrințaș ca te ducă în locul unde eram eu. Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile mele de inimă erau în deșert ... brazi seculari, pe un mușchi verde și moale ca o saltea de puf, lângă pârăul cel răcoros în undele căruia ne-am așezat butelcile ca le răcim, ne-am pus și noi jos roată împrejur după moda orientală a văcsuitorului nostru de cizme, iar după

 

Emil Gârleanu - Frați

... Emil Gârleanu - Fraţi Frați de Emil Gârleanu Fără ridice privirea de pe hârtiile ce iscălea, maiorul răspunse răstit: — Va merge cornistul companiei. Ofițerul vroi mai adauge ceva, dar maiorul nu-i dădu vremea, ridică în sus capul și, cu acea luminiță gălbuie în ochi, ce dădea căutăturii lui un aer de veselie, chiar atunci când era înfuriat, spuse răspicat: — Cred c-ați înțeles, domnule sublocotenent. Ofițerul răspunse scurt că ... Stan Petre i le adusese... Îl primise ca recrut în urma stăruinței fratelui său, cornist al companiei, cu doi ani de vechime. Îl întrebase: Vrei vii la mine, băiete? Recrutul își apropie repede călcâiele, își scoase iute căciula și răspunse din toata inima: Vreau, cum nu, trăiți, domnule sublocotenent... Ce voios era soldatul acesta. Numai -l fi privit, în marșuri, mergând voinicește, totdeauna zâmbind, și-ți trecea orice osteneală. Rar soldat și prieten credincios ca Stan Petre!... Acum câteva zile ... tresară la cel dintâi sunet al deșteptării, pe care nu mai avea o audă. De pe față i se dusese urma de zbucium ce

 

Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite

... amărăciune... Amândoi tăceam. Am îndrăznit rup tăcerea și întreb: - Ascultă-mă, rogu-te gazdă bună; eu văz că dumneata ești mâhnită de ceva... Ce ai ? - Ce am, domnule ? Am și eu un foc la inimă; dar, dumneata, cum ai -l înțelegi ? Și, dacă ți l-aș spune, ce ajutor îmi poți da ? - De unde știi ? Spune-mi numai de ce-ți tânjește sufletul: măcar o cât de mică mângâiere ce ar strica ? Gazda mea și-a pus cotul stâng pe masă, și-a răzemat tâmpla pe palmă și, dusă departe pe ... pornirea potrivnicilor mei... Or fi ei mai puternici ca mine, dar pe semne au înțeles și ei că tot nu sunt atât de tari încât mă poată nimici. Și-așa, am simțit bine că și ei au început se pătrundă că trebue -mi dea pace: cinstească dreptul meu, cum și eu voiu cinstesc pe al lor, și, deacolea trăim cu toții, spre folosul tutulor, în bună înțelegere, în prietenie adevărată, în desăvârșită omenie... - Ei ! atunci ce piedică ar mai fi pentru liniștea dumitale ? - Ei, domnule, dacă ai ști dumneata

 

Ion Luca Caragiale - Istoria se repetă

... dejunului, cei doi vechi camarazi își dau drumul celui mai călduros entuziasm, zugrăvindu-și pe întrecute perspectiva fericirii poporului sub noua eră de libertăți publice ce se deschide. După ce plătesc dejunul, Pandrav se scoală și zice: - Acuma, Stane, neică, la lucru!... Am trăsură... când plecăm? - Unde? întreabă Stan. - În județ... lucrăm. - Ce lucrăm? - Colegiul... Trebuie -ncepem... Nu e vreme de pierdut. - Apoi... zice Stan, scărpinându-și barba lui patriarhală... începem... Dar eu zic că nu-i așa zor... lasă plecăm mâne dimineață. - De ce nu plecăm numaidecât? - Numaidecât! de ce numaidecât? Stai mai vedem prietini în oraș... Mâncăm deseară cu mai mulți... mai ne chibzuim... - Ce ne mai chibzuim? răspunde Pandrav impacient... Îmi pun candidatura... Am șanse. - Ei! șanse! vedem. - Ce vedem? omule! tu nu știi ce șanse am? - Ba știu, dar în sfârșit, acuma numaidecât nu pot pleca... Rămâi pe deseară aici, nu fi așa nevricos... Și pleacă, lăsând în nedomirire ... cu alți doi prieteni și iar începe candidatul cu pornirea lui, Stan cu temporizările. La un moment, Pandrav, obosit de atâta sâcâială, se scoală și spune: - Ia ascultă, măi Stane, ce mă tot fierbi cu diplomație? ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>