Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru (PE) CÎND

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 387 pentru (PE) CÎND.

Mihai Eminescu - Scrisoarea IV

... dintre rariștea de brazi, Dînd atîta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scînteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, cînd plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie, Cînd în cercuri tremurînde, cînd în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier… E atîta vară-n ... să ne ducă unde repezi, Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire… de-i viaă, de e moarte. Fantazie, fantazie, cînd suntem numai noi singuri, Ce ades mă porți pe lacuri și pe mare și prin crînguri! Unde ai văzut vrodată aste țări necunoscute? Cînd se petrecur-aceste? La o mie patru sute? Azi n-ai chip în toată voia în privirea-i să te pierzi, Cum îți vine, cum ... desmierzi Ca ...

 

Cezar Bolliac - Sila

... Iar alta este jună, bălaie și iubită     De cîți o văd rîzînd. P-un pat de paie numai un biet bătrîn bolește. Femeile, cu rîndul, cînd el se dezvelește,     Se duc de-l învelesc. Și rîd cînd văd că fierbe în oală o găină Ce-au căpătat pe lucru de la a lor vecină :     Căci tortu-i omenesc. Oftă bătrîna însă și zise către fiică : — „Cînd am luat pe ... tău, se vede că mi-l tot mînă satul : Săracii duc povara, iar rodul ia bogatul     În lumea asta rea !â€� În ora asta dulce cînd veselă-i copila C-a bucurat pe tat'său, fiica Satanii, Sila ,     La ușa ei grința. Doi dorobanți ce calea părea că rătăciră, Zărind lumina noaptea, să stea aci veniră,     Că doar ... E an acu-n păresemi de cînd se chinuiește ;     Să nu-l dați jos din pat. Și mama e bătrînă și n-avem nici găteajă, Pe nenea de trei zile de cînd l-au dat la streajă...     Aleșii l-au luat.â€� Dar dorobanții țepeni tot sparg și tot înjură, Și zvîntă și a pîine ... ...

 

Nicolae Filimon - Jocul bănățean

... Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Numai popă nu mă face, Să mînc pîne bombăită, Și colaci De la săraci. Și apoi, satirîndu-se pe sine însuși, își descrie vîrstele: Cînd eram un holteiaș, Îmblam seara prin oraș, Tot cîntînd și fluierînd, Mîndrulița căutînd. Fetele cînd m-auzea, Luminile aprindea, Porțile le deschidea, Și mie nume-mi punea: Spate late de bărbat, Buze dulci de sărutat. Dar daca m-am însurat ... luncă Știe luna cînd se culcă Și noaptea cît e de lungă. Dar acest dor poate că e în deșert, căci cătănia va chema poate pe voinic subt steagurile armiei: Drăguță Sîntă-Mărie, Scoate robi de la robie, Și feciori din cătănie! Feciorul cînd s-ar însura, n-ar lua una avută, ci ar preferi mai săracă, căci așa crede el a fi independent: D-aș trăi ... săracă, Ce voi zice eu să facă. Daca junele iubește, amorul său voiește a fi discret, nu expus publicului. De aceea, el consilie pe amanta sa: Știi tu, leleo, ce ți-am spus, La cules de cucuruz? Că, cînd or fi oameni mulți, La mine să nu te uiți; Dar ...

 

Vasile Cârlova - Înserarea

... Vasile Cârlova - Înserarea Înserarea de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în Curierul românesc (29 iunie 1830) de Ion Heliade Rădulescu Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unui munte, pe fruntea unui nor, Și zefirul mai rece începe de suspină Pîn frunze, pe cîmpie cevași mai tărișor ; P-acea plăcută vreme în astă tristă vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai naltă de mă așăz cu jale, Singurătății încă petrecere de țiu. Întorc a mea vedere în urmă, înainte, În dreapta ... sau în stînga, cînd sus, cînd iarăși jos, Ș-oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș-a căria văzută de flori împestrițată Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd, Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreață Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos Și nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceață Pă-ntinderea cîmpiii un ... încă s-aude de departe Un glas de păstorițe, un fluier de păstor, Ce după cîmp cu turma se-ntoarce la o parte Și lasă, cînd ...

 

Dimitrie Anghel - Vasul-fantomă

... oct. 1911, p. 3. Mergeam cu un prieten într-un scăpătat de soare. Zurgălăii sunau încet și, cum o melancolie fără de voie ne cuprinsese pe amîndoi, nu mai spuneam un cuvînt. Vezeteul singur, îndemnîndu-și caii, scotea din cînd în cînd sunete guturale, fluierături semnificative, cuvinte alături de graiul nostru, pe care le sublinia cînd cu o lovitură de bici, cînd cu o plesnitură de hăț, cînd cu o invectivă plină de virilitate. Caii fluturau din cap, ciuleau urechile, schimbau trapul în galop ori își încetineau mersul pe nesimțite, revenind la pasul uniform, după cum erau și îndemnurile celui ce le înțelegea graiul și le știa puterile. Alături pe drum, cînd pe dreapta, cînd pe stînga, umbra lor ca alți cai imaginari se înhăma și ea în umbre de hamuri și, bătute de umbra biciului, ne întovărășea pretutindeni. Deasupra cîmpului ... aceasta ce călăuzea întîiul drum al corăbierilor. O ! Eterne naufragii, cum le prefaceți voi toate și cum vă bateți joc de tot ce durăm noi pe pămînt și pe ape. Cum încremeniți voi lucrul ce-a fost mișcător și dezrobiți ce-a fost clădit ...

 

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)

... însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește     Din viață-i să-mi dea viață. Lucrînd, și zi, și noapte, și vara pe greu soare, Și fără foc pe iarnă cînd firea toată moare,     Cînd toată firea-ngheață, Ea n-avea altă grijă decît să mă ferească De tot ce doare-n viață, să poată să mă crească,     Să poată ... vorbire,     Văzîndu-m-a păși. Cum a putut, săraca, m-a dat apoi la carte. O ! cîtă bucurie avea cînd, de departe,     Vedea că viu acasă Cu cămăsuța albă, cu căciulița neagră, Cu carte-n subțioară !... avea ea lumea-ntreagă Cînd mă vedea la masă. Apoi mai trecu timpul și mă făcui mai mare. O ! cîtă bucurie și cît lucram de tare     Ca să produc ceva ... cît și patru, și făr-a face gură : Și cînd veneam din muncă, găseam în bătătură     Pe îngerașul meu ! Oh ! ce plăcere, Doamne! cînd într-o zi mi-arată Că am plecat pe drumul de a mă face tată !     Mărite Dumnezeu ! Eu mă topeam cu ziua de multă nerăbdare. Gîndeam ca ce dulcețuri să-i dau ...

 

Gheorghe Asachi - Jijia

... mărirea sa.     Nime din alți muritori     Nu putu la noi să vie ;     Le era crim fiorătoriu     A calca în săhăstrie ;     Moartea îl amenința     Pe-un bărbat ce cuteza.     Atunci, de la răsărit,     Păgîni, barbari, cu cruzime,     În Moldova a venit,     În atîta, zău, cîtime,     Că mai lesne ... ni era     Frunzele a număra.     De cuțitul stîrpitoriu     Zăcea-n țară stoluri crunte,     Numai omul fugătoriu     Adăpost afla la munte ;     Jurămîntul nu ierta.     Pe cînd noaptea ni rugam,     Lîngă-altare poșternute,     Tremurînde ascultam     Cum vineau stoluri temute,     De cai tropot sunător,     Freamăt dînd înfiorători.     Ca porumbul spăimîntat,     Cînd de uliul se vînează,     Sub aripi, spre-a fi scapat,     Ale mamei tupilează,     Așe toate ni-am văzut     În genunchi, sub crucei scut ... care pănă-n fund     Numai razele pătrund     Acolo, lîng-un altar,     Sub o boltă cristalină,     Ni păstrează vie-un har,     Pănă-n ziua cea senină     Cînd credința va afla     În județ cununa sa.     Crivățul a spulberat     Ca p-arină din cîmpie ;     Nici o urmă de-a lor ... ai auzit     Cest uric plin de minune,     Fie-n cuget tipărit     Și la tot nepotul spune :     Pentru patrie și zeu     Să prosfoare traiul seu !â€�     

 

Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...

... și s-o catalogheze, ci numai acei ce-au scris și au trudit versul ca și el. Recitindu-le, aud și revăd iarna aceea cumplită, cînd crivățul, ca un alt Traian pe vremea năvălirilor, ridica grăbit zidurile lui de zăpadă de-a lungul Dobrogei, ca de frica cine știe cărei năvăliri ce sta să vină ... depărtat ca o insulă feerică luată de valuri. Sosesc corăbiile, Vino, Să le vedem cum intră-n port, șoptea fantasticul meu tovarăș, și ca și cînd am fi așteptat pe cineva, pe cine știe ce princesă îndepărtată ori cine știe ce daruri trimise de vreun nabab din Orient, alergam spre port, să vedem sosirea corăbiilor. Și vasele ... amintire moare, or-că s-a dus departe, Și-anume-n clipa aceea nu ști ce amintire, Căci nu le mai ții minte cînd ești de moarte-aproape Și totuși simt în mine cum se închid pleoape ! Așa trăiam pe atunci, și cînd tăcea marea cu glasurile ei, atunci ne vorbeau ruinele de care e plină Constanța. Ca niște pelerini ne strecuram în templul lui Poseidon, prin gangurile ... și de cîte alte lucruri ce nu mai sînt. Pe

 

Nicolae Filimon - O cantatriță de uliță

... este un instrument prea puțin comod pentru o femeie. Aceste frumoase copile, cum intrară în sala de mîncare, își luară scaunele lor lîngă o masă pe care așezară caietele de note. Dar pe cînd ele se preparau să înceapă a suna din acele instrumente araldice ori de vînătoare, eu mi-astupai urechile ca să nu-mi atace ... Euterpe iar nu o sărmană creatură ce cînta ca să poată viețui. De la prima vedere, Iulia produse în mine o vie impresiune; de aceea, pe timpul cînd ea să ocupa cîntînd, eu o contemplam întocmai ca pe o madonă de Rafael; iar cînd ieșea din sală, ochii mei plini de ardoare o urma pînă dispărea. Repertoriul ei, deși era oarecum întins, însă Assisa al piè d'un salice ... amanți oare nu pierd stări întregi, numai ca să placă unor aventuriere! De ce eu să nu fac un mic sacrificiu pentru o femeie onestă, pe care o iubesc? Dar tocmai pe cînd filosofam astfel, simții o aură dulce că lovește ușor fruntea mea; astea erau gemetele Iuliei ce sta la spatele mele cu talerul în mînă; scosei ... de credit la bancherii Italiii, ce aș fi devenit oare dacă din fatalitate bănișorii mei s-ar fi strămutat în pungile acelor onești pungași? Dar, ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele

... în suspine Durerea ce se naște în sufletu-i duios, Și plîngerile sale d-amărăciune pline Răsună dureros: ‑ “Sub mirtii ce se-nclină pe tempiul Cythereei, Eu, Hero, preoteasa și favorita zeii, Cînd soarele dispare în aburi de rubin. Pe harpa-mi de ivoriu cîntam un imn divin; Văzui trecînd la templu Leandru-ntîia oare, El îmi păru mai dulce decît frumosul soare, D-o ... prin nopți Suavele acorduri, ce două lire june Pe boarea dulce-a serii făceau ca să răsune. Iar tu, o, muma Herii, plîngi pe copila ta! Cosițele-i bălaie nu vei mai răsfăța! Zei cruzi, oh! de la Hero, ce în durere geme, Primiți drept sacrifice profundele blasfeme! Voi ... n valuri, și soarele răsăre P-albastrul ei mormînt. Așa lăsa să cînte în vaga suvenire Conrad, în Helesponte, poetica-i gîndire. Acolo fuse Troada, pe unde-au strălucit Eroii ce poetul Omer a nemurit. Aceste-antice locuri, aceste mari ruine, D-ursita omenească vorbesc cu mult mai bine ... între semeni: popoarele nebune, Luptînd ca să împace fatal-ambițiune A celor ce-i guvernă, crezînd că se muncesc Să aibă-o libertate, pe cînd ei se robesc, Crezînd să dobîndească un nume, ficțiune! Și cării zic putere, mărire, națiune! Ei uită că s-arată un timp

 

Mihai Eminescu - Scrisoarea II

... formă nouă limba veche și-nțeleaptă? Acea tainică simțire, care doarme-n a mea harfă, În cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă, Cînd cu sete cauț forma ce să poată să te-ncapă, Să le scriu, cum cere lumea, vro istorie pe apă? Însa tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte ... Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Pînă cînd din școala toată o ruină a rămas. Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune Și-n a lucrurilor peteci căutînd înțelepciune? Cu murmurele ... lor blînde, un izvor de horum - harum Cîștigînd cu clipoceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adîncă ne-nvîrteau al minții scripet, Legănînd cînd o planetă, cînd pe-un rege din Egipet. Parcă-l văd pe ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>