Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SUNAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 541 pentru SUNAT.
Vasile Alecsandri - Sună pietricica-n vale
Vasile Alecsandri - Sună pietricica-n vale Frunză verde de alună, Sună, sună și răsună, Sună pietricica-n vale, Răsturnându-se pe cale, Mândra mea plânge cu jale. Frunză verde de sulfină, Plânge mândra și suspină, Că pe deal, pe colnicele Și-a pierdut sărmana lele Dragostele tinerele. Frunză verde de alună, Duce-se lelea nebună Blestemând iarba și pirul Și căutând-o cu firul Să-și găsească trandafirul. Frunză verde de susai, Leleo, nu mai zice vai, Din ochi lacrimi nu mai stoarce, Că ce zboară nu se-ntoarce, Firul rupt nu se mai
Ion Creangă - Satirice Satirice (Versuri inedite) de Ion Creangă Informații despre această ediție Azi am bani, azi am parale, Azi de lume joc îmi bat, În Cazin și-n tribunale Sunt primit și-mbrățoșat. Sună, sună, pungă sună Că toți joacă pe a ta strună. Onorabili și cochete, Și voi bravi judecători, Eu cunosc a voastră sete: Credeți toți în bănișori. Sună, sună, pungă sună Legea rea tu o faci bună. Să am rang sau boerie Astea lucruri sunt prea mici, Știu armeni și greci o mie, Boeriți pe irmilici. Sună, sună, pungă sună Legea rea tu o faci bună. Fără nici o-nvățătură Eu trec astăzi de n-vățat, Toți se uită-n a mea gură Când punguța mi-a sunat, Banul la toți face nume, Banul te rădică-n lume. Sună, sună, pungă sună Legea rea tu o faci bună. Astăzi curtea mă poftește Post sau slujbă ca să-mi dea, Știți de ce mă măgulește? Căci mi-e pungulița grea. Sună, sună, pungă sună Căci toți joacă pe a ta
Alexei Mateevici - Cântecul clopotului
Alexei Mateevici - Cântecul clopotului Cântecul clopotului de Alexei Mateevici O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune... În zile mari de sărbătoare, La răsărit ș-apus de soare, Tu chemi stăpâni și muncitori Ai lui Hristos închinători. Chemarea-ți porți prin munți și văi: Și vin închinătorii tăi. În cer ajunge-a ta sunare, Cu dânsa și a lor cântare, Un cântec sfânt, frumos nespus, Se suie, ca tămâia,-n sus, Ducându-se în cer... Ce dor nu duce, Ce poate inima s-apuce? Și jalea inimii zdrobite, De toți pe lume părăsite, Și bucuria mulțumirii, Și arzătoarele dorințe De mântuire, pocăință... Un cântec sfânt, frumos nespus, Le suie toate-acestea-n sus, Și când arama-n ceruri sună... A noastră inimă răsună... O, clopote! Frumos mai suni, Când credincioșii îi aduni La locul sfânt de rugăciune, În cer cântarea să le sune... O, sună dar prin munți și văi, Să vie-nchinătorii tăi. Iunie
Ion Luca Caragiale - 25 de minute...
... urcat și se arată plini de veselie la fereastra vagonului. Directorul se hotărește în sfârșit, după stăruința șefului gării, să permită a se suna al treilea. Trenul se pune în mișcare. Urale și muzică. Bărbații fac semne de adio cu pălă- riile, damele bezele călduroase; directorul se șterge de ...
Ștefan Octavian Iosif - Surugiul
... de-oprim, Însă n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca dânsul! Și de câte ori revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci ...
Dimitrie Anghel - Garda imperială
Dimitrie Anghel - Garda imperială Garda imperială de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 9 oct. 1910, p. 134—136 Se face un amurg de toamnă într-un codru bătrîn de stejari, prin care trece un rădvan în clinchete vesele de zurgălăi. În el suntem noi, micuți cum eram atunci, cu tata și mama. Frunzarele veștede sună împrăștiindu-și ghinda pe drumuri, iar în fund, departe, printre trunchiurile negre, soarele a coborît și a stat neclintit, ca o candelă între colonadele unui templu. Zurgălăii sună încet și, de o parte și de alta a drumului, fructul roș al măcieșilor împrăștie pretutindeni pete de sînge. Feregele uscate și-au plecat dantelatele frunze și pe lîngă trunchiuri, pe covoarele catifelate de mușchi, bureții albi se înșiruiesc, ori se adună în pîlcuri, adumbrind parcă o lume minusculă sub umbreluțele lor. Fața mamei e coperită cu un văl cenușiu, prin care i se văd ochii blajini, ca după pînză de păianjen. Mîna ei mînușată se întinde la răstimpuri ca să ne așeze o șuviță, ori să ne învelească cînd bate vîntul. Tata pare adîncit în gînduri, și noi stăm cuminți și tăcuți, cu micile noastre suflete călătoare ...
... a 'ndura Dumnezeu, Ca să 'ți mântui neamul tău! Tu te 'nalță din mormânt, Să te aud din corn sunând Și Moldova adunând. De-i suna din corn odată, Ai s'aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Îți vin codri 'n ajutor, De-i suna
... a-ndura Dumnezeu Ca să-ți mântui neamul tău! Tu te-nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând! De-i suna din corn o dată Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori  Îți vin codrii-n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară, Din hotară în hotară  Îndrăgi-i-ar ciorile Și spânzurătorile! ( Convorbiri Literare, XVII, 4 ...
Mihai Eminescu - Mii de stele...dulce sară
Mihai Eminescu - Mii de stele...dulce sară Mii de stele...dulce sară de Mihai Eminescu Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domnița cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint Și presun pân în pământ, Ea își caută de cale, Merge-n vale, merge-n vale. Îndărătu-i din pădure Se - nalță , cu ziduri sure Și cu nalte porți, cetatea Stăpânind singurătatea, Iar ea-și caută de cale, Vine-n vale, vine-n vale. Iar când ochii și-i ridică Se trezește singurică, La mijloc de codru des Unde crengile se țes Și prin mrejele de frunze Cearcă lună să pătrunză, Iar un tei cu umbra roată Și cu frunza scuturată Pleacă ramuri pe-un isvor Care sună - ncetișor Și prin sunet blând de ape Parcă vine mai aproape Glas de corn din depărtare Tot mai tare și mai tare. O auzi sunând Din cărare corn, Înspre tine blând Eu să mă întorn. Și când ochii - a ridicat Ea zărește un băiat Ce s- ...
... de-oprim, Însă n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca dânsul! Și de câte ori revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci ...
Mihai Eminescu - Mușatin și codrul
Mihai Eminescu - Muşatin şi codrul Mușatin și codrul de Mihai Eminescu Saracă Țară-de-Sus, Toată faima ți s-a dus! Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau Și cetăți se risipeau Numai codrii tăi creșteau. Verde-i umbra nepătrunsă Unde-o lume e ascunsă Și în umbra cea de veci Curgu-mi râurile reci Limpegioare, rotitoare, Având glasuri de izvoare. Bistrița în stânci se zbate Prin păduri întunecate Și mereu se adâncește Unde apa-abia clipește, Și deodată vede că Apa i se-mpiedică Și de stânci i se iezește; Ea s-adună și tot crește, Se iezește-n mândru lac Ale cărui ape tac, Iar copacii umbră-i fac, Pe deasupra frunza deasă În adânc apa veghează Iar stejari din mal în mal Pe deasupră-i se prăval, Vârfuri sprijin deolaltă Și îmi fac o boltă naltă, De vârfuri ei se-mpletesc Și în umbră stăpânesc Și în vecinică răcoare Undele-s scânteietoare. Dintr-un mal la celălalt A căzut un trunchi înalt, Mi-a căzut de-a curmezișul, De îi spânzură frunzișul, Punte lungă de- ...