Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SUFLARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 238 pentru SUFLARE.
... Gelu Vlaşin - Ultima suflare Ultima suflare de Gelu Vlașin sunt ceea ce crezi că nu e sunt valul care te ia și care te izbește care-ți aduce pustiul la picioare ...
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... ce nu se gândea? Licurea acuma mereu de trufie Și de bucurie; N-apucă să zică fatalul său da , Și-ncepu să sară sub iutea suflare, Ce în șuierare Drept între surcele flacăra-l mâna. S-aprinser-acestea, ș-apoi lemnăria Luă foc întreagă, vâlvoarea se-ncinde, În aer se nalță ... meșter, care, spăimântat, A fost și tulit-o din somn deșteptat, Arseră și ele Cu lemn și cu piele, Devenind cenușă fără de suflare. Iată-vă exemplu, și dați ascultare Voi, care suflați certele civili, Foi să nu mai fiți. Și voi, june inimi, organe docile, Care drept cărbune ...
Alexandru Macedonski - La harpă
... multiple sunt coarde inspirate Ce fac ca să tresară la tonuri cadențate Chiar firele de iarbă din văile adânci!... Accente, cari noaptea, trecând ca o suflare Produc acel lung freamăt vuind din depărtare Prin scorburile sumbre căscate printre stânci! VIII O! Sunete sublime, pătrundeți pân' la mine, Șoptiți-mi fericirea din ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie
... tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri, Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare Ce-mprăștie prin aer parfum de trandafiri; Musset a cugetat-o, dar el n-a scris-o. Oare Voi-va astăzi ... le, căci poate, Norocul să se schimbe precum se schimbă toate!" Dar Rolla să-și golească paharu-nveninat, Să-și dea a lui suflare cu ziua ce se-ngână, Și înger, ca și demon, prin nume să rămână! Sublim poet, ca mine tu n-ai trăit în lume, Să ...
Alphonse de Lamartine - Crucelița soției mele
... Lamartine Traducere de Constantin Stamati O, cruceliță sântă! eu plângând te-am luat De pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare; Simbol dumnezeirei, de ea mie lăsat, Să-mi fie mângâietoare. Cu câte fierbinți lacrimi te spăl, o, cruceliță, De când mi te-au dat mie ...
Alphonse de Lamartine - Suvenirul
... ngeresc Și-n ceruri încă tot te urmară: Din viață ochii-ți ce încetară De nemurire raze lucesc! Zefirul dulce cu-a sa suflare Încă îți suflă păru-undoios, Ce-n trăsuri negre de ebanos Recade-n sânu-ți fără-ncetare. Umbra acestui văl mincinos Și mai mult chipul ... zefirul, cu-a sa mișcare, Din flori mă-mbată cu-al lor miros, Atuncea pieptu-mi neputincios Răsuflă însăși a ta suflare. Când trist, în taină, la altar merg Să rog Ființa mângâietoare, Atuncea lacrimile-arzătoare Mâinile tale simt că le șterg! Când dorm, tu-n umbră ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... cer p-ăl de suspină Chemă pe a mea maică. Zîmbind, p-a mele brațe s-opri a ei suflare, Și, dîndu-mi, prin cătare-i, o binecuvîntare, Se duse l-al meu taică. Cînd am băgat-o-n groapa de brațul meu săpată Ș ... niciodată, în sînta-i veselie, Nu are strămutare, mai mare bucurie De ceea ce-am simțit ! Eu îi ziceam adesea, sorbind a ei suflare : — «Vezi lumea asta, dragă? oricît e ea de mare, De noi este străină ; Pe nimeni nu îl doare, și nimănui, nu-i pasă ...
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... Lamartine Traducere de Constantin Stamati O, cruceliță sântă! eu plângând te-am luat De pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare; Simbol dumnezeirei, de ea mie lăsat, Să-mi fie mângâietoare. Cu câte fierbinți lacrimi te spăl, o, cruceliță, De când mi te-au dat mie ...
Constantin Stamati - Zburătorul la zăbrea
... vor să-i știe. Eu nu port nici cârjă, nici ostășești straie, Nici am plete negre, nici am barbă albă, Și a mea suflare atâta-i de slabă, Încât nici o iarbă nu poate să-ndoaie. Decât la prunci visul sunt mai ușor încă, Sunt fiu primăverii, și sunt ... când are să-ți fie, Sau de-a ta ursită de-a fi rea sau bună. Dar a mea suflare geaba aburește Stecla la fereastră, căci tu prepui poate Că-s flăcău ce umblu să te-amăgesc noapte, Iar nu zburătorul ce se tânguiește... Așa ...
Dimitrie Anghel - Reveria unei statui
... același cîntec, și auzul i se înfioară ascultînd : Hai, frați, hai, frați, La năvală dați, Țara v-apărați. Dar pînă să prindă bine cuvîntul, o suflare de vînt venind a împrăștiat din nou tot norodul acela adunat, a golit piața ca prin farmec... Îndărătul lui un ceas ...
George Coșbuc - Golia ticălosul
George Coşbuc - Golia ticălosul Golia ticălosul de George Coșbuc Publicată în Sămănătorul , 1902, nr. 16 (17 mart.) La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții Prin vale să-și reverse din lături călăreții Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor. Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul O lamur-a Moldovei prin sutele de ani! Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții, Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani. O clipă stete vodă cu inima trăsnită. Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită, Pe Golia arătându-l cu pumnii, cu-amândoi: Oșteni ai țării mele! priviți-l cum se duce, El vinde sfânta țară și vinde sfânta cruce, Mă vinde, ticălosul, pe mine și pe voi! Cumplit se-ntoarse vodă cu-ntreaga sa mânie Spre partea de-unde Golia venea cu dușmănie Spre frații săi, în fruntea grozavilor spahii. Să dați fără de milă, că-i inimă de ...