Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru RUFĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentru RUFĂ.
Mihai Eminescu - La curtea cuconului Vasile Creangă
... albă ca omătul, iară mânecele totdeauna suflecate trădau niște brațe de alabastru. Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel umbla. Bietul Porfire Rufă afirma adevărul. Este caracteristic pentru gineri că mai toți samănă cu ai regelui Lear. Și Dumnezeu îl știe că el nu era omul care să ... c-o turcoaică cu ciubucu-n gură. ― Ș-apoi am mai auzit că nu mai trăiești sub un acoperemânt cu dânșii. ― Nu, zise Rufă, luând din chiseaua cu dulceți pe care-[o] adusese pe o tabla frumoasă Maria, știi casa cea veche din vie, vere, unde în urmă nu ... rele. ― Apoi, Mario, să trăiești, fata mea, ș-apoi, zi tot frumoasă rămâi de când te știu, pui de pasere ce ești, se-ndreptă Rufă către țigancă, vine vara, vine iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara, și Maria tot aceea ― ian* spune-mi tu, prin ce farmece rămâi ...
Ștefan Octavian Iosif - Ce tristă mi-e inima...
Ştefan Octavian Iosif - Ce tristă mi-e inima... Ce tristă mi-e inima... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 19 februarie 1895 Ce tristă mi-e inima, tristă ! E-n mai și e cald și-i lumină. În deal, lîngă teiul de strajă, Stau dus pe reduta-n ruină. Alunecă gîrla-ntre sălcii; În luntre-un copil de pescar Tot plescăie undița-n apă Și fluieră micul ștrengar. În mii de culori mi s-arată Podoabele mîndrei naturi: Grădine, și chioșcuri, și oameni, Și vite, și lunci, și păduri. Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare... Pe lîngă gheretă se plimbă, În turnul castelului sur, Străjeru-n tunica lui roșe; El face la stînga-mprejur. Cu flinta la soare se joacă Și-i fulgeră-n mîini acea flintă; Salută, o pune la umăr... Aș vrea să mă ieie la
Gelu Vlaşin - 13:08 â†�â†� 11:43 13:08 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 13:27 →→ te-am visat în grădină regina nopții printre stânjenei și trandafirii pitici cum stăteai cu rădăcinile înfipte-n cimentul trotuarului crăpat peste care mișunau furnicile roșii de supărare te-am visat surâzând unui trântor întins la bronzatul dintâi când nici soarele crud n-are dinți ca să-ți muște obrazul mai alb decăt laptele te-am visat lângă fântâna din curte cum spălai rufele nu știu cărui amant povestindu-mi despre cum e să fii jumătatea nuștiucui când o lume întreagă-ți vorbea (despre cum e să porți
Gelu Vlașin - Building systems
Gelu Vlaşin - Building systems Building systems de Gelu Vlașin mi-ai înșirat anii pe sfoara ta cu rufe murdare pentru publicul care oricum nu te mai vrea ți-ai bătut prea devreme șampania pe o saltea cu fursecuri descompuse în silabe și finalul insipid ți-ai transformat fluturele în vierme ca să nu mai poți zbura ești prea profund și scara lui iacob prea mare pentru tine
George Topîrceanu - Zi de vară
George Topîrceanu - Zi de vară Zi de vară de George Topîrceanu Liniște. Căldură. Soare. Sălciile plângătoare Stau în aer, dormitând. Un vițel în râu s-adapă Și-o femeie, lângă apă, Spală rufele, cântând. Și din vale abia vine Murmur slab, ca de albine, Somnoros și uniform: Râul, strălucind în soare, Ceartă sălciile, care Toată ziulica dorm. Sub o salcie bătrână Și cu-o carte groasă-n mână Care-mi ține de urât, M-am culcat în fân pe spate, , — Somnul lin, pe nechemate, A venit numaidecât. Cântec, murmur, adiere De zefir în frunze piere Și rămâne doar un glas Care umple valea-ngustă. ............ Ia te uită, o lăcustă Mi-a sărit tocmai pe
Heinrich Heine - Ce tristă mi-e inima...
Heinrich Heine - Ce tristă mi-e inima... Ce tristă mi-e inima... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 19 februarie 1895 Ce tristă mi-e inima, tristă ! E-n mai și e cald și-i lumină. În deal, lîngă teiul de strajă, Stau dus pe reduta-n ruină. Alunecă gîrla-ntre sălcii; În luntre-un copil de pescar Tot plescăie undița-n apă Și fluieră micul ștrengar. În mii de culori mi s-arată Podoabele mîndrei naturi: Grădine, și chioșcuri, și oameni, Și vite, și lunci, și păduri. Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare... Pe lîngă gheretă se plimbă, În turnul castelului sur, Străjeru-n tunica lui roșe; El face la stînga-mprejur. Cu flinta la soare se joacă Și-i fulgeră-n mîini acea flintă; Salută, o pune la umăr... Aș vrea să mă ieie la
Ion Creangă - Acul şi barosul Acul și barosul de Ion Creangă Povestire publicată prima oară în Învățătorul copiilor... , ed. a III-a, Iași, 1874 Acul: — Moșule, de ce ești zurbagiu? Te sfădești necontenit cu soră-ta nicovala, țipați și faceți larmă, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, și nime nu-mi aude gura. — Iaca, mă!... da de unde-ai ieșit, Pâcală? — De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun că nu faci bine ceea ce faci. — Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie să știi că din sfădălia noastră ai ieșit; ș-apoi tu ni cauți pricină? — Mă rog, iertați-mă! că dacă n-ar fi fost focul, foile, pleafura și omul care să vă facă să vă deie nume, ați fi rămas mult și bine în fundul pământului, ruginite ca vai de voi. — Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? — Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd. — Vorba ceea, soro: "Șede hârbu-n cale și râde de oale". Măi pușchiule! ...
... mult mai ușor și în timp mult mai scurt. — Bre! multe mai auzi! — Mai așteaptă, că n-am sfârșit încă. Din cămeșă sau rufă, peste câtva timp ai să te faci tearfă, din care se face scamă pentru bolnavii din spitale și pentru soldații răniți în bătălie. Apoi te ...
Ion Luca Caragiale - Gogoşi Gogoși de Ion Luca Caragiale Gogoși I Iată un adevăr, care poate să treacă de pe acum între proverbe: Senatul fără d. Deșliu e ca nunta fără lăutari. O sumă de cocoane fac politică în grădina Episcopiei. Una dintre ele, cocoana Tarsița, este muma unui ofițer de călărași. - Tare trebue să fii mâhnită, cocoană Tarsițo, cu bătaia asta ! - Dar pentru ce ?... întreabă cocoana Tarsița. - Pentru flăcăul d-tale... Doamne-ferește de vreo primejdie ! - Ași, n'am habar. Nu știi că băiatul meu este asigurat la Dacia ? Numai mă tem să nu-i răpuie calul, că ține băiatul mult la el. - Apoi atunci, soro, pentru ce nu și-a asigurat și calul ?. Gogoși II Domnul X... este republican în toată puterea cuvântului, dar nu mai puțin și cocoana dumisale împărtășește cu prisos aceste salutare principii. În zilele trecute, după votarea decorației României, domnul X... vorbea cu cocoana politică. - Dragă (zise dumneaei) vezi de ia și d-ta o decorație. Crez că ai drept. Nu ești și d-ta patriot ? - Nu mă pot pune, soro, în contrazicere cu principiile mele republicane. Dupe ce am combătut toată vieața decorațiile, ce aș semăna să ies cu decorația ...
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului
Ion Luca Caragiale - Norocul culegătorului Norocul culegătorului de Ion Luca Caragiale A fost odată un băiat sărman: și făcându-i-se Maichii Precistei milă de el, s-a prefăcut călugăriță și i-a ieșit înainte când bătea el hoinar drumurile. "Mă băiețele, ce tot umblu tu, de colo până colo, fără rost? Uite, o să vie iarna; tu n-ai părinți, adapost n-ai, haine nu, n-ai de nici unele. Vrei tu să te procopsești? - Vreau, sărut mâna, maică... - Atunci...vino cu mine". Și a plecat băiatul dupa maica starița. Ea l-a dus la o tipografie și l-a băgat ucenic; i-a dat ceva mărunțele pentru covrigi, l-a blagoslovit și s-a dus. A început atunci pentru băiatul sărac frecușul jugului vieții: vânzarea puterilor de azi pe o bucățica de pâine pentru mâine, de mâine pentru poimâine, ș-așa tot mereu, muncă zdrobitoare câtu-i ziulica de lucru, de sărbătoare, ba și de duminică până-n amiezi! asprimea celor mari; ușoare greșeli plătite cu vorbe și lovituri prea grele, și silință niciodată răsplătită cu o ...
Ion Luca Caragiale - Termitele...
... geamantanului înăuntru, unde au ros tot; așa că a doua zi nu s'a mai găsit petec de haină ori de rufă neciuruit. Iar hârtiile și planurile bietului inginer, și cerusele cu plumb cu tot, toate dispăruseră fără urmă. Vai de orașul, în care au apucat să ...