Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU NUMAI
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1431 pentru NU NUMAI.
Matilda Cugler-Poni - Numai o clipă
... Matilda Cugler-Poni - Numai o clipă Numai o clipă de Matilda Cugler-Poni Când ai pierdut în astă lume Orice speranță, orice dor, Când știi ce grabnic trece iarăși Tot ce-ai ... De la o floare ce-a-nflorit. De ea te bucuri cât trăiește Și n-o mai plângi, de-a veștejit. Nu ceri credință neschimbată... Nu ceri amor pân'la mormânt, Căci știi, că raiul se coboară Numai
Mihai Eminescu - Patria vieții e numai prezentul
... Mihai Eminescu - Patria vieţii e numai prezentul Patria vieții e numai prezentul de Mihai Eminescu Patria vieții e numai prezentul. Clipa de față numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. Â Iară trecutul Și viitorul numai o gândire-s. În van împingeți ce vi-i dinainte, În van doriți acelea ce-or veni. Întoarceți-vă-n voi și veți cunoaște Că ... lume, toate-s în prezent. Tot ce au fost și tot ce-a fi vreodată Au fost, va fi numai pentru că e. Nu știi că atingând pe-un singur om I-atingi pe toți? Mulțimea e părere. Spune la mii de inși aceeași vorbă Și-n mii ea ...
... George Coşbuc - Numai una! Numai una! de George Coșbuc Pe umeri pletele-i curg râu Mlădie, ca un spic de grâu, Cu șorțul negru prins în brâu, O pierd din ... Dar las să-mi fac! Cu traiul eu am să mă-mpac Și eu am să trăiesc sărac, Muncind bătut de rele! La frați eu nu cer ajutor, Că n-am ajuns la mila lor Și fac ce vreau! Și n-am să mor De grija sorții mele! Mă-ngroapă frații ... drag să-i fiu? Să pot ce nu se poate? Dar cu pământul ce să faci? Și ce folos de boi și vaci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăsnet toate! Ori este om, de sila cui Să-mi placă tot ce-i place lui! Așa om nici ...
Grigore Alexandrescu - Nu, a ta moarte
... Grigore Alexandrescu - Nu, a ta moarte Nu, a ta moarte de Grigore Alexandrescu Nu, a ta moarte nu-mi folosește; Nu astă jertfă eu n-am dorit; Dă-mi numai pacea care-mi lipsește, Pacea adâncă ce mi-ai răpit. Ia-mi suferințe aspre, turbate, De adânci chinuri veșnic izvor, Zile amare, nopți tulburate, Pline ... ce m-amăgi. Sub astă mască văz bucurie, Văz mulțumirea-ți să pătimesc, Și orice-ai zice, vei ca-n vecie Ceas de odihnă să nu găsesc. Cunosc prea bine a mea greșeală, Dar cunoștința nu m-a-ndreptat, Căci a mea soartă, tristă, fatală, Zâmbirii tale pradă m-a dat. Astfel în crânguri o ... că zvâcnește, Focul din sânu-ți arde în ea. Fierul cel roșu, care-l apasă Mâna cruzimii pe-un osândit, Mai adânci urme nici el nu lasă, Decât minutul acel dorit. A mea durere trecut nu are; Ea nici va crește, nici va scădea; Și fericita, dulce uitare Ce crezi că cearcă inima mea E c-acea tristă, vie tăcere, Care
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... le amesteca cu pământul, de nu se mai alegea nici praful de dânsele; ba uneori porumbul se tăciuna, ba lăcuste, ba potop, ba toate relele numai pe capul lui cădea. Sătenii, megiașii lui, puseră mâna cu toții de mai multe ori să-i dea câte vrun ajutor, să-i facă câte ... să fie tată, vorba că trebuie să aibă ce pune în locul Sărăciei, îi mută gândul. El voia să gonească Sărăcia din casa lui, căci nu putea mistui înfruntarea ce i-o făcuse ea, și apoi nu se îndura să-și lase odrasla pe mâinile cele blestemate ale Sărăciei. Din nou se puse pe muncă, muncă jidovească, se zvârlea omul și în ... Doamne ajută, să facă și el o cumetrie. Dară cu ce? Sta bietul om cu mâinile încrucișate, se uita în cer și în pământ și nu știa la cine să caște gura. Și de felul lui fiind om cinstit, nu voia să amăgească pe nimeni cu minciuna. El știa una și bună: când o zice da, să fie da; când o zice nu, apoi nu. El cunoștea de mult pe un cioban chiabur. Dară
Veronica Micle - Nu ești tu...
... Veronica Micle - Nu eşti tu... Nu ești tu... de Veronica Micle Lui X Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire; Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit, Ai fost numai întruparea unei clipe ce`n neștire Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit. Și dacă a fost durere și dacă mai ...
... Mihai Eminescu - Nu e steluţă Nu e steluță de Mihai Eminescu Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu
Mihai Eminescu - Nu mă-nțelegi
... Mihai Eminescu - Nu mă-nţelegi Nu mă-nțelegi de Mihai Eminescu În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări ... nțeleg. Să treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea  frumoasă între oameni, Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zeie, Să fii  ... azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voi fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au nu știi tu ce suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar ... paserile mării. Și ce rămâne-n urmă în noi decât obscura Și oarba suferință ce bântuie natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitării s-alung pe-o clipă somnul, Pe schelea lumii noastre urâte și-ntr-un chip, Cu vorbe-mpestrițate, zidite din nisip ...
Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi
... Mihai Eminescu - Nu mă înţelegi Nu mă-nțelegi de Mihai Eminescu În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări ... nțeleg. Să treacă înflorirea de-un vânt al recii ierne, Să-nceți a fi icoana iubirii cei eterne, Cu marmura cea albă să nu te mai asameni, Să fii ca toată lumea  frumoasă între oameni, Să-ncete-acea simțire ce te-au făcut o zeie, Să fii  ... azi ți-l dă sfiala pierdutei mele vieți? Voi fi supus duioasei, nemaisimțitei munci, C-o oaste de imagini să te iubesc ș-atunci? Au nu știi tu ce suntem? Copii nimicniciei, Nefericiri zvârlite în brazdele veciei, Ca repedea rotire a undelor albastre Gândirea noastră spuma zădărniciei noastre, Iar ... paserile mării. Și ce rămâne-n urmă în noi decât obscura Și oarba suferință ce bântuie natura? Și azi când am puterea ce-o are numai Domnul, Din haosul uitării s-alung pe-o clipă somnul, Pe schelea lumii noastre urâte și-ntr-un chip, Cu vorbe-mpestrițate, zidite din nisip ...
Anton Holban - O moarte care nu dovedește nimic
... în veșnică încântare. Sunt aproape complect fericit. Toate nemulțumirile de odinioară au dispărut, poate pentru că am exagerat crezându-mă iremediabil bolnav, indiferent de motive. Numai o singură nemulțumire. Am lăsat acasă o fată care mă iubește. Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată și mi-ar îngreuia mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau de bani. Am simțit-o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată. Doamne, fă să-mi recapăt libertatea... Cum, nu ai putea pricepe decât Tu, cu priceperea Ta savantă. Eu nu sunt în stare de nici o hotărâre." Cum au trecut trei zile, și cum n-am primit scrisoare de la Irina, după obicei, am telegrafiat ... se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau, și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor — nu ...
Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!
... Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă! Când stăpânul nu-i acasă! de Emil Gârleanu În odaie, liniște. Liniște și-un miros! Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval ... de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul. Să-nchidă ochii. I-a ... poliță. Și-odată la cașcaval, lasă, n-are el nevoie să-l învețe alții ce să facă cu dânsul. Dar motanul? E-hei! la dânsul nu se prea gândise. Și, Doamne, mulți fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu. Orișicum, să mai aștepte puțin, să vadă, nu se mișcă nimeni, nu-l pândește cineva? Cum să nu-l pândească! Dar de când așteaptă motanul prilejul să puie laba pe bietul șoricuț. Dacă ...