Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CE SE PETRECE?
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 506 pentru CE SE PETRECE?.
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... de care s-ar fi speriat și dracul. Bietul om tăcu și înghiți gălușca. Cugetul că are să fie tată, vorba că trebuie să aibă ce pune în locul Sărăciei, îi mută gândul. El voia să gonească Sărăcia din casa lui, căci nu putea mistui înfruntarea ce i-o făcuse ea, și apoi nu se îndura să-și lase odrasla pe mâinile cele blestemate ale Sărăciei. Din nou se puse pe muncă, muncă jidovească, se zvârlea omul și în dreapta și în stânga, noaptea o făcea zi, da și din mâini și din picioare, cum se zice, și folos nici cât negru subt unghie. Nevoile îl năpădea din toate părțile și el nu mai știa ce să facă. De câte ori intra în casă, de atâtea ori și sfrijita de Sărăcie îi rânjea în bătaie de joc. Într-una din zile ... ale mele. - Bine, cumetre, răspunse Neagoe, să fie precum zici tu. El era bun bucuros că-i ia beleaua din bătătură, deoarece n-avea ei ce să mănânce, dar încămite să mai dea și oii. Mocanul se duse cu oile. Omul se ...
Antim Ivireanul - Mărturisirea credinții, carea se împarte în 12 alcătuiri
... Antim Ivireanul - Mărturisirea credinţii, carea se împarte în 12 alcătuiri Mărturisirea credinții, carea se împarte în 12 alcătuiri de Antim Ivireanul Crez întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, făcătoriul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Alcătuirea aceasta ne ... Fiiul omenesc întru slava sa și toți sfinții îngeri împreună cu dânsul. Și iarăși pentru răsplătire la Ioann, cap 5 zice: Și vor eși cei ce au făcut cĂ©le bune < întru > înviiare de viață, iară cei ce au făcut rĂ©le întru înviiare de osândire. Și în Duhul Sfânt Domnul de viață făcătoriul, carele de la Tatăl purcĂ©de, cela ce cu Tatăl și cu Fiiul iaste închinat și slăvit, / carele au grăit prin proroci. Această alcătuire ne învață să crĂ©dem și în Duhul Sfânt ... învață să crĂ©dem cum că va fi cu adevărat înviiarea trupurilor omenești, după cuvântul Domnului care la Ioann, cap 5 zice: Că toți cei ce sunt în mormânturi vor auzi glasul Fiiului lui Dumnezeu și vor eși. Și viața veacului celuia ce va să fie. Amin. Aicea ne învață să crĂ©dem cum că în veacul ce
Alexei Mateevici - Ce ne trebuie nouă%3F
... Alexei Mateevici - Ce ne trebuie nouă%3F Ce ne trebuie nouă? de Alexei Mateevici Am spus de multe ori că moldovenii trebuie să se deștepte, să muncească mult la învierea lor națională, adică la trezirea poporului lor, și să lupte pentru drepturile celea, la care năzuiesc toți binevoitorii lor ... nostru din Basarabia poate să fie șters, și atunci numai noi o să fim vinovați de pierirea noastră. Este foarte firesc lucru ca cititorul să se întrebe în ce stau îndeobște acele dreptăți, la care trebuie să ne gândim întotdeauna și care ne vor scăpa de întuneric și nevoi, dacă le vom dobândi. Trebuie ... care locuiește într-o țară atât de mare, ca Rusia, trebuie să mai aibă și de sine cârmuirea (autonomia) lui, căci fiecare neam numai atunci se ocârmuiește bine, când se cârmuiește potrivit cu obiceiurile lui, potrivit cu drepturile lui naționale. Pe de altă parte, dintr-un oraș, cum este, de pildă, Petersburgul, nu se pot ocârmui bine fel de fel de neamuri, care prind bucăți de pământ din împărăție, depărtate de capitala țării (de târgul cel mai mare). Așa ... trebuie să le cătăm și noi, moldovenii. Al doilea rând de drepturi este alcătuit din drepturile numite cetățenești, vasăzică, acele drepturi, de care trebuie să ...
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său Închisul către un fluture ce intrase în castelul său de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș, Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat! Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat Din efirul luminos în acest negru lăcaș? Căci ... aripi, Du-te, zburdă în efir, sau zboară pe flori săltând, Și poate vei întâlni o maică tristă plângând, Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi. Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat ... pot a crudului temnicer. Și să mă scape de-aici, ah! lumina să mai văz, Să văd soarele frumos, să-mi văd țara ce doresc, Să văd munții, să văd câmpii și lăcașul strămoșesc, Și pe nevastă, copii la piept să îmbrățișez; Dar vai, ce ...
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său Închisul către un fluture ce intrase în castelul său de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș, Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat! Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat Din efirul luminos în acest negru lăcaș? Căci ... aripi, Du-te, zburdă în efir, sau zboară pe flori săltând, Și poate vei întâlni o maică tristă plângând, Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi. Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat ... pot a crudului temnicer. Și să mă scape de-aici, ah! lumina să mai văz, Să văd soarele frumos, să-mi văd țara ce doresc, Să văd munții, să văd câmpii și lăcașul strămoșesc, Și pe nevastă, copii la piept să îmbrățișez; Dar vai, ce ...
Ion Luca Caragiale - Situațiunea
... căldură a fost astăzi! zice Nae, ștergându-se de sudoare. - Teribilă! răspunz eu. - Dar acuma tot poți pentru ca să zici că respiri. - Se-nțelege... De unde vii? - Am fost pe la berării cu niște prietini. - Ce mai nou? - Prost, monșer... Este o criză, mă-nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă... S-a isprăvit... E ceva care poți pentru ca... - Lasă, Nae, că se mai și exagerează... - Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dv. nu știți, care, mă-nțelegi, statul cum a devenit acuma, eu ... care mă prinz cu dumneata pe ce poftești că nu poate pentru ca să fie o realitate... - Dacă e vorba de economii - zic eu - pentru ce nu desființăm armata, care?... - Ce vorbești, domnule? se poate să spui astfel de absurdități?... tocmai acuma să desființăm armata? - De ce nu? - Dumneata nu vezi cum se încurcă lucrurile în politică, care nu poți pentru ca să știi de azi pe mâine cum poate pentru ca să devie o complicațiune... Dumneata nu ... trăsura moașei pornește. - Bravo, Nae! să-ți trăiască! - Mersi, asemenea... Ei, acu nu mai am grijă... Ai la simigerie... Și mă ia la braț. - Știi ce ...
Dimitrie Anghel - A patra Parcă
... și vara ți-e mai mare dragul să privești cum amestecul acesta de alb și de verde ia cu asalt colina, voind parcă să vadă ce se petrece după creasta care mărginește cerul. Un drum alb șerpuiește însă, se ridică pieptiș, se pierde la un cot, după un pîlc de case, și se arată din nou scriindu-și vadul alb pîna la poarta "Eternității" care-și profilează turnul bisericii, înălțîndu-și crucea aurită ce adună ultimele raze ale soarelui. Dimineața e tihnit șleaul, rari drumeți trec și, în timpul acesta, Parca stă ascunsă și ea după geamurile cu perdelele ... numără avidă prapurile, face parcă în gînd socoteala pomenilor și, cu cît convoiul e mai bogat, cu atît și bucuria ei pare mai mare. Din ce în ce mai mic, convoiul descrește, o umbră trece pe fața ei cînd dispare după case, cu nerăbdare se ridică în vîrful picioarelor ca să-l vadă reapărînd, atentă își pleacă urechea să prindă și cele din urmă frînturi de sunete și, cînd convoiul ... șters dunga neagră de pe drum, atunci ca în urma unei biruințe se așază din nou între mirții ei și urmează, cu închipuirea poate, scenele ce
Emil Gârleanu - Cea dintâi durere
... sub picioarele mele. Apoi, cu cea din urmă putere, vroi să se scoale, se prăvăli pe o coastă și se răsturnă jos, trântind pe soldatul ce se plecase peste dânsul. Casca se rostogoli până lângă mine. Rănitul rămase pe pământ, zbătându-se, iar fața i se acoperi ca de un văl negru, ce se întindea cu încetul și pe jos: îi izvora sângele din cap. Toate acestea s-au petrecut cât ai clipi. Nici n-am avut vreme să ... în aceeași vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: Ce-i aici? Apoi acel al tatei, întrebând pe soldați: Ce e, ce faceți? Când mama se apropie și înțelese ce se petrecea, și când, întorcându-se, mă zări pe mine, se azvârli, cu un țipăt, să mă ieie în brațe: Pentru numele lui Dumnezeu, ce cauți tu aici? Mă ridică, apoi îmi întoarse capul cu mâna și mi-l sprijini de umărul ei. În această vreme veni și mătușa Smaranda ... de sub dărâmăturile unei bolți... Apoi o clipă de liniște, și pe urmă un suspin, un suspin lung, de ușurare, ca al unui om care se așază să se odihnească după un drum lung. Simții tremurul mamei. Tata o luă de braț: Hai, ce ...
... Bani nu mai aveau, atunci care dintre ei doi și-o fi dat părerea? au început să joace pe lucrurile din casă. Când am priceput ce se petrece în casa din față, când am înțeles de ce nu călcase piciorul tatei, o dată măcar, peste pragul portiței înflorite, și de ce dânsul se ferea, ca de o molimă, să se întâlnească cu cei doi vecini, faptul era vechi de peste șase ani. Atunci am căutat să văd lucrul mai de aproape... Cărțile se jucau numai la cuconul Gavrilaș, într-același loc, lângă fereastra a doua din partea stângă. Eu, unul, nu i-am văzut începând jocul ... de bietul vizitiu, care trecea de la un stăpân la celalt, odată cu trăsura și caii. În urmă de tot, cuconul Gavrilaș vându trăsura, nemaiavând ce mânca. Și atunci veni rândul lucrurilor. Socotelile de zi se făceau seara; cele de noapte dimineața; atunci se perindau, de la unul la altul, și lucrurile câștigate. Seara, mai cu seamă, se strângea toata mahalaua să vadă ce a pierdut unul, ...
... șargul mai răpede. — Aveți să treceți pe la moara cea de vânt, unde strigoii macină făină. Acolo nu-i loc curat. — Hai, fă ce-ți spun! Mai aveți cornul cel de luncă, hațaș de lupi, și unde se încrucișează drumurile; se zice că adeseori noaptea pe la cântători se aud bocete în pădure. — Fugi răpede!... Ion, scărpinându-se în cap, ieși gânditor. Dar pănă când să-mi puie calul la sanie, îmi luai pușca și torba lângă mine, îmi aprinsei luleaua cea de ... astăzi nunta, mâni vânatul. Cu inima strânsă mă apropiei de Elena pentru a-i zice câteva cuvinte de urare, însă numai fruntea mea se aplecă dinaintea ei, iar vorbele îmi amorțiră pe limbă. Elena atunci se uită lung la mine, parcă mi-ar fi gâcit durerea, apoi lunecând pe strălucitoarele parchete se amestecă în mulțimea ce se învârtea prin saloanele pline de lumină. Nu știu dacă în noaptea aceea am închis ochii sau nu, într-atâta îmi era capul de amețit; dar ... mâna judecătorilor. Mă uitai drept în ochii lui, însă el nu mă cunoscu, tuns și ras cum eram și îmbrăcat în haine de rând. — Se
Ion Luca Caragiale - Lache și Mache
... toate câte nimic, așa sunt adevărații enciclopediști. Lache este înalt la închipuire, Mache e adânc. Așa dânșii iau parte cu mult succes la toate discuțiile ce se ivesc la cafeneaua lor obișnuită: poezie, viitorul industriei, neajunsurile sistemei constituționale, progresele electricității, microbii, Wagner, Darwin, Panama, Julie la Belle, spiritism, fachirism, l’ExilĂ©e ... dă omului orice triumf de care el nu era sigur. Figura adresantului era radioasă, a lui Lache lugubră: pentru întâia oară de când se cunoșteau, cele două chipuri avură două deosebite feluri de expresie — și ce deosebire fatală! De aci, urmă grozavul fenomen al rupturei prieteșugului lor. În acea zi, vremea s-a stricat, cerul s-a turburat ... adreseze aceeași întrebare, la care probabil el ar fi răspuns cu aceleași amare cuvinte, când Mache, plouat ca un cotoi aventurier, intră în cafenea: nu se văzuseră de douăzeci și trei de ceasuri și trei sferturi! Aceea ce se petrecu în momentul acela între ei nu se poate scrie cu nici un fel de condei. Amândoi cu lacrimi în ochi se repeziră în brațe unul la altul cum