Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNSUȘIRE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 631 pentru ÎNSUȘIRE.

VIRTUTE

... VIRTÚTE , virtuți , s . f . 1. Însușire morală pozitivă a omului ; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic , binele ; integritate morală . 2. ( În loc . prep . ) În virtutea . . . = pe baza , în puterea , ca urmare a ...

 

VIRULENȚĂ

... VIRULÉNȚĂ , virulențe , s . f . Însușirea de a fi virulent ; însușire a microbilor patogeni de a se înmulți în țesuturile vii ale organismului , rezistând la reacțiile de apărare ale acestuia ; grad de ...

 

ÎNCERCA

ÎNCERCÁ , încérc , vb . I . Tranz . 1. A verifica un lucru spre a - i controla însușirile ; a proba . 2. A întreprinde un lucru ca exercițiu , de probă ; a face tentative de . . . 3. A fi cuprins de un sentiment , de o senzație ; ( despre sentimente , senzații etc . ) a se face simțit , a cuprinde pe

 

ÎNCRUCIȘA

ÎNCRUCIȘÁ , încrucișez , vb . I . 1. Tranz . A pune , a așeza cruciș ; a cruci . 2. Refl . recipr . A trece unul pe lângă altul , venind din direcții diferite . 3. Intranz . ( Franțuzism , despre nave ) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație ; p . gener . a naviga . 4. Tranz . A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare . - În +

 

ÎNGÂMFARE

ÎNGÂMFÁRE s . f . Atitudine de încredere exagerată în propriile sale însușiri ; trufie , orgoliu , fală ; infatuare . - V.

 

ÎNGUSTIME

ÎNGUSTÍME , îngustimi , s . f . Însușirea de a fi

 

ÎNTÂIETATE

ÎNTÂIETÁTE s . f . Însușirea de a fi primul ;

 

ȘIRETENIE

ȘIRETÉNIE^2 , șiretenii , s . f . ( Pop . ) Desfășurare , curs ( al unei întâmplări , al unei situații ) , istorisire cu multe peripeții ; p . ext . relatare a unei întâmplări , a unei situații etc . ; tărășenie . [ Var . : șiriténie s . f . ] ȘIRETÉNIE^1 , șiretenii , s . f . Însușirea de a fi șiret ^2 ; faptă sau vorbă șireată ; viclenie , perfidie , șireție . - Șiret ^2 + suf . -

 

ABRUTIZA

ABRUTIZÁ , abrutizez , vb . I . Tranz . și refl . A face să - și piardă sau a - și pierde însușirile morale , specific umane ; a deveni sau a face să devină insensibil , asemănător cu un animal , cu o brută ; a ( se ) îndobitoci , a ( se ) dezumaniza . - După fr .

 

ABRUTIZAT

ABRUTIZÁT , - Ă , abrutizați , - te , adj . ( Care a devenit ) insensibil , care și - a pierdut însușirile morale , specific umane ; insensibil , brutal . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>