Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNARMA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 42 pentru ÎNARMA.
ARCÁȘ , arcași , s . m . 1. Oștean înarmat cu arc ; persoană care trage cu arcul ; săgetător . 2. ( La sg . ; art . ) Constulație din emisfera australă , compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber ; Săgetătorul . - Arc + suf . -
ARCHEBUZIÉR , archebuzieri , s . m . Soldat înarmat cu archebuză . [ Pr . : - zi -
ARNĂÚT , arnăuți , s . m . 1. Soldat mercenar ( de origine albaneză ) angajat în garda domnească din țările române ; p . ext servitor înarmat , angajat de boieri mai ales pentru paza personală . 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț , de culoare galbenă -
BULÚC , bulucuri , s . n . 1. Număr mare de oameni strânși la un loc ; droaie , gloată . 2. ( În vechea organizare a armatei din țările românești ) Unitate militară tactică formată din mercenari , care corespundea aproximativ efectivului unei companii ; bulucbășie ; p . ext . ceată de oameni
CARABINIÉR , carabinieri , s . m . 1. ( Înv . ) Soldat înarmat cu o carabină ( 1 ) . 2. ( În Italia ) Membru al jandarmeriei . [ Pr . : - ni -
CEÁTĂ , cete , s . f . 1. Grup ( neorganizat ) de oameni , adunați de obicei în vederea unui scop comun . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Grup de organizare specială , militară și fiscală , alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești ; pâlc ( 2 ) , stol ( 2 ) ; trupă înarmată și
CORSÁR , corsari , s . m . ( În trecut ) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane , care , cu învoirea guvernului , ataca și jefuia vasele
... îmbrăca , a proteja cu o cuirasă . 2. Fig . A întări , a fortifica , a oțeli , a înarma
DEZARMÁT , - Ă , dezarmați , - te , adj . 1. Căruia i s - au luat armele , care nu mai este înarmat . 2. Fig . Lipsit de puterea de a riposta , de a reacționa ; lipsit de apărare ; care nu știe să se descurce în viață , care este învins de
DUÉL , dueluri , s . n . Luptă care se desfășoară ( după un anumit cod ) între două persoane înarmate , în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend
ESCÓRTĂ , escorte , s . f . 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a - i împiedica să fugă ; oamenii care alcătuiesc această pază . 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a - i păzi sau pentru a le fi de folos . 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc ( în timp de pace ) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau ( în timp de război ) vapoarele , avioanele etc . de transport sau de comerț ( pentru a le apăra contra atacurilor