Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNALT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 382 pentru ÎNALT.

RIDICA

... ext . despre pui de animale ) A ( se ) face mare , a crește . 2. Refl . și tranz . A ( se ) face mai înalt , a ( se ) înălța . 3. Tranz . Fig . A duce , a promova la o treaptă superioară , a face să ...

 

SUBLIM

... e , adj . , s . n . 1. Adj . Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor ( morale , estetice , intelectuale ) , la cel mai înalt grad de desăvârșire , de frumusețe ; măreț , superb , înălțător , minunat . Sublima Poartă = guvernul sultanului în vechiul Imperiu Otoman ; Poarta Otomană . 2. S . n . Forma cea mai ...

 

SUS

... SUS adv . 1. Într - un loc mai ridicat sau mai înalt ( decât altul ) ; la înălțime ; deasupra . 2. Înspre un loc sau un punct mai ridicat ; în direcție verticală , în înălțime ; în aer , în spațiu , în văzduh ... într - un text ) În cele precedente , în cele spuse sau arătate mai înainte , înapoi cu câteva pagini sau cu câteva rânduri . 5. În registrul acut , înalt

 

TENOR

... s . m . 1. Cea mai înaltă voce bărbătească ; cântăreț care are o astfel de voce . 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt

 

ÎNĂLȚA

... vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) îndrepta în sus ; a ( se ) ridica . 2. Refl . A deveni mai înalt ; a crește . 3. Refl . ( Despre clădiri , monumente etc . ) A apărea , a se ivi ( în toată înălțimea ) . 4. Tranz . A ...

 

ÎNĂLȚIME

... superioritate intelectuală , morală etc . 5. ( Înv . ; urmat de un pronume posesiv ) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă . [ Var . : ( reg . ) nălțíme s . f . ] - Înalt

 

ÎNĂLTIȘOR

... ÎNĂLTIȘÓR , - OARĂ , înăltișori , - oare , adj . Înăltuț . [ Var . : năltișór , - oáră adj . ] Înalt

 

ÎNĂLTICEL

... ÎNĂLTICÉL , - EÁ , - EÁ , - ÍCĂ , înălticei , - ele , adj . Înăltuț . [ Var . : ( reg . ) nălticél , - eá , - ícă adj . ] - Înalt

 

ȚANC

... ȚANC ^3 , țancuri , s . n . ( Reg . ) Vârf ascuțit și înalt de stâncă . ȚANC ^2 , ( 2 ) țancuri , s . n . 1. ( În loc . adv . ) La țanc = la timp , la momentul potrivit . 2. ( Reg . ) Bețisor cu mai multe ...

 

ȚIGĂNUȘ

ȚIGĂNÚȘ , țigănuși , s . m . 1. Diminutiv al lui țigan ( I 1 ) ; țigănaș , țigănel . 2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte , cu ciocul lung și încovoiat în jos , cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii ( Plegadis falcinellus ) . 3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat , de culoare închisă , stropit cu puncte negre ( Umbra krameri ) . - Țigan + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>