Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VARIABIL������������������
Rezultatele 41 - 50 din aproximativ 79 pentru VARIABIL������������������.
... LÚDE s . f . Denumire a unității de contribuabili în Țara Românească , alcătuită dintr - un număr variabil
... MAGNETOSTRICȚIÚNE , magnetostricțiuni , s . f . ( Fiz . ) Deformare a unui corp sub acțiunea unui câmp magnetic variabil
MÁRNĂ , marne , s . f . Rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă , în proporții variabile , de obicei de culoare cenușie , întrebuințată la fabricarea
MÁRTOR , - Ă , martori , - e , s . m . și f . 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare , la o discuție , la un eveniment etc . ( și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele ) . 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare , tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct . 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel . 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator . 5. ( În sintagma ) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile , care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune . [ Var . : ( pop . ) mártur , - ă s . m . și
MÁXIM^2 , - Ă , maximi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care are cea mai mare dimensiune , durată , intensitate etc . ; foarte mare ; maximal . 2. S . f . Cea mai mare valoare pe care o poate avea , într - un anumit interval , o funcție sau o cantitate variabilă . MÁXIM^1 , maximuri , s . n . ( Rar )
MÍNIM^2 , - Ă , minimi , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Care are dimensiunile , durata , intensitatea , valoarea etc . cea mai mică ; foarte mic , neînsemnat , neglijabil , minimal . 2. S . f . Spec . Cea mai mică valoare pe care o poate avea , într - un anumit interval , o funcție sau o cantitate variabilă . 3. S . f . Categorie de greutate la box pentru juniorii între 42 și 45 kg . MÍNIM^1 , minimuri , s . n . Minimum (
... s . n . 1. Adj . Care se mișcă , se deplasează sau care poate fi mișcat , deplasat . 2. S . n . Corp în mișcare . 3. Adj . Nestabil ; schimbător , variabil
MUTÉLCĂ , mutelci , s . f . Piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu
NOMOGRÁMĂ , nomograme , s . f . ( Mat . ) Reprezentare grafică în plan , folosind linii sau puncte cotate , a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile , cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația
NÓVĂ , nove , s . f . Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc , pentru a reveni apoi treptat la strălucirea
NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei