Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VÂRF
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 264 pentru VÂRF.
DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -
CIUPÍ , ciupesc , vb . IV . 1. Tranz . A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva , strângând - o și provocând durere ; a pișca . 2. Tranz . A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca ; a ciuguli ; ( despre oameni ) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva ( și a mânca ) . 3. Tranz . A rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A - și însuși ( în mod repetat ) mici sume de bani , obiecte mărunte etc . 5. Refl . Fig . ( Fam . ) A se îmbăta puțin ; a se
... asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei ...
... GURGÚI , gurguie , s . n . 1. Partea din vârf a opincii , strânsă cu nojițe . 2. Partea mai strâmtă , în formă de cioc , de la gura urciorului ^1 . 3. Vârful sânului ; sfârc , mamelon ...
... VÂRFÁR , vârfare , s . n . 1. Țăpoi cu coada lungă , cu care se poate așeza fânul în vârful stogului . 2. Vârf de munte . - Vârf
... VÂRFUÍ , vârfuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A face vârf unei grămezi . 2. A umple până sus un vas , un recipient etc . ; a face să fie plin ochi . 3. Fig . ( Despre ...
... VÂRFUÍT , - Ă , vârfuiți , - te , adj . 1. Prelungit în formă de vârf , cu vârf ; țuguiat , ascuțit . 2. ( Despre recipiente ) Plin până sus , umplut cu vârf
ÎNSCRÍS^2 , - Ă , înscriși , - se , adj . ( Despre poligoane ) Cu vârfurile situate pe circumferința unui cerc ; ( despre poliedre ) cu vârfurile situate pe suprafața unei sfere , a unui con sau a unui cilindru . - V. înscrie . ÎNSCRÍS^1 , înscrisuri , s . n . Act , dovadă , document . - V.
ÎNSPICÁT , - Ă , înspicați , - te , adj . 1. Care a dat în spic ; care are spice . 2. ( Despre păr ) Cu fire albe ; cărunt ; p . ext . ( despre părul sau blana unor animale ) cu vârful de culoare mai deschisă ; cu vârful în formă de
ȘCHIOP , - OÁPĂ , șchiopi , - oape , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care are un picior mai scurt decât celălalt ( sau celelalte ) , căruia îi lipsește un picior ; care șchiopătează când merge , infirm sau bolnav de un picior . 2. S . f . Măsură populară de lungime , egală cu distanța de vârful degetului mare până la vârful degetului arătător , când cele două degete sunt îndepărtate la maximum unul de