Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UIMIRE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 25 pentru UIMIRE.
... CONSTERNÁRE , consternări , s . f . Faptul de a consterna ; uimire
... EPATÁRE , epatări , s . f . Acțiunea de a epata și rezultatul ei ; uluire , uimire
... 1. Care aparține fenomenelor , privitor la fenomene , de natura fenomenelor . 2. ( Adesea adverbial ) Care posedă o însușire într - un grad atât de mare , încât provoacă uimire
... HOLBÁ , holbez , vb . I . Tranz . A face ochii mari , a - i deschide tare ( de mirare , uimire
... MINUNÁRE , minunări , s . f . ( Rar ) Faptul de a ( se ) minuna ; uimire
... NI interj . 1. ( Pop . ) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers , se cheamă sau se gonesc unele animale . 2. ( Reg . ; exprimă ideea de uimire
... RUMOÁRE , rumori , s . f . Zgomot confuz de voci care se aud în același timp ( exprimând protest , uimire
... STUPEFÁCȚIE , stupefacții , s . f . ( Livr . ) Uimire
... STUPEFIÁ , stupefiéz , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A produce uimire
... STUPEFIÉRE , stupefieri , s . f . ( Livr . ) Acțiunea de a stupefia și rezultatul ei ; încremenire , uimire
... STUPOÁRE s . f . 1. ( Livr . ) , Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică ; uimire