Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TULPINĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 400 pentru TULPINĂ.
IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...
PIPIRÍG , pipirigi , s . m . Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase : a ) plantă cu tulpina înaltă , cilindrică , de culoare verde și cu flori brune - roșcate , îngrămădite în spice la vârful tulpinii ( Schoenoplectus lacustris ) ; b ) plantă cu tulpina formată din trei muchii , cu frunze late , cu flori verzi închis ( Scirpus silvaticus ) ; c ) plantă cu tulpina aspră și rigidă , de culoare cenușie - verzuie sau albăstruie , terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit ( Equisetum hiemale ) ; d ) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară , plină pe dinăuntru , cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1 - 4 globușoare ( Holoschoenus vulgaris ) . - Et .
GĂLBENEÁ , gălbenele , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă , cu frunze lanceolate și dințate , cu flori galbene , care crește în locuri umede ( Rorippa amphibia ) . 2. ( La pl . ) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos , cu frunze palmate și cu flori galbene - aurii ( Ranunculus pedatus ) . 3. ( La pl . ) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor : a ) plantă cu tulpina dreaptă , cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene ( Lysimachia punctata ) ; b ) plantă cu tulpina dreaptă , cu frunze ovale - lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale ( Lysimachia vulgaris ) ; c ) drețe ( Lysimachia nummularia ) . - Galben + suf . -
GĂINÚȘĂ , găinușe ( găinuși ) , s . f . 1. Diminutiv al lui găină . 2. Numele mai multor păsări sălbatice de munte sau de baltă . 3. ( Astron . ; art . ) Cloșca - cu - Pui . 4. Cărăbuș , corlă . 5. ( La pl . ) Plantă veninoasă cu tulpina lungă și subțire , cu flori mici albe , situate în vârful tulpinii ( Isopyrum thalictroides ) . 6. Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe ( Potentilla micrantha ) . [ Pr . : gă - i - ] - Găină + suf . -
... tulpina înaltă până la 3 m și groasă de 1 - 2 cm , cu frunze galbene , ovale , cultivată în regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpină
... înălțime , cu tulpina având numeroase noduri , cu frunze verzi - albăstrui și cu flori verzi - gălbui , pătate cu violet , dispuse în spice , a cărei tulpină
ȘTIR s . m . Nume dat la trei plante erbacee , dintre care una cu tulpina ramificată , cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile ( Amaranthus angustifolius ) , alta cu tulpina dreaptă , solidă și păroasă , cu flori verzi , mărunte , reunite într - un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor , și care servește ca nutreț pentru porci ( Amaranthus retroflexus ) , iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii , dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri , folosită ca plantă ornamentală ( Amaranthus
CIOCLÉJ , ciocleji , s . m . ( Reg . ) Partea de jos a tulpinii porumbului , rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare . - Et .
CÚRPEN , curpeni , s . m . 1. Mlădiță lungă și subțire a viței de vie sau a altei plante agățătoare , care se încolăcește sau se agață de alte plante , de araci etc . ; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul , pepenele etc . ; p . ext . ramură tânără și flexibilă . 2. Arbust cu tulpina subțire , agățătoare și ramificată , cu frunze compuse , cu flori mari , violete sau albe , în panicule ( Clematis
... Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite ...
... Dianthus chinensis ) . 4. ( în sintagmele ) Garofiță de munte = plantă erbacee cu flori mari , purpurii ( Dianthus compactus ) . Garofița Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină