Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRUPĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 61 pentru TRUPĂ.
ADMINISTRÁȚIE , administrații , s . f . 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat ; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții . 2. Parte a armatei care se ocupă cu organizarea , întreținerea , completarea și mobilizarea forțelor armate , precum și cu probleme privitoare la ordinea interioară a
ADUNÁRE , adunări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) aduna și rezultatul ei . 2. Una dintre cele patru operații aritmetice , care constă în totalizarea mai multor numere într - unul singur . 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general ; grup format din aceste persoane . 4. Concentrare a unor ființe într - un singur loc . 5. ( Articulat , cu valoare de interjecție ) Semnul dat pentru strângerea într - o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat . 6. Culegere , colecție ( de texte ) . 7. ( Înv . și reg . )
AEROPURTÁT , - Ă , aeropurtați , - te , adj . Care se transportă cu aeronavele . Trupe aeropurtate . [ Pr . : a - e - ] - Aero - + purtat ( după fr .
ÁLĂ s . f . Unitate romană de cavalerie ( formată din trupe
ÁRIPĂ , aripi , s . f . 1. Organ al păsărilor , al unor insecte și al unor mamifere , care servește la zbor . 2. ( Iht . ) Înotătoare . 3. Membrană a unor fructe și semințe care servește la răspândirea lor cu ajutorul vântului . 4. Nume dat unor obiecte , părți ale unor aparate etc . care au forma , funcțiunea sau poziția aripilor ( 1 ) . Aripa avionului . Aripa mașinii . 5. Parte a unei construcții care se prezintă ca o prelungire laterală ; fiecare dintre extremitățile unei construcții ( în raport cu partea centrală ) . 6. Capăt , margine , flanc al unei trupe ( dispuse în ordine de bătaie ) . 7. Fig . Fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații , al unui partid . [ Acc . și
AUTOTRANSPORTÓR , autotransportoare , s . n . Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^2 +
BAȘBUZÚC , bașbuzuci , s . m . Ostaș voluntar , fără soldă , din trupele otomane neregulate , care trăia din
... 1 , bande , s . f . 1. Ceată , grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef . 2. ( Înv . ) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră . 3. Trupă
BIVUÁC , bivuacuri , s . n . 1. Staționare temporară a trupelor în afara localităților sau a taberelor ; porțiunea de teren pe care se face această staționare . 2. ( Rar ) Adăpost al alpiniștilor sau al turiștilor ( mai ales în timpul nopții ) . [ Pr . . - vu -
BRÉȘĂ , breșe , s . f . 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic , în scopul trecerii trupelor . 2. Spărtură într - un gard , într - un zid , într - o îndiguire
... comune ; organizație închisă a meșterilor . 2. Nume dat organizațiilor profesionale formate din muncitori și patroni ; corporație . 3. Meserie ; p . ext . profesiune . 4. ( Înv . ) Trupă