Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TICĂIT

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru TICĂIT.

BECISNIC

BECÍSNIC , - Ă , becisnici , - ce , adj . , s . m . și f . ( Pop . ) 1. ( Om ) vrednic de compătimire , lipsit de personalitate , de inteligență și de energie ; ticăit ^2 . 2. ( Om ) debil , slăbănog , neputincios , bolnăvicios . [ Var . : bicísnic , - ă adj . , s . m . și

 

CHITCĂIT

CHITCĂÍT , - Ă , chitcăiți , - te , adj . ( Reg . ; despre oameni ) Mocăit , ticăit . - Et .

 

COBĂIT

COBĂÍT , - Ă , cobăiți , - te , adj . ( Reg . ; despre oameni ) care nu este bun de nimic ; mocăit ,

 

TICĂI

TICĂÍ^2 , ticăiesc , vb . IV . Refl . și intranz . ( Rar ) A lucra încet , fără spor ; a se mocăi . - Et . nec . TICĂÍ^1 , pers . 3 ticăire , vb . IV. Intranz . 1. ( Despre ceasornice ) A emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcționării ; a face tic - tac . 2. ( Despre inimă ) A bate tare ( sub efectul unei emoții puternice ) ; a zvâcni , a palpita . - Tic ^1 + suf . -

 

TICĂIALĂ

... TICĂIÁLĂ s . f . ( Rar ) Muncă fără spor ; mocăială . - Ticăi