Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TEORETIC
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 43 pentru TEORETIC.
FOLCLORÍSM s . n . Tendință de a exagera elementul folcloric în artă și literatură sau în lucrări teoretice . - Folclor + suf . - ism . Cf . fr . %
GEOÍD s . n . Corp geometric care reprezintă forma teoretică a Pământului , redusă la nivelul oceanelor . [ Pr . : ge -
IDEOLOGÍE , ideologii , s . f . Totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice , morale , religioase etc . care reflectă , într - o formă teoretică , interesele și aspirațiile unor categorii într - o anumită
INGINÉR , - Ă , ingineri , - e , s . m . și f . Specialist cu o pregătire tehnică și teoretică obținută într - un institut de învățământ superior , care prestează o activitate tehnică de proiectare , de cercetare , de organizare și de conducere a proceselor tehnologice dintr - o întreprindere ; titlu deținut de această
METODOLOGÍE s . f . 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere . 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într - o știință . 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate ; metoda cea mai generală de cunoaștere . 4. Metodă (
... PEDAGÓG , - Ă , pedagogi , - ge , s . m . și f . 1. Persoană cu pregătire specială , care se ocupă , teoretic și practic , cu munca didactică și educativă ; educator . 2. Persoană care supraveghează și ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor în anumite școli sau în internate ...
POZITIVÍSM s . n . 1. Curent filozofic din sec . XIX - XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii , susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental . 2. Interes exagerat pentru problemele
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
PRACTICÁNT , - Ă , practicanți , - te , s . m . și f . Persoană care îndeplinește un stadiu de practică , lucrând ca începător într - un atelier , într - un birou , într - o întreprindere etc . ( pentru a se perfecționa într - o anumită profesie , prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni
PROFESIÚNE , profesiuni , s . f . 1. Ocupație , îndeletnicire cu caracter permanent , pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare ; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva ; meserie . 2. ( În sintagma ) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale . [ Pr . : - si - u - . - Var . : profésie s .
RAȚIONÁL , - Ă , raționali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Conform cu principiile și cerințele rațiunii ; care poate fi conceput cu ajutorul rațiunii . 2. ( Despre oameni ) Cumpănit , chibzuit , cu judecată , cu rațiune . 3. ( Adesea adverbial ) Care se face cu judecată , cu măsură , cu respectarea unor principii sistematice , metodice . 4. ( Mat . ; în sintagmele ) Număr rațional = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele întregi și fracționare , pozitive și negative , precum și numărul zero , și care pot fi exprimate printr - un raport între două numere întregi . Expresie rațională = expresie algebrică care nu conține extrageri de radical asupra necunoscutei . 5. ( Fiz . ; în sintagma ) Mecanică rațională = mecanică teoretică . [ Pr . : - ți -