Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TELECOMUNICAȚIE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru TELECOMUNICAȚIE.
SATELÍT , sateliți , s . m . 1. Corp ceresc care se rotește în jurul altui corp ceresc , însoțindu - l în cursul mișcării lui de revoluție . 2. ( În sintagmele ) Satelit artificial = corp metalic de forme diverse ( prevăzut cu aparataj ) , lansat de oameni în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care apoi se rotește în jurul Pământului fără a mai avea nevoie de propulsie . Satelit de radioamatori = satelit artificial dotat cu echipament special permițând radioamatorilor stabilirea legăturilor la mari distanțe și la ore precise . Satelit de telecomunicații = satelit artificial dotat cu echipament special care face posibilă realizarea unor canale de telecomunicații , folosite în cercetarea științifică , navigație , comunicații , difuziunea programelor de televiziune etc . Satelit meteorologic = satelit artificial dotat cu echipament special folosit pentru operații de cercetare a întregului înveliș al oceanului aerian și pentru obținerea unor informații specifice din zonele terestre mai puțin
... TELEGRAFÍE , telegrafii , s . f . Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită , prin semnale electromagnetice , optice etc . , a unui text scris ; telecomunicație
CABLÁ , cablez . vb . I . Tranz . 1. A confecționa un cablu prin răsucirea sau împletirea firelor în mănunchiuri și unirea mănunchiurilor între ele . 2. A așeza , a instala cabluri de
CABLÁJ s . n . 1. Mod de răsucire sau de împletire a firelor pentru a forma un cablu . 2. Totalitatea cablurilor și a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalații sau ale unui aparat de
CELÚLĂ , celule , s . f . 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii , alcătuit din membrană , citoplasmă și nucleu , reprezentând cea mai simplă unitate anatomică . 2. ( În sintagma ) Celulă de partid = ( în trecut ) denumirea organizației de bază a partidului comunist . 3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară , în care albinele depun mierea , cresc ouăle , puietul sau depozitează hrana ; alveolă . 4. Încăpere ( strâmtă ) în închisori , unde sunt ținuți arestații sau condamnații . 5. Ansamblu format din aripile ( și fuzelajul ) unui avion . 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice , alăturate și cu aceeași funcție , ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic . Celulă de siloz . 7. ( În telecomunicații ) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie - recepție , în cadrul sistemului de telefonie
CELULÁR , - Ă , celulari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține celulei ( 1 ) , de natura celulei ; alcătuit din celule . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Regim celular = regim special la care sunt supuși , pe anumite perioade , deținuții în închisori , prin izolare severă în celule ( 4 ) individuale . 3. ( În telecomunicații ; în sintagma ) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie - recepție de mică putere , emițătoare - receptoare de tip releu , fiecare acoperind o celulă ( 7 ) , și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor . Telefon celular = aparat de emisie - recepție , folosit în telefonia celulară ; telefon mobil . II. S . n . Telefon celular , telefon mobil . Nu uita să - ți iei
CVÁRTĂ , cvarte , s . f . 1. ( Muz . ) Intervalul dintre patru note consecutive . 2. Grup de patru conducte electrice , izolate între ele și răsucite , utilizat la cablurile electrice de telecomunicații . 3. ( La scrimă ) A patra dintre cele opt poziții principale de apărare [ Var . : cuártă s .
DECIBELMÉTRU , decibelmetre , s . n . Voltmetru de curent alternativ gradat în decibeli în raport cu un nivel de referință , utilizat pentru măsurarea nivelului de transmisiune a semnalelor , a atenuării , a câștigului și a amplificării în instalațiile de
... DECODÁJ , decodaje , s . n . Transformare a semnalelor de telecomunicație
DIPÓL , dipoli , s . m . 1. Circuit electric sau rețea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară . 2. ( În sintagma ) Dipol electric = a ) sistem de două sarcini electrice apropiate , egale și de semn contrar ; b ) antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate