Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂIETOARE
Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru TĂIETOARE.
... unei unelte ( de obicei a unui cuțit ) ; ascuțiș ; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile . 2. ( Rar ) Tăietor
ȘTÁNȚĂ , ștanțe , s . f . 1. Unealtă - dispozitiv formată dintr - un poanson și o placă tăietoare , folosită pentru prelucrarea , prin deformare plastică și prin tăiere , a pieselor din tablă , mase plastice etc . 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model , a unei mărci , a unei cifre etc . pe suprafața unei piese . [ Var . : stánță s .
BÚDĂ , bude și buzi , s . f . ( Reg . ) 1. Construcție de lemn , în pădure , în care locuiesc tăietorii de arbori . 2. Prăvălioară . 3. Closet (
CUȚITOÁIE , cuțitoaie , s . f . 1. Instrument format dintr - o lamă ascuțită de oțel ( cu două mânere la capete ) , folosit în tâmplărie , dogărie , tăbăcărie etc . pentru cioplit , curățat , îndreptat , răzuit . 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă , prevăzută cu un mâner , folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor . [ Pr . : - toa - ie ] - Cuțit + suf . -
DOGÁR , dogari , ( 1 ) s . m . , dogare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Meșteșugar care face doage sau vase din doage ; butnar . 2. S . n . Unealtă tăietoare cu lama în formă de seceră , folosită pentru făcut doage . - Doagă + suf . -
FAȚÉTĂ , fațete , s . f . 1. Fiecare dintre fețele ( șlefuite ale ) unei pietre prețioase , ale unei sticle , ale unui metal etc . 2. ( În sintagma ) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere . 3. ( Tipogr . ) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de
POANSÓN , poansoane , s . n . 1. Unealtă alcătuită dintr - o tijă de oțel sau de alt metal dur , de formă conică , triunghiulară etc . , cu vârful gravat în relief , care servește la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal , la confecționarea unor matrițe , la baterea medaliilor etc . 2. Piesă a unei matrițe , cu un contur cu muchii tăietoare sau cu o suprafață de lucru plană sau profilată , care servește la decupare , detașare , imprimare etc . prin deformare plastică . 3. Unealtă cilindrică de os , cu vârful ascuțit , cu care se perforează pânza și se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri . [ Pl . și
TĂIETÓR , - OÁRE , tăietori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care taie ; tăios ; ascuțit . 2. S . f . Plantă erbacee cu frunze păroase de culoare verde închis și cu flori galbene , folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor ( Inula hirta ) . 3. S . n . Buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc ; tăiș ( 2 ) ; ( în trecut ) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte . 4. S . m . Muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator . [ Pr . : tă - ie - ] - Tăia + suf . -