Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TÂRÂTOARE
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 48 pentru TÂRÂTOARE.
RĂCOVÍNĂ , răcovine , s . f . 1. Mică plantă erbacee târâtoare , cu flori mici , albe sau albe - verzui și cu fructul o capsulă lunguiață ( Galium rotundifolium ) . 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare , cu flori albe , cu petalele mai scurte decât sepalele , folosită în medicina populară ( Stellaria media ) . [ Var . : răcuínă , răcoínă s . f . ] - Et .
ȘÁPTE num . card . , s . m . 1. Număr având în numărătoare locul între șase și opt și care se indică prin cifra 7 sau VII. 2. S . m . Compus : ( Bot . ) șapte - degete = plantă erbacee cu tulpina târâtoare , cu frunze dințate și cu flori purpurii ( Comarum palustre ) . [ Var . : ( reg . ) șépte num .
ȘERPUȘÓR , șerpușori , s . m . Plantă erbacee cu ramuri drepte , cu tulpina târâtoare , cu frunze mici , înguste , păroase și ascuțite , dispuse în formă de evantai ( Lycopodium complanatum ) . - Șarpe + suf . -
... te , adj . 1. ( Despre povârnișuri , prăpăstii etc . ) Cu pantă repede , greu accesibil ; accidentat , prăpăstios . 2. Fig . ( Despre stil ) Fără legătură , inegal . 3. ( Despre un organ ) Târâtor
BATÁT , batați , s . m . Plantă perenă din țările calde , cu tulpina lungă , târâtoare , cu frunze mari , cu flori albe sau roz , cultivată pentru tuberculele sale comestibile bogate în amidon , vitamine și zahăr , cartof dulce ( Ipomoea batatas ) ; p . restr . tuberculul acestei
CĂPȘÚN , căpșuni , s . m . Plantă erbacee târâtoare din familia rozaceelor , cu frunze trifoliate și cu flori mici albe , cultivată pentru fructele ei comestibile . ( Fragaria
CARDAMÁ , cardamale , s . f . Plantă erbacee mică , cu tulpina târâtoare , ramificată și cu flori mici , albe ( Nasturtium
COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe
CORNIȘÓR , cornișoare , s . n . ( Bot . ) 1. Brăduț ( 1 ) . 2. Mică plantă erbacee de munte , cu tulpina târâtoare , cu frunze lanceolate , fin dințate și cu spice terminale ( Lycopodium annotinum ) . - Corn ^1 + suf . -
CORNÚȚ , cornuți , s . m . 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari , cilindrice ( Cerastium alpinum ) . 2. Plantă erbacee cu flori albe ( Cerastium arvense ) . - Corn ^1 + suf . -
... COSTRÉI , costrei , s . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu rizom târâtor