Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STÂNCĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 42 pentru STÂNCĂ.
LĂPTIȘÓR , s . n . , lăptișori , ( 3 ) s . m . 1. ( Rar ) Diminutiv al lui lapte . 2. ( În sintagma ) Lăptișor de matcă = produs secretat de glandele faringiene ale albinelor doici , care constituie hrana larvelor de matcă , utilizat în medicină și în cosmetică . 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată , cu mai multe rozete de frunze lanceolate , cu flori albe , răspândită în regiunea alpină ; laptele - stâncii ( Androsace chamaejasme ) . - Lapte + suf . -
LICHÉN , licheni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr - o ciupercă și o algă aflate în simbioză , care cresc pe scoarța arborilor bătrâni , pe ziduri , pe stânci , etc . ; ( și la sg . ) plantă care face parte din acest grup . 2. Boală de piele cu evoluție cronică , caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime , prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a
LITOFÍT , - Ă , litofiți , - te , adj . ( Bot . ; despre plante ) Care crește pe stânci , roci sau
MÁNĂ s . f . 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii , purtate uneori în locuri foarte depărtate , unde cad ca o ploaie ( Lecanora esculenta ) ; p . ext . pâine făcută din acest lichen . 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate , cauzate de anumite ciuperci parazite . 3. Compus : mană - de - ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor , cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule , care crește în preajma apelor și prin mlaștini ( Glyceria aquatica ) . 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită , care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor ; p . ext . stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după
MORÉNĂ , morene , s . f . Grămadă de pietriș , nisip , sfărâmături de stânci și argilă , transportată de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari
MÚCHIE , muchii , s . f . 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric . 2. Margine , dungă a unui lucru , a unei suprafețe . 3. Marginea din afară , porțiune laterală a unor obiecte . 4. Partea cea mai înaltă , ascuțită și prelungită , a unui munte , a unui deal , a unei stânci ; creastă , coamă , culme ; p . ext . coastă a unui munte sau a unui deal ; pantă , povârniș . [ Pr . : - chi - e . - Var . : múche s . f . ] - Probabil
PÁSĂ , pase , s . f . 1. ( Sport ) Transmitere a mingii către un coechipier . 2. Fiecare dintre mișcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva . 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur . 4. ( Nav . ) Fâșie de apă indicată navigației într - o zonă cu stânci , bancuri , mine etc . 5. ( Tehn . ) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matrițele care îl
... fac găuri într - un material . 2. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice , a unui perete de stâncă
PIETROȘÉL , pietroșei , s . m . 1. Nume dat mai multor pești : a ) pește mic de culoare cafeniu - închis pe spate și galbenă pe burtă ( Umbra krameri ) ; b ) porcușor . 2. Nume dat mai multor păsări migratoare care trăiesc între stânci și prin locuri
RECÍF , recife , s . n . ( Geol . ) Formație de stânci submarine , clădite de organisme ( corali , alge etc . ) care trăiesc sub formă de colonii în apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu . [ Pl . și :
ROCĂRÍE , rocării , s . f . ( Geol . ) Teren plin de pietre , roci , stânci . - Rocă + suf . - ărie ( după engl .