Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRĂLUCIT

 Rezultatele 11 - 15 din aproximativ 15 pentru STRĂLUCIT.

RADIOS

RADIÓS , - OÁSĂ , radioși , - oase , adj . 1. Care strălucește , răspândind raze de lumină ; luminos , strălucitor . 2. Fig . ( Despre figura omenească ) Care exprimă seninătate , veselie , fericire ; ( despre oameni ) cu expresie de fericire ; voios , senin , încântat . [ Pr . : - di -

 

RENUMIT

RENUMÍT , - Ă , renumiți , - te , adj . Cu renume ; celebru , vestit , faimos , strălucit ,

 

STRĂLUCI

STRĂLUCÍ , strălucesc , vb . IV . Intranz . 1. A luci puternic , a răspândi , a emite , a reflecta o lumină vie . 2. Fig . ( Despre oameni ) A se remarca , a se distinge în mod deosebit , a face o puternică impresie ( prin calitățile sale ) . - Stră +

 

TRIUMFA

TRIUMFÁ , triúmf , vb . I . Intranz . 1. A repurta o victorie strălucită , a birui în luptă . 2. Fig . A reuși , a avea un mare succes ; a se impune . 3. A se mândri , a jubila în urma unei victorii , a unui succes . [ Pr . : tri - um - . - Prez . ind . și :

 

TRIUMFARE

TRIUMFÁRE s . f . ( Rar ) Faptul de a triumfa ; biruință strălucită . [ Pr . : tri - um - ] - V.

 

<<< Anterioarele