Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRĂLUCEASCĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru STRĂLUCEASCĂ.

STRĂLUCIT

STRĂLUCÍT , - Ă , străluciți , - te , adj . 1. Care strălucește ; strălucitor , lucitor , sclipitor . 2. Fig . ( Despre oameni ) Distins , remarcabil prin însușirile

 

STRĂLUCITOR

... strălucitori , - oare , adj . 1. Care strălucește , care împrăștie lumină ; strălucit , lucitor . 2. ( Despre ochi , privire , față ) Plin de strălucire , expresiv , luminos . 3. Fig . Fastuos , splendid . - Străluci

 

BRIANT

BRIÁNT , - Ă , brianți , - te , adj . ( Franțuzism ) Strălucitor , sclipitor ; strălucit . [ Pr . : bri -

 

BRILIANTIN

BRILIANTÍN , - Ă , briliantini , - e , adj . ( Înv . ) Care strălucește ca briliantul ( 1 ) . [ Pr . : - li -

 

BRIO

BRÍO s . n . Cu brio ( În loc . adv . ) = a ) cu multă însuflețire , vioi ; b ) în mod remarcabil , strălucit ,

 

ILUSTRU

ILÚSTRU , - Ă , iluștri , - stre , adj . Strălucit , celebru , vestit prin calitățile sale

 

LUCIOS

LUCIÓS , - OÁSĂ , lucioși , - oase , adj . 1. ( Despre obiecte ) Care lucește ; strălucitor , sclipitor , lucitor , luciu . 2. ( Despre surse de lumină ) Care răspândește lumină ; care strălucește ,

 

POLEI

... de argint în scopul protejării sau al înfrumusețării ; a sufla cu aur sau cu argint . 2. Tranz . și refl . Fig . A străluci sau a face să strălucească ; a ( se ) învălui într - o lumină aurie sau argintie . POLÉI^1 , poleiuri , s . n . Strat subțire ...

 

POLEIT

POLEÍT^1 s . n . Poleire . - V. polei ^2 . POLEÍT^2 , - Ă , poleiți , - te , adj . Acoperit cu un strat subțire de metal ( prețios ) sau cu un praf de bronz ; făcut să strălucească . V. polei ^

 

PREASTRĂLUCIT

PREASTRĂLUCÍT , - Ă , preastrăluciți , - te , adj . ( Înv . ; în titulatura dată suveranilor ) Mărit , slăvit . - Prea +

 

RADIOS

RADIÓS , - OÁSĂ , radioși , - oase , adj . 1. Care strălucește , răspândind raze de lumină ; luminos , strălucitor . 2. Fig . ( Despre figura omenească ) Care exprimă seninătate , veselie , fericire ; ( despre oameni ) cu expresie de fericire ; voios , senin , încântat . [ Pr . : - di -

 

   Următoarele >>>