Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPRÂNCEANĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru SPRÂNCEANĂ.

ÎNCRUNTA

ÎNCRUNTÁ , încrúnt , vb . I . 1. Refl . și tranz . A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte ( în semn de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ) ; a privi aspru . 2. Refl . ( Înv . ) A se umple de sânge ; a se înroși . - În +

 

SPRÂNCENUȚĂ

... SPRÂNCENÚȚĂ , sprâncenuțe , s . f . ( Rar ) Diminutiv al lui sprânceană [ Var . : sprincenúță s . f . ] - Sprânceană

 

ÎNCRUNTĂTURĂ

ÎNCRUNTĂTÚRĂ , încruntături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) încrunta ; înfățișare încruntată ( 1 ) ; cută pe frunte , între sprâncene . 2. ( Înv . ) Urmă , pată de sânge . - Încrunta + suf . -

 

ÎNCRUNTAT

ÎNCRUNTÁT , - Ă , încruntați , - te , adj . 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ; p . ext . care are înfățișarea sau privirea aspră , posomorâtă ; crunt , cruntat . 2. ( Înv . )

 

FRUNTE

FRÚNTE , frunți , s . f . 1. ( La oameni ) Partea superioară a feței , formată din osul frontal , cuprinsă între sprâncene și păr și mărginită lateral de tâmple ; ( la animale ) partea dinainte a capului , imediat deasupra ochilor . 2. Cap ; față , chip . 3. Fig . ( Adesea articulat ) Tot ce e mai bun , mai ales , mai de seamă , ceea ce e de calitate superioară ; persoană care se distinge , care se relevă primul ( dintre

 

GLABELĂ

GLABÉLĂ , glabele , s . f . Regiune anatomică situată la rădăcina nasului , între arcadele

 

OACHEȘ

OÁCHEȘ , - Ă , oacheși , - e , adj . 1. Cu pielea feței de culoare închisă și cu ochii , părul și sprâncenele negre ; brunet , brun ; p . ext . ( despre pielea , tenul , capul omului ) de culoare închisă , care bate în negru . 2. ( Despre oi ) Cu pete negre în jurul ochilor . - Probabil ochi ^1 + suf . -

 

PĂIȘOR

PĂIȘÓR , păișoare , s . n . ( Reg . ) 1. Păiuș ( 1 ) . 2. Bețișor cu ajutorul căruia se înnegresc sprâncenele . - Pai + suf . -

 

RIDICA

RIDICÁ , ridíc , vb . I . I. Tranz . 1. A lua de jos și a duce în sus ( susținând cu forța brațelor , cu spatele etc . ) ; a sălta . 2. A lua de pe ceva ; a îndepărta , a înlătura . 3. A lua și a duce în alt loc , a muta din loc . 4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat , a - l readuce în poziție verticală . 5. ( În expr . ) A ridica un plan = a determina , prin măsurători de distanțe și unghiuri , poziția punctelor dintr - o regiune și a le reprezenta pe o hartă . II. 1. Refl . ( Despre ființe ) A se scula de jos , părăsind poziția de așezat sau de culcat . 2. Refl . ( Despre construcții înalte , copaci etc . ) A avea o direcție verticală , a se îndrepta în sus , a se înălța . 3. Tranz . A mișca , a îndrepta în sus brațele , mâinile , capul , sprâncenele etc . ; a da o mișcare verticală , a duce mai sus . 4. Refl . ( Despre ...

 

SPRÂNCENAT

SPRÂNCENÁT , - Ă , sprâncenați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Cu sprâncene ( 1 ) mari și

 

   Următoarele >>>