Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPĂRTURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru SPĂRTURĂ.

ALICĂRIE

ALICĂRÍE s . f . Material de construcție din spărturi de cărămidă sau din piatră naturală , folosit ca umplutură . - Alic ( ă ) + suf . -

 

BREȘĂ

... BRÉȘĂ , breșe , s . f . 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic , în scopul trecerii trupelor . 2. Spărtură

 

BREZA

BREZÁ , brezez , vb . I . ( Reg . ) Tranz . 1. A murdări , a păta . 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a - i

 

CANARISI

CANARISÍ , canarisesc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre nave ) A se înclina transversal din cauza unei spărturi sau a repartiției neuniforme a încărcăturii . 2. Tranz . A înclina transversal o navă mică pentru a descoperi o parte a carenei în vederea curățării sau a reparației acesteia . - Et .

 

CANARISIT

CANARISÍT , - Ă , canarisiți , - te , adj . ( Despre nave ) înclinat transversal din cauza unei spărturi , a repartiției neuniforme a încărcăturii sau în vederea curățării ori a reparației . - V.

 

CLOȚ

... CLOȚ , cloțuri , s . n . Spărtură

 

COPCĂ

... COPCĂ ^2 , copci , s . f . 1. Gaură , spărtură făcută în gheața unui râu , a unei bălți etc . pentru pescuit sau pentru scos apă . 2. Gaură făcută într - o șiră de paie ...

 

CRĂPĂTURĂ

... CRĂPĂTÚRĂ , crăpături , s . f . 1. Deschizătură ; plesnitură ; spărtură

 

CRAC

CRAC ^2 , craci , s . m . ( Pop . ) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi . 2. Crăcană ( I 1 ) . 3. Creangă , ramură , cracă . 4. Ramificație a unui deal ; picior de deal sau de munte . 5. Ramificație a unei ape curgătoare . CRAC ^1 interj . Cuvânt care imită un zgomot sec ( în urma unei rupturi , spărturi ) . - Onomatopee . Cf . fr . %

 

DECROȘA

DECROȘÁ , decroșez , vb . I . 1. Tranz . A desprinde ceva care a fost agățat . 2. Refl . ( Despre o mașină electrică ) A se desprinde . 3. Refl . ( Despre strate geologice ) A se deplasa în plan orizontal de - a lungul unei

 

FRÂNTURĂ

... ceea ce se obține frângând sau rupând ceva ; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr - un întreg îmbucătățit . 2. ( Pop . ) Fractură . 3. ( Rar ) Spărtură

 

   Următoarele >>>