Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPĂLAT
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru SPĂLAT.
NESPĂLÁT , - Ă , nespălați , - te , adj . Care nu a fost spălat , care nu s - a spălat ( încă ) sau care nu s - a spălat bine ; care în mod obișnuit nu se
... specială , în anumite întreprinderi , unde se spală materiile prime sau semifabricate . II. S . m . Muncitor dintr - o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale . - Spăla
LĂTÚRI s . f . pl . Apă murdară în care s - au spălat vasele , rufele sau în care s - a spălat cineva ; zoaie ,
... SPĂLÁRE , spălări , s . f . Acțiunea de a ( se ) spăla și rezultatul ei . - V. spăla
... ÎMBĂIÁ , îmbăiez , vb . I . Refl . și tranz . A ( se ) scălda sau a ( se ) spăla
ȘOMOIÓG , șomoioage , s . n . Mănunchi de fân , de paie , de câlți cu care se spală , se freacă sau se șterge un obiect , cu care se aprinde focul etc . , șomoltoc ,
... LA ^3 , lau , vb . I. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se ) spăla ( pe cap ) ; A ( se ) scălda , a ( se ) îmbăia . LA ^2 s . m . invar . Treapta a șasea din gama do ...
BĂTĂTÓR^2 , - OARE , bătători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( În expr . ) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant ; izbitor . II. S . f . 1. Lopățică cu care se bate pânza ( când se inălbește ) sau rufele ( când se spală ) ; mai . 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor . - Bate + suf . - ător . BĂTĂTÓR^1 , bătătoare , s . n . 1. Băț , lopățică ( împletită ) în formă de palmă etc . , cu care se bat covoare , perne etc . pentru a le curăța de praf . 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor , cuverturilor etc . 3. Băț subțire , la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele , cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei , ca să se aleagă untul ; mâtcă , brighidău . 4. Parte a meliței pe care se așează transversal inul sau cânepa , spre a fi melițate . 5. Scândură mică , dreptunghiulară , care servește la tasarea pământului semănat din
CHIUVÉTĂ , chiuvete , s . f . Vas de porțelan , de faianță sau de metal smălțuit prevăzut cu o gură de scurgere , fixat în perete dedesubtul unui robinet de apă și folosit la
CLĂTÍ , clătesc , vb . IV . I. Tranz . A curăța rufe , vase etc . , spălându - le ușor cu apă , a limpezi într - o ultimă apă curată ; a clătări . II. ( Inv . și pop . ) 1. Tranz . A clătina ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . A ( se ) zgudui , a ( se ) cutremura ; a ( se ) zdruncina . 3. Tranz . și refl . A ( se ) clătina . (