Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SIMȚIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru SIMȚIRE.

ÎNVIORA

ÎNVIORÁ , înviorez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) face ( mai ) vioi ; a ( se ) trezi din amorțeală ; a ( se ) dezmorți , a reveni sau a face să - și revină în simțiri ; p . ext . a ( se ) însufleți , a ( se ) înveseli ; a ( se ) îmbărbăta . [ Pr . : - vi - o - ] - Et .

 

ANIMALITATE

... ANIMALITÁTE s . f . Stare , atitudine , comportare ca de animal ( 1 ) ; lipsă de simțire

 

DUIOȘIE

... DUIOȘÍE , duioșii , s . f . 1. Simțire

 

NESIMȚIRE

... Pierdere a cunoștinței ; leșin . 2. Lipsă de bun - simț : purtare a celui nesimțit ^2 ( 1 ) . 3. Indiferență , răceală ; lipsă de sensibilitate . - Ne - + simțire

 

RAFINAMENT

RAFINAMÉNT , rafinamente , s . n . 1. Finețe , delicatețe , subtilitate a gustului sau a simțirii . 2. Viclenie , perfidie ,

 

RESUSCITA

RESUSCITÁ , resuscitéz , vb . I . Tranz . 1. ( Med . ) A reda funcțiile vitale ale organismului , a repune în funcțiune inima sau respirația oprite , a readuce în simțiri , a face să - și revină . 2. A suscita din nou . [ Pr . ind . și :

 

SENSIBILE

... SENSÍBILE adv . ( Muz . ; ca indicație de execuție ) Cu simțire

 

SIMȚ

... exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a aprecia ; înclinare , aptitudine pentru ceva ...

 

SIMȚICIUNE

... SIMȚICIÚNE s . f . ( Înv . ) Sensibilitate ; sentiment , simțire

 

SIMȚIT

... SIMȚÍT , - Ă , simțiți , - te , adj . 1. Pornit dintr - o stare afectivă puternică , dintr - un sentiment profund ; plin de simțire

 

   Următoarele >>>