Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEMĂNA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 68 pentru SEMĂNA.
BRAȚ , brațe , s . n . 1. Segment al membrului superior cuprins între cot și umăr ; partea de la umăr până la încheietura mâinii ; p . ext . membrul superior al corpului omenesc . 2. Cantitate care se poate cuprinde și duce în brațe ( 1 ) . Un braț de fân . 3. Fig . ( În sintagma ) Brațe de muncă = muncitori . 4. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu brațul ( 1 ) . 5. Parâmă legată la capătul unei vergi și care servește la manevrarea laterală a acesteia . 6. Distanța de la un punct fix la linia de acțiune a unei forțe . 7. Ramificație a cursului principal al unei ape
BRUMÁ , pers . 3 brumează , vb . I. ( Rar ) 1. Intranz . A cădea brumă ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi cu brumă ( 1 ) sau cu ceva care seamănă cu
BURETÓS , - OÁSĂ , buretoși , - oase , adj . ( Rar ) Care are proprietatea de a suge lichidele , care seamănă cu structura buretelui - de - mare ; spongios . - Burete + suf . -
CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )
CÓBRĂ , cobre , s . f . Șarpe veninos care trăiește în Africa și în sudul Asiei , caracterizat printr - un gât foarte lățit , cu pete negre mărginite cu alb , semănând cu niște ochelari ; șarpe - cu - ochelari ( Naja
CRISTALOÍD , - Ă , cristaloizi , - de , adj . , s . m . 1. Adj . Care are înfățișarea unui cristal ( 2 ) , care seamănă cu un cristal . 2. S . m . Substanță care cristalizează ușor și care , în stare de soluție , poate trece prin membrane vegetale sau animale ; substanță cristalizată . [ Pl . și : ( 2 , n . )
CUCURÚZ , cucuruzi , ( 1 , 3 , 4 ) s . m . , cucuruze , ( 2 ) s . n . ( Reg . ) 1. S . m . Porumb ( planta și rodul ei ) . 2. S . n . pl . Holde semănate cu porumb ; porumbiște . 3. S . m . Fructul coniferelor ; con . 4. S . m . Plantă erbacee din familia compozeelor , cu flori albe - gălbui dispuse în mici capitule ( Petasites
CUIB , cuiburi , s . n . 1. Culcuș făcut de păsări , de unele mamifere etc . pentru a se adăposti , pentru a depune ouăle , a cloci și a scoate pui . 2. Fig . Locuință , sălaș ; reședință . 3. Fig . ( Peior . ; urmat de determinări ) Loc ( ascuns ) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică , dușmănoasă intereselor unei colectivități . 4. ( În sintagma ) Cuibul albinelor = fagurii ocupați cu puiet și cu hrană , în care trăiește și se dezvoltă familia de albine . 5. Groapă mică făcută în pământ , în care se seamănă legume sau cereale . 6. Mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului , a borșului , a laptelui etc . 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de
CULTIVATÓR , - OÁRE , cultivatori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului , care seamănă și îngrijește plante de cultură . 2. S . n . Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului , la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare
DEGET , degete , s . n . 1. Fiecare dintre prelungirile mobile , alcătuite din falange , cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale . Îi dai un deget și - ți ia mâna toată . Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul . 2. Compus : cinci - degete = plantă erbacee târâtoare , ale cărei frunze au cinci foliole ( Potentilla reptans ) . 3. Piesă componentă a aparatelor de tăiere la cositori , secerători , combine de cereale etc . , care separă și sprijină plantele în momentul tăierii . 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi , având aproximativ lățimea unui deget ( 1 ) . [ Var . : ( pop . ) deșt . s .
FĂTÓI , fătoaie , s . n . ( Fam . și peior . ) Augmentativ al lui fată ; fată robustă , voinică , care seamănă mai mult a bărbat . - Fată + suf . -