Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCOFÂLCIT

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru SCOFÂLCIT.

SCOFÂLCIRE

... SCOFÂLCÍRE s . f . Acțiunea de a ( se ) scofâlci și rezultatul ei . - V. scofâlci

 

SCOFÂLCI

SCOFÂLCÍ , scofâlcesc , vb . IV . Refl . 1. A slăbi foarte mult , a avea obrajii descărnați , a ajunge să i se vadă oasele ; p . ext . a îmbătrâni sau a părea bătrân . 2. Fig . ( Despre obiecte ) A se strâmba , a se deforma , a se încovoia , a se turti ; a se coșcovi , a se scoroji . - Et .

 

SCOFÂLCITURĂ

... SCOFÂLCITÚRĂ , scofâlcituri , s . f . 1. Adâncitură , cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne . 2. Văgăună ; făgaș . - Scofâlci

 

SCOVARDĂ

SCOVÁRDĂ , scoverzi , s . f . 1. ( Mai ales la pl . ) Un fel de plăcintă din aluat ( dospit ) , prăjită în grăsime ( și umplută cu brânză , urdă etc ) ; prăjitură uscată , minciună . 2. Epitet pentru o pesoană foarte slabă , scofâlcită . [ Var . : scovérgă s .

 

SUPT

SUPT ^3 , - Ă , supți , - te , adj . Slab , uscat ; ( despre față , obraji ) scofâlcit . - V. suge . SUPT ^2 prep . v . sub . SUPT ^1 , supturi , s . n . Faptul de a suge ; mod de hrănire la sân sau artificială a copilului nou - născut ; suptură . V.